4 iunie 1920 – 4 iunie 2020. Centenarul Tratatului de la Trianon

Potrivit Legii nr. 521/2019, Parlamentul României a declarat data de 4 iunie drept „Ziua Tratatului de la Trianon“, dată la care s-a dispus organizarea, la nivel național și local, de manifestări cultural-educative și științifice consacrate conștientizării semnificației și importanței Tratatului de la Trianon.

La data de 4 iunie 1920, la Palatul Marele Trianon de la Versailles, s-a semnat Tratatul de Pace între Puterile Aliate (inclusiv România) învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial, ceea ce a însemnat o importantă pierdere pentru națiunea maghiară, pentru statul ungar.

Tratatul de Pace de la Trianon este un moment istoric, conform căruia, la încheierea Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar s-a prăbușit. Austria s-a desprins de Ungaria, iar de Ungaria au fost desprinse popoarele – altele decât cel maghiar – care până atunci au fost subjugate de  Imperiul Austro-Ungar. În realitate, popoarele respective erau majoritare, procentul maghiarilor era de numai 41,1%.

Odată cu semnarea Tratatului de Pace, Ungaria a fost obligată să recunoască statele formate din Monarhia Austro-Ungară, inclusiv România, în noile granițe. Mai exact, populațiile nemaghiare au devenit cetățeni ai Cehoslovaciei, României, Regatului Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia) și o mică parte ai Italiei (Fume) și Austriei (Landul Burgenland)[i]

De remarcat Cuvântarea ținută la 18 ianuarie 1919, în ședința plenară a Conferinței de Pace, în care președintele Franței, Raymond Poincaré, afirma: „România nu s-a hotărât să lupte (în Primul Război Mondial n.n.) decât pentru înfăptuirea unității naționale căreia i se opuneau aceleași puteri (Austro-Ungaria și Germania, aflate în război cu Antanta, n.n.) prin constrângere și samavolnicie“.

La 4 iunie 1920, la Trianon, se semna Tratatul de Pace cu Ungaria; documentul încheia „cea mai importantă epocă din întreaga istorie a națiunii române“, consfințind Unirea Transilvaniei cu România.

Prin Tratatul de la Trianon, România nu ocupa teritorii străine, nu supunea alte popoare, ci își desăvârșea idealul secular pentru care luptaseră atâtea și atâtea generații de înaintași români.

În același spirit, în cursul tratativelor, Comisia americană, compusă din specialiști de înalt profesionalism și condusă de John F. Carter Jr., declara: „Românii trăiesc astăzi pe locurile unde au trăit cu cincisprezece secole în urmă strămoșii lor daci și romani“.

Departe de a fi oferit vreun cadou României, departe de a favorizat Statul român, Tratatul de la Trianon se limita numai a pune pecetea dreptului public internațional pe o incontestabilă realitate istorică: apartenența Transilvaniei la România, stat național unitar.

Adevărul este că pentru drepturile românilor din Transilvania au murit 40.000 de români numai în Revoluția din 1848-1849, iar în primul Război Mondial s-au jertfit sute de mii de soldați pentru Unirea Transilvaniei cu România Mamă.

Fără victoria românească de la Valea Uzului, care a blocat intrarea inamicului austo-ungar în spatele aliniamentului românesc de la graniţa cu Muntenia, nu am fi avut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917.

Victoria ostaşilor români de la Valea Uzului din octombrie 1916 şi din primăvara anului 1917 trebuie reconsiderată de istoriografia românească, ca o bătălie majoră în păstrarea suveranităţii şi indepenedenţei României în primul război mondial. Celebrarea ostaşilor români căzuţi eroic la Valea Uzului este o datorie morală şi un act de recunoştinţă faţă de cei care au rezistat pentru ca statul român să nu dispară şi să se înfăptuiască Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

comentarii