Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / MIHAI EMINESCU a fost comemorat la Carei. VIDEO

MIHAI EMINESCU a fost comemorat la Carei. VIDEO

Luni, 15 iunie 2020, de la ora 13,00, la bustul lui Mihai Eminescu din Carei a avut loc un moment comemorativ la 131 de ani de la trecerea sa în eternitate.

Au fost aprinse candele și au fost depuse jerbe de flori din partea Direcției de Cultură  și a Asociațiunii ASTRA Despărțământul ,,Aurel Coza,, Carei.  Au mai fost prezenți reprezentanți ai Bibliotecii Municipale, ai Casei de Cultură, ai rezerviștilor militari, ai societății civile.

Bogdan Georgescu, directorul Direcției de Cultură Carei a oferit celor prezenți detalii despre activitatea poetului din perioada premergătoare internării sale forțate din 1883 și apoi a condițiilor  în care a survenit decesul său.

Daniela Ciută, președinte ASTRA Despărțământul ,,Aurel Coza,, Carei a dat citire discursului rostit de Mihai Eminescu la Primul Congres al studenților români de pretutindeni, Putna 1871.

Eleva Mara Țineghe din satul Lucăceni a recitat  poezia   ,,La mijloc de codru des,,.

Bustul lui Mihai Eminescu a fost dezvelit la Carei la data de 14 octombrie 2017 în cadrul celei de-a 112-a  Adunări Generale ASTRA care a avut loc pentru prima dată la Carei.

Buletin de Carei

 Discursul rostit de Mihai Eminescu la Primul Congres al studenților români de pretutindeni, Putna 1871

,,Congresul din 1871 reprezintă o punte de legătură între două generații, cea de la 1848 care marca afirmarea identității naționale a românilor pe plan mondial și cea de la 1918, generația de sacrificiu din primul Război Mondial, dar și generația care a înfăptuit unirea.

În ajunul sărbătoririi a 400 de ani de la înființarea mănăstirii Putna, tineri de pe ambii versanți ai Carpaților au hotărât organizarea unui congres. Vom regăsi printre acești tineri o serie de studenți români din Ardeal, Bucovina, Banat, dar şi din Vechiul Regat; printre aceştia, poetul Mihai Eminescu.

……………………….

„Nu cu fraze şi măguliri, nu cu garde naţionale de florile mărului se iubeşte şi se creşte naţia adevărată. Noi o iubim aşa cum este, cum a făcut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferinţele seculare până în zilele noastre. O iubim sans-phrase; o iubim fără a-i cere nimic în schimb, nici chiar încrederea ei, atât de lesne de indus în eroare, nici chiar iubirea, înădită azi la lucruri străine şi la oameni străini.

Noi susţinem că poporul românesc nu se va putea dezvolta ca popor românesc decît păstrînd drept baze pentru dezvoltarea sa, tradiţiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de o altă părere, s-o spună ţării!

Suntem români şi punctum!

Noi susţinem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrînd firea noastră românească, decît să mergem repede înainte, dezbrăcîndu-ne de dînsa prin străine legi şi străine obiceiuri…

Nu e permis nimănui a fi stăpân în casa noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeţie. Dacă naţia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n-aibă dreptul a zice c-am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să ne impună.

Noi am zis de la început că nu există compensaţii pentru Basarabia, precum nu există niciodată vro plata pentru o palmă măcar din pământul patriei.

Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se câştigă prin împrejurări istorice, dar nici se vînd, nici se cumpără, nici se schimbă.

Eu las lumea ce merge deja, ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele ţării e creşterea morală a generaţiunii tinere şi a generaţiunii ce va veni. Nu caut adepţi la ideea întâi, dar la cea de-a două sufletul meu ţine cum ţine la el însuşi.

Cristos a învins cu litera de aur a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul evanghelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ştefan, pe mormântul creştinului pios, al românului mare.”

 

comentarii