Sărbătoarea “Schimbării la Faţă a Domnului”

• publicat la: 6 august 2020
Sărbătoarea “Schimbării la Faţă a Domnului”

Schimbarea la Față a Domnului este una dintre cele mai mari sărbători creştine și  este prăznuită în fiecare an în ziua de 6 august. Este rememorată de creştini în această zi minunea petrecută pe muntele Tabor, atunci când Isus s-a schimbat la faţă înaintea ucenicilor Săi Petru, Iacob si Ioan “şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe la lumina”. Tot atunci s-au arătat celor trei apostoli doi dintre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Miracolul săvârşit pe muntele Tabor este cel care a convins pe ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Isus că Acesta nu este numai un prooroc al Domnului ci că El este cu adevărat chiar Fiul Lui.

Sărbătoarea “Schimbării la Faţă a Domnului” ocupă un loc important şi în calendarul popular al românilor. Numită şi “Pobrejenie” sau “Obrejenie”, această zi este considerată ca fiind ziua de debut a toamnei şi timpul din an începând cu care încep să se “probăjenească” (să se îngălbenescă) frunzele codrului. Gospodarii caută “să fie apucaţi de această zi împăcaţi şi împăciuiţi unii cu alţii, căci altfel această sărbătoare îi va probozi şi vor rămâne vrăjmaşi peste an.” Începând din 6 august nimănui nu-i mai este îngăduit să se scalde pentru că apele încep să se răcească şi pentru că  “cerbii le spurcă, urinându-se în ele”. Dintre numeroasele obiceiuri şi superstiţii populare legate de sărbătoarea “Schimbării la Faţă a Domnului” am selectat descrierea câtorva din studiul publicat în anul 1913 de marele etnolog Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului”:
– “multe gospodine şi câteodată şi unii gospodari se păzesc ca să nu mănânce mere, pere sau perje până la această zi; în această zi însă pot mânca, deoarece cerul este deschis”;

– până în ziua de 6 august nu este deasemenea îngăduit a se mânca struguri; “prin judeţul Tutova se zice chiar că cel care mănâncă struguri înainte de această zi  ‹‹îşi afuriseşte maţele››”; în ziua aceasta românii care au vii “aduc struguri la biserică, în străchini ori în coşuri de nuiele, şi după ce preotul ceteşte asupra strugurilor şi-i binecuvântează, creştinii iau în gură câte o boabă. În Moldova e obiceiul ca atunci când se ia în gură o boabă din strugurele cetit, se zice: ‹‹poamă nouă în gură veche››”;
– “prin Oltenia se crede că în această zi este bine ca fiecare să-şi ia şi să-şi păstreze câte o crenguţă cu şapte prune şi câteva alune într-un loc îndosit, unde nimeni să nu umble ca să le atingă ori să le strice, căci ele vor fi bune de friguri şi de alte boale în cursul anului”;
– „acum se culeg de pe câmp avrămeasa, împărăteasa, muşeţelul, leuşteanul şi usturoiul de sămulastra, precum şi alte bălării, care vor fi folosite peste an ca leacuri împotriva multor boale”;
fetele să nu se laie (spele) căci dacă vor face astfel coadele nu le vor mai creşte, întocmai cum iarba nu va mai creşte peste această zi de început a toamnei”;

– bărbaţii care în această zi întâlnesc un şarpe, trebuie să îl omoare pentru că altfel “acel şarpe se va preface în smeudacă şarpele va fi văzut de o femeie şi nu va fi ucis, el va muri până la anul”.
– “prin jud. Muscel se crede că la această sărbătoare este bine să se fure flori de tigvă, care să se plămădească în apă neîncepută; din această apă să bea orişicine chiar din această zi, ca să fie ferit peste an de brâncă şi alte umflături”;
Sursa: Tudor Pamfile – “Sărbătorile de toamnă şi postul Crăciunului” – editura Librăriilor Socec & Comp. – Bucureşti – 1913

Lasati un comentariu