Sărbătoarea Sf.Apostol Andrei ocrotitorul României

• publicat la: 30 November 2020
Sărbătoarea Sf.Apostol Andrei ocrotitorul României

Nici sărbătoarea Sf.Apostol Andrei nu a scăpat de prigoana guvernanților care îngrădesc libertatea religioasă. Mii de persoane se adună zilnic în spațiile companiilor  multinaționale, în gurile de metrou sau în aeroporturi fără a fi cineva deranjat. Tot ceea ce ține însă de credința neamului românesc este considerat periculos pentru actuala guvernare. Tăcerea  politicienilor de orice culoare denotă doar complicitate la acțiunile guvernanților care au pregătit o desfășurarea amplă de forțe de ordine pentru a împiedica creștinii să ajungă la Peștera Sf. Andrei, ocrotitorul României.

Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dorinta de a-L urma pe Hristos se naste în el, în momentul în care Sfântul Ioan rosteste cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Insă, chemarea sa la apostolie se face mai târziu si este relatata de Sfântul Evanghelist Matei : „Pe când Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a văzut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Si le-a zis: „Veniti după Mine si vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lasand mrejele, au mers dupa El” (Matei 4, 18-20).

Când mai este Andrei mentionat în Scriptura?

Scriptura il descoperă pe Andrei la înmultirea pâinilor si a pestilor (Ioan 6, 8-9) si după învierea lui Lazăr când, împreuna cu Filip, îi spune lui Hristos că niste elini, veniti în Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, doresc să-L vada (Ioan 12, 20 – 22).

Unde a vestit Sfântul Andrei învăţătura lui Hristos?

Potrivit traditiei, teologilor si istoricilor, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci. In Istoria bisericeasca, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirma: „Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia”. Calendarul gotic (sec. al IV-lea) si Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) sustin si ele ipoteza misiunii Sf. Andrei in Scitia. Traditia ca Sfântul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluată si de scriitori bisericesti. De exemplu, călugărul Epifanie (sec. VIII), in „Viata Sfantului Apostol Andrei”, afirma ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane mentioneaza ca Andrei „a predicat in Pont, Tracia si Scitia”. După un alt izvor, pastrat in acelasi Sinaxar, Sfantul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul sau Amplias, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfântul Apostol Pavel în epistola către Romani (16, 8). Prezenta colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credinta că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în țara noastră.

Peștera Sfântului Andrei

Pestera în care se spune că a vietuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se afla la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judetul Constanta. In actuala biserică din pesteră, în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit initial în piatră, despre care traditia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. In vara anului 1944, Pestera transformată în biserică a fost sfintită de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refăcută si redată cultului. Astăzi, mii de credinciosi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.

Tradiții și obiceiuri de Sântandrei

Pe lângă semnificația malefică a nopții Sfântului Andrei, acesteia i se atribuie și un caracter magic. Ca și în alte nopți de peste an, cerul se deschide, animalele pot vorbi, sufletele morților se întorc acasă, strigoii se adună în cete, vrăjitoarele capătă puteri maxime. Țăranii contracarau puterile răului, dezlănțuite în această noapte, purtând la brâu sau în sân plante apotropaice, punând mărăcini la poartă și usturoi în toate locurile de trecere (ferestre, praguri de ușă, horn). Se ungeau, în cruce, ușile casei și grajdului, geamul și tocul ferestrelor.

„Moșii din satu’ nost puneau în noaptea de Sânandrei mărăcini și spini în prag la căși și grajduri să nu intre moroii, că se credea că vin șî să înțapă…ș-apoi pleacă… da vezi că Satana-i șmecher (sic!) intră pă fereastră ori prin pod…șî face tăt rău…acuma nu să mai pune, că nime nu mai crede…” (Marcel Lapteș – Timpul și sărbătorile țăranului român).

Fetele încercau să-și afle ursitul coborând în noapte de Sântandrei o verighetă şi o lumânare în fântână, pentru a-i vedea chipul oglindit, ori puneau grâu sub pernă pentru a-l visa. La începutul secolului XX, Tudor Pamfile consemna următorul ritual: „Fetele mari, care se adună la casa uneia pentru facerea turtei de Andrei, aduc apă cu gura, apă neîncepută. La turtă se pun în aceeaşi măsură apă, sare şi făină, măsurându-le cu o coajă de nucă. Fiecare fată îşi coace turta sa pe vatră şi apoi o mănâncă, aşteptând peste noapte voinicul care va veni în vis să-i dea apă pentru stâmpărarea setei ce-i pricinuieşte turta”.

Cei care vor sa afle dezlegarea unor enigme din trecutul lor sau al familiei, trebuie sa ia parte la un ritual bizar în cimitir, unde într-un vas cu apă descântată pot vedea ceea ce s-a petrecut cu adevărat.

La jumătatea secolului trecut, etnologii consemnau existența încă în Moldova a unor petreceri de veghe rituală, pline de veseliei, glume și muzică, un fel de Revelion arhaic românesc, numite “Păzitul Usturoiului”. „Adus de fete în ajunul sărbătorii, pus într-o covată de lemn și păzit toată noaptea de o femeie bătrână, la lumina unei lumânări, usturoiul era „jucat” în mijlocul horei în ziua de Sântandrei, apoi împărțit tuturor celor prezenți. Femeile îl păstrau la icoană tot anul și îl considerau antidot al tuturor bolilor iar descântătoarele îl foloseau la farmece și dezlegări. (Iulia Gorneanu)

Prevestiri

Sântandreiul este un timp al puterilor prevestitoare. Până astăzi s-a păstrat obiceiul ca oamenii să pună boabe de grâu într-o oală cu pământ, la încolțit. Dacă grâul va crește frumos și bogat, tot așa de rodnic va fi anul următor.

În vechime nu-i lipseau acestei zile nici prevestirile meteorologice și astrologice. „Cetitorii în stele” vedeau întregul an ce urma să vină pe cerul nopții de Sântandrei, interpretau semne numai de ei știute și le spuneau oamenilor dacă anul va fi sterp ori roditor, dacă va aduce războaie sau va pune pace între împărății. Din Gromovnicul din Bătrâni aflăm că „în ziua de Sfântul Andrei, adică la 30 ale lunii noiembrie, se umple un vas cu apă și se pune pe masă sau pe un alt loc neted ca să nu se clătească (clatine) nici într-un chip și, dacă apa singură din vas se varsă, închipuie anul ploios; iar dacă apa din vas nu se varsă ci stă în ce chip s-a pus, arată anul secetos.” (Iulia Gorneanu)

Ziua Lupului

Sântandrei este stăpânul fiarelor sălbatice, al lupilor în mod special, iar de praznicul său el le îngăduie să atace animalele oamenilor. În noaptea aceasta lupii se adună în haite, fiind singura dată în an când pot roti capul și își pot vedea coada.

În dimineața de Sfântul Andrei, femeile duc la biserică un colac și două lumânări. Una din ele e destinată rânduielii bisericești, rămânând cu colacul dat preotului. Cealaltă este adusă acasă, o aprind și ocolesc cu ea casa și gospodăria, pentru a proteja de boli și lupi. Tot pentru protecția vitelor de lupi, femeile descântă un drob de sare și îl îngroapă sub pragul grajdului, dezgropândul abia la Sângiorz (Sfântul Gheorghe), când îl frământă în mâncarea animalelor.

În calendarul arhaic, precreștin, Sântandreiul era una dintre zilele în care era cu desăvârșire interzis lucrul. Cei care nu țineau sărbătoarea cădeau pradă bolilor, iar vitele sale cădeau pradă animalelor sălbatice. Nu se mătura, nu se scotea gunoiul din casă și nu se dădea cu împrumut. Din cauza asta, oamenii nici măcar nu îi pronunță numele ca să nu îl invoce sau să se întâlnească cu el peste an. Femeile încleștează dinții pieptenilor, ca să se încleșteze dinții sălbăticiunilor peste iarnă.

Sfântul Andrei – Ocrotitorul României

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărît în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roşie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfantul Andrei a fost proclamat „Ocrotitorul României”. Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sarbatoare bisericească naţională.

La mulţi ani celor ce poartă numele Sfântului Apostol Andrei !

În Carei, biserica de pe strada Ignişului are hramul Sf.Apostol Andrei.

Lasati un comentariu