ASTRA și Școlile Țărănești

• publicat la: 24 March 2021
ASTRA și Școlile Țărănești

Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA) a avut un însemnat rol cultural şi politic în lupta de afirmare naţională a românilor din Transilvania şi pregătirea Marii Uniri din 1918. Înființată la Sibiu în 1861, a fost mereu o rază de speranță pentru românii din Transilvania ocupată până în 1919.

Până la Unire, în fruntea ASTREI au fost ca președinți personalități politice și culturale proeminente: Andrei Șaguna, Vasile Ladislau Pop, Iacob Bologa, Timotei Cipariu, George Barițiu, Ioan Micu-Moldovan, Alexandru Mocioni, Iosif Sterca-Șuluțiu, Andrei Bârseanu, inițiatori de mari înfăptuiri, ideologi și animatori înflăcărați.

După ani de muncă laborioasă a ASTREI (conferințe, editări de cărți, înființări de școli), Cipariu declara în 1867 următoarele: „Simțul național s-a deșteptat în toată românimea. Națiunea română a venit la cunoștința poziției care i se cuvinte între națiunile Europei; ea va face toți pașii cuveniți pentru a ocupa această pozițiune cu demnitate. Am început a ne elibera patria, am început a ne elibera limba.”

Consecințele  nu au întârziat să apară. Bolșevicii veniți la putere după cel  de-al doilea război mondial au scos înafara legii ASTRA. Dar nu au reușit să o scoată din sufletul poporului român care a continuat acțiunile culturale  fără a mai folosi numele asociației. După 1990 ASTRA și-a reactivat despărțămintele și și-a reluat  munca în folosul neamului românesc cu toate consecințele ce decurg de aici.

Una dintre cele mai importante acțiuni ale ASTRA în teritoriu rămâne Școala țărănească adică acordarea de instruire plugarilor români. În fiecare Despărțământ al ASTRA  a existat un grup de intelectuali care făceau posibilă această instruire. La Carei coordonarea a aparținut neobositului dascăl și publicist Aurel Coza.

Despre Școala țărănească înființată de Despărțământul  Sighet al ASTRA relatează cu detalii dl.Ion Onuc Nemeș, fost director al Bibliotecii ASTRA Sibiu.

Școlile țărănești – centre de educație practică a plugărimii noastre.
„Cu școală îți stau înjerii-n poală”
Așa-mi zicea bunicul Diacu, când mă minunam de câte știe să facă. „Di unde știi face atâtea, bunicule?! „Am învățat la școală. Cu școală îți stau înjerii-n poală!”, îmi răspundea invariabil. Nu știu dacă spunea doar ca să mă facă să iubesc școala când voi crește mai mare, sau pentru că acesta era crezul lui dobândit prin școală. Oricum ar fi fost, mie îmi plăcea pentru că iubeam ingerul cu aripile larg desfăcute din iconita de deasupra patului din tindă, apărându-i pe prunci să nu cadă în râpă. Și mai era și rugăciunea pe care o spuneam în fiecare seară și dimineață la icoană. „Înger îngerașul meu/ ce mi te-a dat Dumnezeu…”
Timpul trece fără să te întrebe, așa că mai târzior am aflat ce însemna „Școala” pentru bunicu. Era vorba despre Școala țărănească organizată de ASTRA pentru feciorii mai dezghețați din satele noastre, cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani. Școala avea un curs de trei săptămâni în primăvară, când încep lucrările, și al doilea curs, tot de trei săptămâni, toamna, când se aduna recolta. În felul acesta se acoperea întregul ciclu al lucrărilor agricole de peste an.
Prima școală țărăneasă s-a înființat la Sighet în anul 1931 din inițiativa dr. Vasile Ilea, președintele Despărțământului Sighet al ASTREI. Inițiatorul școlii era puternic legat sentimental și cultural de statul vecin Cehoslovacia. Stau mărturie vizitele, conferințele, concertele corale reciproce dintre cele două țări, vizitele de stat, vorbindu-se de o adevărată înfrățire româno-cehoslovacă. La începutul secolului al XX-lea cehii reprezentau unul dintre cele mai înaintate popoare slave, inclusiv în domeniul școlilor țărănești, asa cum au constituit un model pentru noi și în organizarea Șoimilor Carpaților.
La doi ani după înființarea Școlii țărănești, Despărțământul Maramureș al ASTREI a editat broșura cu titlul „Școala Superioară Țărănească”, sub semnătura dr. Vasile Ilea. În prefața lucrării – devărată Biblie pentru acest domeniu de educație și instruire – prof. dr. Iuliu Moldovan, președintele ASTREI nota: „Realizarea primei școli țărănești [...] însemnează o fericită completare a programului de înfăpturi necesare propășirii culturale a păturei țarănești. [...] Școala țărănescă dă posibilitatea unei instrucțiuni sistematice, practice și teoretice acomodată nevoilor reale și locale, realizată în scurt timp și cu cheltuieli minime”. Absolvenții, reîntorși în sat, devin îndrumători consătenilor și fermenți ai propășirii culturale prin exemplul lor.
Mai târziu, am aflat din documente de arhivă că bunicul meu a fost selectat pentru cursurile Școlii Superioare Țărănești organizată de ASTRA la Cluj. Scopul acestor școli era să-l ridice pe țăran la demnitatea de om și să-l transforme în cetățean, conștient de greaua sarcină și răspundere pe care i-o atribuie glia și apărarea integrității ei. Curricula școlii cuprindea următoarele discipline: Agricultură, Pomicultură, Creșterea vitelor, Apicultură, Asigurarea vitelor, Cooperație, Economie agricolă, Contabilitate și ținerea socotelilor, Religie, Igienă, Cultură generală, Istorie, Geografie, Drept, Cântece, Educație fizică și Jocuri populare. Profesorii erau de la Universitate și de la Academia de Științe Agricole din Cluj.
Pentru lărgirea orizontului de cunoaștere al elevilor-țărani se organizau vizite la instituțiile mai importante din Cluj: Institutul de Igienă, clinicile, Fabrica de Medicamente, Fabrica de Piele, Fabrica de Bere, Flotila Aviației, Grădina Botanică, Azilul de Copii, Biblioteca Universității, Muzeul Etnografic și de Antichități, Fabrica de Tutun, școlile și bisericile unde au primit cunoștințe despre rolul, rostul și importanța acestor instituții, iar serile mergeau la spectacole de teatu, de operă, de film…
Cursurile se încheiau cu un spectacol pregătit și realizat de elevi, cu oferirea de diplome și premii (cărți, altoi, puieți, semințe selecționate etc.). La festivitățile de absolvire țăranii–elevii îi asigurau pe organizatori că „învățăturile adunate le vom pune în practică și oricând vă puteți bizui pe noi că vom fi străjeri neadormiți ai nemului, pilde vii de economie națională!” În felul acesta Școlile țărănești deveneau mici universități sătești.
Potrivit principiului pedagogic de multiplicare a actului educațional, absolvenții deveneau la rândul lor „profesori” pentru alți tineri din sat.
La sfârșitul anului 1940 în Transilvania funcționau 302 școli frecventate de 12.661 de cursanți. Avântul pe care l-au luat aceste școli este considerat un început de epocă pentru viața sufletească a satelor noastre. Atât de important devenise acest tip de școală, încât se afirma că destinul nemului îl pregătesc Școlile țărănești. Ceea ce l-a îndreptățit pe un profesor de la Academia de Studii Agricole să afirme: „Dacă școlile țărănești vor continua cu același avânt, în zece ani se va schimba cu desăvârșire fața satelor noastre. Prin nimic, ca prin ele și prin Șoimii Carpaților, nu se reface solidaritatea noastră socială atât de greu amenințată. În profesorii lor elevii-țărani au găsit adevărați părinți sufletești”. „Dacă după război ASTRA n-ar fi conceput și realizat decât singur acest lucru – școala țărănească – și-ar fi justificat pe deplin existența”, susținea cu mândrie profesorul N. Săulescu, de la Academia de Științe Agricole din Cluj.
Din nefericire războiul, apoi desființarea abuzivă a ASTREI, au îngroapat un proiect de factură europeană, bine gândit și aplicat în condițiile specifice ale țării noastre. Cu el nu ne vom mai înâlni niciodată. Tot așa cum entuziasmul profesorului de la Academia de Științe Agricole din Cluj – „dacă școlile țărănești vor continua cu același avânt, în zece ani se va schimba cu desăvârșire fața satelor noastre” – s-a stins ca o iluzie.

Lasati un comentariu