Bustul ideologului Revoluției Pașoptiste române este acoperit de tuia semiuscați
Se apropie aniversarea a 173 de ani de la Revoluția Pașoptistă română. Ideologul Revoluției pașoptiste române a fost Simion Bărnuțiu, n.1808-d.1864, profesor, filosof, jurist, istoric, om politic ce a militat întreaga sa viaţă pentru interesele naţionale ale poporului român.
Originar din Bocşa Română, în 1820 Bărnuţiu vine la Carei pentru a se înscrie la Gimnaziul Romano-Catolic, fiind timp de cinci ani elev eminent.
Bustul său stă la loc de cinste în faţa fostului liceu piarist. A fost reabilitat prin contribuţia consilierului Ilie Ciută în urma refuzului Primăriei Carei de a efectua lucrarea. Bustul lui Simion Bărnuțiu este mascat la fel ca și Monumentul Ostașului Român de 2 tuia semiuscați. S-a dorit chiar înlăturarea bustului din fața liceului unde a studiat. Deranjează!
La 15-17 mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertăţii, a avut loc Marea Adunare a Românilor din Transilvania, la care au participat 40.000-50.000 de oameni, majoritatea covârșitoare fiind iobagi. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desfiinţarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română și altele. Burghezia română, ca niciodată înainte, s-a ridicat pentru a-şi asigura un rol de conducere în stat, bazându-se pe faptul că românii, poporul cel mai vechi al ţării, formau majoritatea populaţiei.
Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forţate a Transilvaniei cu Ungaria. Aici, Simion Bărnuţiu a cerut ca „naţiunea, adunându-se din toate părţile la această sărbătoare a libertăţii… să proclame libertatea şi independenţa naţiunii române”. Înlăturând constituţia maghiară, continua oratorul, naţiunea română „declară sărbătoreşte că de aici înainte nu se va cunoaşte obligată decât prin legile care se vor pune în dieta ţării, unde va fi reprezentată şi ea după dreptate şi cuviinţă, şi se va ţine datoare cu ascultare numai diregătorilor aleşi din sânul său; naţiunea română dă de ştire naţiunilor conlocuitoare că, voind a se constitui şi organiza pe temei naţional, n-are cuget duşman în contra altor naţiuni şi cunoaşte acelaşi drept pentru toate, voieşte a-l respecta cu sinceritate, cerând respect împrumutat după dreptate; prin urmare, naţiunea română nici nu voieşte a domni preste alte naţiuni, nici nu va suferi a fi. supusă altora, ci voieşte drept egal pentru toate”.
Revoluţia paşoptistă ne dezvăluie un Bărnuţiu care ia atitudine împotriva pretenţiilor revoluţionarilor maghiari de anexare a Transilvaniei la Ungaria, idei afirmate cu tărie în cunoscutul discurs ţinut în 2/14 mai 1848 în Catedrala de la Blaj. Promova politica egalităţii în drepturi a tuturor naţiunilor din Tansilvania şi a confesiunilor acestora.
La 12 martie 1848, Simion Bărnuțiu a redactat „Proclamatia către români”, care constituia un adevărat program politic: convocarea congresului national român, libertatea individuală prin suprimarea definitivă a iobăgiei, libertate națională. Românii din Transilvania sunt chemati să se ridice la lupta pentru drepturile lor nationale.
Ca si alti luptători pasoptisti, Bărnutiu considera că nu poate exista libertate politică si dreptate socială fără libertate națională.
Discursul rostit în Catedrala din Blaj de Simion Bărnuţiu, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj, din 14 mai 1848:
„Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?
… Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate.
Însă vi se va părea lupta cu neputinţă, când se vor ridica greutăţile asupra voastră ca valurile marii turbate asupra unei năvi; când va dezlega principele întunericului pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată de la cauza şi amoarea (iubirea) ginţii noastre la idoli străini; aduceţi-vă aminte atunci cu câtă însufleţire şi bărbăţie s’au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre, precum ne-au lăsat scris Bonfiniu cu aceste cuvinte:
“Coloniile şi Legiunile romane, copleşite de Barbari ţin încă limba romană şi, ca să nu o piardă, cu totul, atât de tare se luptă, încât se pare că nu s’au bătut atât pentru ţinerea vieţii cât pentru neatingerea limbii. Căci comptând (socotind) bine desele inundaţiuni ale Sarmaţilor şi ale Goţilor, apoi erupţiunile Hunilor, Vandalilor şi ale Gepizilor, incursiunile Germanilor şi ale Lombarzilor, cine nu se va mira foarte că încă s’au ţinut urmele limbii Romane între Daci şi Geţi?”
Aşa Fraţilor! Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga din mormânt străbunii noştri: Fiilor!
Noi încă am fost nu odată în împrejurări grele, cum sunteţi voi astăzi…noi încă am fost înconjuraţi de inamic în pământul nostru, cum sunteţi voi astăzi, şi nu de multe ori am suferit doară şi mai mari rele decât voi; fost-am cu Goţii, dar nu ne-am făcut Goţi; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii şi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii şi nu ne-am Bulgărit; cu Ruşii şi nu ne-am Ruşit; cu Ungurii şi nu ne-am Ungurit; cu Saşii şi nu ne-am Nemţit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul şi numele nostru ca să vi-l lăsăm vouă împreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s’a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsboi; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi Romanitatea noastră; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri, până la voi senatul şi poporul Roman pe Traian cu legiunile peste Dunăre, ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră!
Dixi et salvavi animam meam.”
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
Raspunsuri