Românii din Carei la 230 de ani de la depunerea memoriului “Supplex Libellus Valachorum” către Curtea Imperială de la Viena

• publicat la: 28 March 2021
Românii din Carei la 230 de ani de la depunerea memoriului “Supplex Libellus Valachorum” către Curtea Imperială de la Viena

În data de 28 martie 1791,  Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae, cel dintâi program politic al românilor din Transilvania, este trimis Curții din Viena.

De fapt este vorba de două memorii înaintate de liderii națiunii române din Transilvania împăratului Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. Primul dintre ele, trimis în martie 1791, a fost inițiat de către Ignatie Darabant, episcop greco-catolic de Oradea, și trimis Consiliului de Stat din Viena.

A doua versiune, una mult mai amplă, completată și argumentată, a fost înaintată Curții din Viena pe 30 martie 1792 de către Ioan Bob, episcopul greco-catolic de Blaj, și de Gherasim Adamovici, episcopul ortodox al Transilvaniei.

 Cererile Supplex-ului erau structurate în jurul câtorva idei, corespunzând doleanțelor laicilor și clericilor români:

-„ca numirile odioase și pline de ocară: tolerați, admiși, nesocotiți între stări și alte de acest fel, care ca niște pete din afară, au fost întipărite fără drept și fără lege (pe fruntea națiunii române), acum să fie cu totul îndepărtate, revocate și desființate“ (reintegrarea românilor ca națiune de drept în Transilvania)

-„națiunea română să fie repusă în folosința tuturor drepturilor civile și regnicolare“ (restituirea drepturilor istorice vechi medievale)

-„clerul acestei națiuni credincios bisericii orientale să fie tratat în același fel ca și clerul națiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii“ (egalitatea clerului)

-„la alegerea slujbașilor și deputaților în dietă … să se procedeze în chip just, în număr proporțional cu această națiune“ (reprezentare proporțională în dietă și funcționărime)

Mihai Fandel, glasul.info

La 230 de ani de la aceste solicitări, câte credeți că mai sunt actuale acum în Transilvania?

Numărul românilor angajați în administrațiile locale  conduse de UDMR nu este în concordanță cu procentul locuitorilor români. Casele memoriale ale  unor personalități românești dispar rând pe rând, la fel și lucrările arhitecților români din centrele civice ale orașelor conduse de lideri UDMR.

La 230 de ani de la solicitările românilor ardeleni, în municipiul Carei din România se interzice amplasarea unui catarg cu drapel românesc pe domeniul public de către consilierii locali majoritari UDMR. Municipiul Carei nu are din 2008 încoace  NICIUN reprezentant român în conducere.

Monumentul Ostașului Român și bustul lui Simion Bărnuțiu sunt bine ascunși după arbori de tuia înalți. Nici măcar placa comemorativă cu numele delegaților români careieni la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 nu a fost  permisă a fi amplasată pe locul de drept, adică pe clădirea Primăriei, acolo unde a avut loc adunarea de alegere a lor  în noimebrie 1918. Niciun simbol românesc în Sala Festivă din Primăria Carei.

Statul român ignoră total românii ce locuiesc în orașele cu conducere exclusiv UDMR așa cum ignoră lipsa însemnelor statale de plăcile amplasate  pe Primăria Carei.

Trebuie să ne cerem și acum drepturile de la Viena?

Daniela Ciută

https://www.buletindecarei.ro/2020/10/despre-mult-trambitata-toleranta-si-respect-reciproc-la-carei.html

.

comentarii

Raspunsuri

Lasati un comentariu