Pagina principala / Timp Liber / Evanghelia de duminică: Renunțare și recunoștință

Evanghelia de duminică: Renunțare și recunoștință

Duminica a III-a a Postului Mare ne aduce în atenție cât de valoroși suntem. Cu toții avem un suflet neprețuit. Sufletul are o valoare care nu poate fi schimbată cu nimic. Dar cu toate aceste Hristos ne vorbește despre o păgubire a sufletului. Valoare sufletului poate să scadă până la 0, adică moarte. Avem și reversul, valorizarea maximă a acestuia până la moștenirea Împărăției lui Dumnezeu.

Sufletul este sinteza persoanei, iar acest aspect ne scapă de cele mai multe ori. Omul este un subiect personal, știe cine este raportându-se la Dumnezeu, sine și lume. Amăgirea apare atunci când el limitează viața numai la aspectul biologic. Cei care investesc numai în supraviețuirea, pierd ceea ce este mai important, adică sufletul. Lumea întreagă nu valorează cât valorează un singur suflet, dar prin faptele noastre arătăm că sufletul valorează pentru noi foarte puțin.

Lumea aceasta nu este rea, ci este bună, dar este folosită rău, pentru că oamenii se lipesc de această lume ca de o realitate ultimă, care este plină de sens, iar criza ajunge să reașeze lucrurile, ne smerește puțin. Criza este un prilej de a ne recupera cealaltă perspectivă.

Este adevărat, criza ne duce la deznădejde, dacă nu știm să o înțelegem ca un nou început.

Căderea în deznădejde își are seva în imensa problemă a atașamentului. Cu atât este mai mare atașamentul, cu atât mai intensă va fi suferința.

În general, pierdem ceva atunci când este furat, când îl rătăcim, când se strică sau când moare cineva. Orice întâmplare de tipul acesta, că vorbim de pierderea unui telefon, a unei sume de bani, distrugerea mașinii sau despre pierderea cuiva drag este dificilă. Orice astfel de situație este un bun prilej de practicare a renunțării. „Nimic nu poate fi luat, pentru că nimic nu ne aparține cu adevărat”(Epictet).

Frumusețea și forța tinereții dispar. E ceva ce pățim cu toții. Oricât de bogat sau de sărac, oricât de sănătos sau nesănătos, o vom simții cu toții. Companii de miliarde de euro încearcă să le vândă oamenilor elixirul tinereții, dar e numai o afacere. Este important să înțelegem că tot ce avem corpul, sănătatea, inteligența ne-au fost date Dumnezeu.

Stă în puterea noastră să învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce ne-a fost dat și să învăț să fiu deschis atunci când ceea ce mi-a fost dat îmi este cerut înapoi. Iar această înțelepciune e posibilă atunci când, orice mi-ar fi fost dar, l-am folosit cu recunoștință, nu cu un sentiment al îndreptățirii.

Astfel, omul poate deveni mai sensibil la realitățile netrecătoare. Un pic de efort de înțelegere și vom vedea că cele sufletești sunt incomparabil mai „profitabile” și nu depind de factori exterior, forța este în noi. Sunt la discreția noastră: dragostea, bunătatea, blândețea și toate celelalte. Avem nevoie de o schimbare de macaz, de o reconfigurare a traseului, dinspre lucrurile care ne împătimesc spre bucuria inimii.

Pr. Prof. Silviu Rad, sursa napocanews.ro