Preotul, poetul și publicistul careian George Marchiș la ceas aniversar
În 16 aprilie marcăm 185 ani de la naşterea protopopului greco-catolic, poetului şi publicistului George Marchiş, protopop și vicar al Careiului. George Marchiș a fost scos din învățământ pentru gestul de bucurie și solidaritate cu Unirea Principatelor din 24 ianuarie 1859 când a expediat o scrisoare ce cuprindea poezia ,,Un glas peste Carpați,, către ziarul Național pentru a transmite confraților din România proaspăt unită adevărata stare a românilor din aceste părți aflate sub dominație austro-ungară. Interceptată de autoritățile maghiare , poezia va sta la baza scoaterii sale disciplinare din rândul cadrelor didactice de la gimnaziul de la Beiuș. Astfel de informații sunt ascunse cu grijă de ochii cititorilor.
În 16 aprilie 1836 s-a născut la Tămaia protopopul şi preotul-profesor George Marchiş, strălucit reprezentant al culturii sătmărene. Ortografiat adesea şi George Marchişiu, acesta s-a făcut remarcat nu numai în nobila profesie de preot, ci a fost şi un apreciat poet şi redactor la revistele de cultură şi literatură din Transilvania. Urmează şcoala primară la Baia Mare, studiile liceale şi le finalizează la Oradea, în anul 1885, apoi va studia teologia la Institutul „ Sfânta Barbara” din Viena. Se va căsători cu Iulia Vulturu, fiica parohului Daniel Vultur din Bârsăul de Sus, şi va fi hirotonit preot în 1859.
Până în 1861 va fi profesor la liceul din Beiuş. Va mai păstori parohiile din Resighea şi Homorodul de Mijloc, apoi în mai 1881 ajunge paroh şi protopop greco-catolic de Carei. A fost în cercul de colaboratori ai Aurorei Române, între anii 1863-1865, mai târziu aceştia trecând în redacţia Familiei. Dintre aceştia amintim: Iulian Grozescu, A.Densuşianu, V. Bumbescu, V.Rusu, Zaharia Boiu, Ioan Papiu, At.M.Marinescu, J. Bădescu, Paul Draga. Va mai colabora şi cu revistele:Gazeta Transilvaniei, Muza Română, Amicul şcoalei, Amvonul, Sionul Românesc.
În paginile revistei Familia publică nuvela istorică Orfanii şi Preţul de capitulare(1866). A trecut la cele veşnice în Carei, ca arhidiacon al părţilor sătmărene, la 28 aprilie 1884. La moartea sa, revista Familia îl elogia ca pe „unul dintre cei mai inteligenţi preoţi ai diecezei orădene”. A avut doi copii: Romulus George Marchiş, demn urmaş pe tărâmurile spirituale şi ale luptei naţionale şi Otilia Marchiş, prin care talentul literar al tatălui se desăvârşeşte.
Cunoscut luptător pentru drepturile românilor din această parte a ţării, a fost şi un bun poet, cele şase poezii mai cunoscute ale sale au fost confundate cu scrieri lirice eminesciene. Deşi s-a demonstrat într-un final că nu aparţin lui Eminescu, „E o onoare postumă pentru poetul George Marchiş că a putut fi confundat măcar o clipă cu marele geniu naţional” cum consemna istoricul literar Mircea Popa.
Începând cu anul 2015 poetul şi protopopul greco-catolic, George Marchiş (1836 – 1884) are o placă comemorativă la biserica greco-catolică ,,Sf. Andrei” din Carei dar mormântul său precum și al fiului său, Romulus Marchiș au fost distruse.
Buletin de Carei
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
Raspunsuri