Ioan Buteanu, martir al luptei românilor ardeleni pentru unitate națională. A fost elev la Liceul piarist Carei

• publicat la: 23 May 2021
Ioan Buteanu, martir al luptei românilor ardeleni pentru unitate națională. A fost elev la Liceul piarist Carei

La data de 23  mai 2021 se împlinesc 172 de ani de la spânzurarea unuia din liderii revoluționarilor români transilvăneni de la 1848, prefectul Ioan Buteanu, de către maiorul Hatvani în timpul retragerii sale prin Baia de Criș, Hălmagiu și Gurahonț.

Ioan Buteanu, al cărui bust se află în Sala Bibliotecii Liceului Tehnologic ,,Iuliu Maniu,, Carei s-a născut la Sighetu Marmației, în anul 1821, într-o veche familie nobilă din Țara Chioarului.

Tatăl său îndeplinea funcţia de jurat în Comitatul Maramureş iar  mama sa, Maria Buteanu, româncă de neam nobil din Maramureş, i-a dat, cât a trăit, o aleasă educaţie. Şcoala gimnazială o urmează în localitatea natală. La 12 ani rămâne orfan de mamă, tatăl său „s-a recăsătorit cu o femeie de alt neam, statornicindu-se astfel în casă o altă limbă şi obiceiuri cu totul străine de cele româneşti”.  (Vasile Iuga de Sălişte, Ioan Buteanu fiu al Sighetului, erou şi martir naţional, Cluj Napoca, Editura Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă”, 2012).

A fost trimis să continue şcoala la Liceul Piarist din Carei. Un bătrân profesor de istorie de aici îi va marca destinul. Fiind la ora de istorie asculta fascinat povestea unui neam viteaz. Şi-a întrebat profesorul dacă acest popor mai are urmaşi în istorie. Plecându-şi capul, profesorul îi răspunse: „Mai sunteţi voi, românii”.

Sentimentul naţional trezit în sufletul tânărului îl făcu să ceară tatălui său să fie trimis la o şcoală românească, dar opoziţia înverşunată a mamei vitrege a învins, iar Buteanu este trimis la şcoală în Zagreb. Aici curentul naţionalist croat propagat de Gaj Ljudevit îi întări pornirea spre cunoaşterea şi preţuirea valorilor vieţii româneşti.

La încheierea studiilor liceale s-a îndreptat spre Blaj, unde îl întâlneşte pe profesorul său, Ioan Rusu, care îl sfătuieşte să urmeze dreptul şi să înveţe bine limba română. După terminarea studiilor juridice la Budapesta, Ioan Buteanu s-a întors în Maramureş, la Sighetul Marmaţiei, pentru a practica avocatura. Intră în atenţia autorităţilor, este arestat de două ori, iar tatăl său îl dezmoşteneşte pentru a nu intra în conflict cu stăpânirea şi cu cea de-a doua soţie. În aceste condiţii, în primăvara anului 1847, se stabileşte la Abrud, unde se implică în acţiunea tinerei generaţii paşoptiste, fiind ales, împreună cu Avram Iancu, în Comitetul Naţional, constituit sub preşedinţa episcopului Şaguna.

La data de 15 mai 1848, Ioan Buteanu ținea o cuvântare în cadrul Marii Adunări de la Blaj prin care critica intenția revoluționarilor maghiari  de a “uni” samavolnic Transilvania cu Ungaria, fără a cere și acceptul populației majoritare românești.

În vara aceluiași an, 1848, Ioan Buteanu se afla la Sibiu, acolo unde a primit o invitație de la Nicolae Bălcescu prin care îi se solicita să se alăture revoluției din Țara Românească, însă fiind foarte prins de treburi nu a putut să-i dea curs. Însă i-a cerut lui Avram Iancu  să pledeze în cadrul Comitetului național pentru a lua măsuri „ca să putem ajutora pe frații de dincolo”.

Tot mai strâmtorat şi disperat, în Mai 1849, eroul credincios al libertăţilor – Kossuth – trimite la Câmpeni un emisar al său, Ion Dragoş, să medieze o pace cu Avram Iancu şi legionari lui, cu promisiunea că pe timpul tratativelor nu vor avea ostilităţi din parte armatei sale. Avram Iancu, acceptă masa tratativelor, în acelaşi mod paşnic de întreruperea ostilităţilor şi de la Câmpeni trece la Abrud împreună cu prefecţii lui. În timpul tratativelor , Maiorul Hatvani cu honvezii săi se năpustesc asupra Abrudului asediindu-l, călcând  înţelegerea făcută. Ca prin minune Avram Iancu scapă dar perfecţii Ion Buteanu şi Petre Dobrea, care erau la masa tratativelor,  sunt luaţi prizonieri, iar  honvezii, în majoritate secui, se dedau la jafuri şi omoruri a românilor din Abrud şi Roşia Montană. Un masacru cumplit  de două zile până ce se întoarce Avram Iancu cu legionarii săi.

În timp ce prefectul Petru Dobra a fost împușcat la Abrud, Ioan Buteanu a fost dus și închis la Brad. În timpul retragerii sale prin Baia de Criș, Hălmagiu și Gurahonț, maiorul Hatvani l-a spânzurat pe  prefectul  Buteanu fără judecată, în data de 23 mai 1849.

Maiorul Hatvani s-a întors apoi cu trei mii de honvedzi şi tunuri şi a fost cea mai neagră zi a moţilor din acest an, până ce au sosit noi legiuni în ajutor. Au urmat luptele decisive în Abrud şi pe văile pe care honvedzii biruiţi de legionari încercau să scape. Istoricii, din documentele vremii, scriu: ’’din cei trei mii de honvedzi au mai scăpat cu viaţă nu mai mulţi de o sută, două. Iar în cele trei lupte de la Abrud , Honvedseg-ul  a pierdut în jur de cinci mii de militari. Mulţi morţi au fost şi de partea moţilor, mai ales printre familiile locuitorilor răsfiraţi în care au năvălit honvedzi în căutare de aur, scriu istorici.  Despre pierderile aducătorilor de libertatea lumii, un istoric ungur s-a scăpat şi a scris că la Cerbul, valea s-a transformat  într-un sicriu deschis pentru o mie şapte sute de honvedzi , iar Avram Iancu notează în jurnalul său : o pierit toată turma lui Hatvani. 

Veșnica pomenire Ioan Buteanu!

Buletin de Carei

Lasati un comentariu