Istoria și-a luat revanșa! Parlamentul a declarat ziua de 10 mai drept Ziua Independenţei Naţionale a României

După votul Senatului, a fost trimisă domnului spre promulgare, ca să îi dea forță juridică și caracter oficial pe 10 mai.

În aceeași zi de 10 mai 1877 a fost hotărâtă și încetarea plății tributului către Imperiul Otoman și serbarea zilei ca zi națională.

Doar Domnul avea prerogativa constituțională de a proclama independența, nici primul ministru, nici parlamentul neavând vreo atribuție în acest sens.

Sărbătorirea Independenței pe 9 mai a fost impusă de comuniști, ca să condiționeze simbolic independența noastră de ocupația Armatei Roșii, pentru a se suprapune cu „Victoria Armatei Roșii” și arborarea drapelului sovietic în Berlin (День Победы), dar și pentru a fi imediat după ziua de 8 mai când s-a înființat Partidul Comunist Român (PCR). De asemenea, comuniștii urmăreau eliminarea rolului regelui Carol I în lupta pentru Independență.

Unii confundă ziua ocupării Berlinului de către sovietici (9 mai 1945) cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și cu Ziua Europei. Însă, în Occident, ziua încheierii războiului este 8 mai, când Germania a capitulat în fața Aliaților. Iar ziua Europei nu este sărbătorită pe 9 mai pentru a aniversa ocuparea de către Armata Roșie a Berlinului, ci pentru a aniversa Declarația Schuman (9 mai 1950), prin care s-a propus crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO).

În prezent, sărbătorirea Zilei Independenței pe 9 mai reprezintă de fapt o declarație de recunoștință față de soviete, de care se bucură atât de mult cercurile filo-ruse. Înseamnă batjocorirea ideii de unitate națională românească. Nu poți susține Unirea Basarabiei cu România, iar în același timp să sărbătorești Independența la un loc cu „Ziua Victoriei” Armatei Roșii.

Sărbătorirea Independenței pe 9 mai înseamnă asumarea tezei sovietice că Basarabia și Bucovina de Nord nu au fost niciodată teritorii românești și înseamnă batjocorirea milioanelor de români care au fost victimele regimului opresiv al URSS și a zecilor și sutelor de mii de români deportați în lagăre de muncă, exterminați în masacre sau înfometați de autoritățile comuniste.

Și mai reprezintă o călcare în picioare a jertfei milioanelor de români care au murit pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori pentru apărarea integrității, credinței și demnității acestui popor. Și a jertfei sutelor de studenți morți, arestați și bătuți pentru participarea la manifestațiile de 10 mai din perioada 1944-1947.

A susține că o întreagă clasă politică în care îi numărăm pe Brătianu, Vaida, Maniu, Iorga și mulți alții, și un întreg popor în perioada 1877-1947 au sărbătorit în mod greșit Ziua Națională (Ziua Independenței) pe 10 mai este un non-sens istoric, logic și simbolic.

10 mai este Ziua Independenței. Punctum!

.

sursa Liga Studenților Iași