Cum erau înrolați feciorii români în 1914 la Satu Mare și cum trebuiau să jure credință împăratului Austriei

_____________________________

Plecarea soldaţilor din Sătmar.

.

In 8 a lunei curinte la 9 ore s’a oficiat în piaţa mare din Sătmar reînoirea solemnă a jurământului ostăşesc din partea soldaţilor din reg. 5 de infanterie. Deja dimineaţa la 7 ore ostaşii au ieşit sub conducerea colonelului Laurentiu Frauenberg în piaţă unde aştepta mulţime imensă de popor.

Majoritatea absolută a regimentului o fac Românii fiind 73% din feciori români.

Ostaşii români sunt postaţi pe partea cea mai întins a pieţei, înaintea hotelului Panonia.

De cealalt parte a pieţii sunt postate celealte confesiuni. La prima privire se vede că 3 sferturi din regiment sunt Români.

La 9 ore intonează orhestra militară imnul împăratului şi atunci apare steagul regimentului adus cu solemnitate, care apoi e purtat înaintea companiilor.

După ce steagul e aşezat la locul său lângă altar se dă signal şi în acel moment se începe liturgia de tabără oficiată de profesorul Tit Demian, preot al diecezei Gherlei.

Altarul e împodobit artistic cu flori din partea doamnelor române.

Ostaşii români cu pietate îndatinată ascultă sfânta slujb oficiată în limba românească.

In jurul altarului toată lumea română intelectuală din Sătmar. Au venit şi mulţi Români din jur.

După sfârşitul slujbei ia cuvântul părintele profesor Tit Demian şi în atenţiunea generală rosteşte următoarea vorbire.

Ostaşilor!

Zi solemnă, zi de mare însemnătate este ziua de azi pentru voi. Si ziua reînoirii solemne a jurământului vostru ostăşesc. Jurământ sfânt este acesta delà ţinerea căruia depinde siguranţa tronului, binele patriei şi fericirea voastră şi a iubiţilor voştri. Este sfânt jurământul acesta, căci prin el voinţa voastră omenească leagă pact cu Dumnezeu că între toate împrejurările şi cu toate puterile veţi lupta pentru împăratul nostru Francisc Iosif I şi pentru onoarea steagului regimentului vostru.

Voi vă reînoiţi jurământul vostru ostăşesc în zilele aceste grele când provedinţa divină a luminat mintea şi îndemnat voinţa gloriosului nostru împărat, ca el să decidă pedepsirea cu arme a acelui duşman, care în continuu a turburat pacea şi liniştea ţării noastre şi care în răutatea infernală a lor în mod mişelesc a stins viaţa speranţei noastre a fericitului Francisc Ferdinand şi a nobilei lui soţii a principesei Sofia, cari aveau să devină împăratul şi împărăteasa noastră.

Ostaşilor! Când voi Vă pregătiţi pentru lupta aceasta sfântă şi dreaptă eu mă îndrept cătră voi cu cuvintele strămoaşelor noastre — a mamelor romane — cari când porneau la luptă feciorii lor le dădeau în mână scutul cu cuvintele „Sau cu acesta sau pe acesta vino îndărăt”.

Au dorit străbunele noastre ca fiii lor sau să vie îndărăt, ca învingători, ca aceia cari cu sfinţenie şi-au împlinit datorinţele de ostaşi sau să moară pe câmpul de luptă cu glorie deplină.

Sunteţi fii de leu, urmaşi a unui popor care numai învingere a cunoscut. Sunteţi ostaşi români. Ochii neamului nostru cu mândrie privesc la voi, cari sunteţi fala noastră, delà cari aşteptăm să aduceţi glorie pentru neamul nostru.

Ochii străinilor privesc la voi cu oareşcare gelozie, căci iată vă spun şi vă vestesc cu toată tăria cuvântului, aici înaintea lumei, că în întreaga ţară numai două regimente sunt a căror steag este decorat, e încununat cu lauri şi aceste ambele sunt regimente unde în majoritate absolută au fost şi sumt feciori Români, şi unul din aceste e regimentul vostru de infanterie, care steag l-a împodobit arhiducele Albrecht cu cununa ce o a primit el zicând cuvintele: „Nu”cunosc loc mai vrednic pentru aceasta cunună ca steagul regimentului, care a avut cea mai mare parte în învingerea repurtată”.

Ostaşilor! Cu acest steag veți merge în luptă. Onoarea acelui steag trebuie să o ţineţi nepătată! Sau cu acest steag cu lauri noi să veniţi îndărăpt sau mai bine muriţi ca eroii pe câmpul de luptă cu glorie deplină.

Precum spune legenda Ştefan cel Mare s’a reîntors din luptă rănit şi desnădăjduit şi noaptea a bătut la fereastra mamei sale cerându-i intrare . Delà mama lui a primit răspunsul: „Dacă tu eşti Ştefan, cu adevărat, apoi tu aicea fără biruință nu poţi ca să intri cu a mea voinţă!”

Acest răspuns îl veti primi şi voi delà noi, dela fraţii, surorile şi părinţii voştri decumva din frică sau desnădăjduire vă veți întoarce fără glorie, fără biruinţă.

Cununi de flori, braţe deschise, iubire şi cununa neveştejită a mărirei va fi partea voastră dacă observând cu sfinţenie jurământul vostru vă veți întoarce la noi cu biruinţă.

Deviza voastr să fie:

„Steagul nostru să lucească,

Pentru el trăim,

Împăratul să trăiască

Pentru el murim”.

Cu încredere în îndurarea lui Dumnezeu că pe voi toţi revărsându-se ca învingători, vom avea fericirea de a vă încununa, vă împărtăşesc binecuvântarea bisericei şi apoi înainte cu Dumnezeu împotriva vrăşmaşilor!”

După aceasta vorbire, care a fost ascultată și admirată, atât pentru conţinutul cât şi pentru predarea exactă şi corectă precum şi pentru glasul puternic şi bineînţeles de toţi, chiar şi de publicul străin care înţelege limba noastră părintele Demian împărtăşeşte ostaşilor binecuvântarea bisericească.

Colonelul Laurenţiu Frauenberg vorbeşte ostaşitor în limba germană, îndemnându-i la bravură şi fidelitate faţă de împărat şi steag.

În limba maghiară vorbeşte maiorul Helvei.

Româneşte vorbeşte ostaşilor căpitanul Aurel Păcală. Figura cea mai simpatică, cea mal admirată de public fără excepţiune de confesiune sau naţionalitate. Vorbirea lui însufleţitoare, predarea exactă a vorbirei ne-a surprins în mod foarte plăcut.

Vorbirea rostită e următoarea:

Soldaţi!

Am venit astăzi să săvârşim un jurământ sfânt, jurământul credinţei cătră monarhul nostru. Un jurământ care prin vitejia noastră să scutească patria şi pe iubiţii noştri ear pe noi să ne ducă la glorie. Jurământul acesta trebuie să îl reînoiţi azi înc’odat înaintea lui Dumnezeu şi în prezenţa părinţilor voştri.

„Noi suntem ostaşi pân la măduvă şi ca atari voim cu curaj, bărbătesc şi cu putere neînvinsă să pedepsim pe aceia cari s’au încumetat a necinsti prin omor şi viclenie ţara noastr şl pe preaiubitul nostru domnitor.

„Pentru noi nu există, decât numai înainte,

numai învingerea, numai firma voinţ a arata lumei întregi că suntem soldaţi fideli împăratului nostru şi fiii adevăraţi ai patriei noastre şl voinţa că la laurii steagului nostru să adaugem alţii noi.

„Aşa cunoaştem noi pe bravii feciori de prin jurul Sătmarului. Ţara Oaşului şi Mogocia — regimentul acesta cu virtuţile lui, că vom putea glorios lupta pentru împărat şi steag pân la ultima picătur de sânge.

Iară tu încărunţitule şi gloriosule domnitor, care toat nădejdea ţi-ai pus-o în noi, încrede- te în puterea şi braţele noastre căci noi îti vom aduce învingere”.

După aceste oficerii se adun în mijlocul pieţii în jurul colonelului Frauenberg. Steagul e la mijloc, îşi reînoesc jurământul ostăşesc în limba germană. Apoi sunt juraţi feciorii în limb a german şi maghiară, iar Românii sunt juraţi în limba român prin căpitanul Aurel Păcală..

Moment solemn a fost când din gura alor 3500 feciori români am auzit rostindu-se în piaţa din Sătmar în limba român jurământul de fidelitate față de împărat şi steag.

Ţine vorbire în numele publicului orăşenesc primarul Carol Najeni în limba maghiară iar advocatul Dr. Carol Barbul în limba română, în cari vorbiri ostaşii sunt asiguraţi că de familiile lor va fi îngrijire, că aşa aceştia lăpădând grijile familiare cu totul să se dedice chemării lor.

Un, „Zum Gebet” şi toţii ostaşii cad în genunchi. Mai mult de 6 minute nici o mişcare nici un glas până ce intonează orhestra imnul Casei Domnitoare. Apoi se ridică toţi într’un moment şi defilând tot regimentul înaintea steagului se retrag cu toţi.

Momente solemne, cari nu le vom putea uita au fost aceste. Zi de încurajare a fost ziua d e 8 August pentru noi, căci am văzut că ce putere zace în poporul nostru şi că este firmă credinţa noastr în un viitor mai fericit.

In 9 August seara la 8 ore s’a aranjat în hotelul Panonia banchet în onoarea oficerilor din regiment. La acest banchet s’a toastat pentru Maiestatea Sa împăratul nostru, pentru împăratul Germaniei, pentru oficerii din regiment.

Părintele Tit Demian a toastat pentru feciorii din regiment cari precum accentua el şi cu aceasta ocaziune — prin grăbire cu iuțeală ne mai pomenit venind sub steag — au dat dovadă despre virtuţile militare a poporului nostru şi de alipire faţă de împărat, îşi exprimă speranţa, că aceşti feciori cari sunt lei adevăraţi sub conducerea bravilor lor ofiţeri vor aduce numai glorie, isbândă pentru noi. — Colonelul Frauenberg sculându-se delà masă merge la părintele Demian şi îl felicitează. Ofiţerii şi publicul nostru isbucneşte în aplause şi îl felicită multămindu-i pentru cuvintele pline de căldură, sincere şi îndrăsneţe spuse înaintea elitei publicului din Sătmar.

Cu mândrie şi fără aroganță putem afirma, că şi cu aceasta ocaziune ne-am prezentat in mod demn.

In 13 August a fost liturgie de tabără la regimentul de honvezime. Cu aceasta ocaziune s’a oficiat slujba prin preotul Teodor Lengyel capelan militar în rezervă. Jurământul în limba român a fost depus din partea feciorilor cari asemenea în 75—78% sunt Români. Au fost juraţi prin locotenentul Nicolae Ţirea.

_____________________________

P.S.

Hotelul Panonia = Hotelul Dacia

Regimentul 5 infanterie era un regiment din armata comună austro-ungară.

Regimentele de honved (hon védelem) erau ale Ungariei.

Aceste regimente indiferent că erau comune, ale Ungariei sau Austriei se compuneau din soldați de diferite etnii.

În regimentele comune limba de comandă era germana, iar in honved era maghiara.

Regimentele comune erau subordonate împăratului de la Viena iar honved erau subordonate guvernului ungar.

.

Ovidiu Vaida

.

Sursa:

Românul”, 29 august (11 septembrie) 1914

.

Deci imperiul austro-ungar era viteaz datorită armatei formate din feciori români în proporție de 73%.  Românii au fost folosiți ca  și carne de tun, ca și iobagi de către ocupanții acelor vremuri dar când era vorba de acordarea dreptului la învățământ în limba maternă, limba română, la angajări în administrația publică sau construit biserici din piatră atunci erau refuzați total. Aceasta era vitejia străinilor.