Protopopul Aurel Munteanu ucis cu premeditare pentru că era ,,popă valah,,

„În cele trei luni petrecute în Clujul aflat sub ocupație horthystă, Eugen Nicoară a trăit câteva experiențe dureroase și extrem de grele pentru neamul românesc și pentru Biserica Ortodoxă, despre care oferă detalii importante în memoriile sale, într-o corespondență privată și în broșura «Mucenicul Aurel», publicată la Cluj în 1946 și reeditată în acest volum. Mărturiile sale sunt extrem de prețioase, deoarece contribuie la o mai bună cunoaștere a circumstanțelor uciderii protopopului Aurel Munteanu al Huedinului, în 10 septembrie 1940, și restituie evenimentul înmormântării acestuia în cimitirul orașului Huedin, la care a participat personal ca membru al delegației Episcopiei Clujului.” (Mircea-Gheorghe Abrudan, Pr. Dan Ionuț Lupuțan)

Părintele protopop Aurel Munteanu s-a născut în 2 mai 1882, în satul Merghindeal, de pe Valea Albacului, jud. Sibiu. Profesorul Nicolae Şteiu, în cartea sa intitulată Protopopul Aurel Munteanu, erou şi martir al neamului, realizează o radiografie a celui ce a fost Aurel Munteanu, afirmând despre dânsul următoarele: a fost şi a rămas prin cutezanţă un erou, un păstor şi un pedagog al neamului în această parte de ţară. Statornic în ideea de a înălţa neamul său, de a-l şti respectat între toate neamurile lumii, a cuvântat, a scris, a zidit şi a murit pe altarul acestui ideal. El ne-a lăsat Catedrala moţilor din Huedin, nenumărate şcoli, biserici, cămine, societăţi culturale şi bănci populare. Aurel Munteanu a fost eroul şi martirul care a pavat drumul de legătură dintre patrie şi eternitate.

Protopopul Aurel Munteanu a primit moartea martirică în 10 septembrie 1940, trecând prin chinuri groaznice. 

A fost bătut în plină stradă cu pumnii şi ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă, se menţionează într-un raport al Ministerului Afacerilor Străine.

Acesta a fost comportamentul ocupanților hortyști cu populația românescă majoritară.

În cazul morții protopopului Munteanu, lucrurile sunt cât se poate de simple: spiritul revanșard, hrănit de o ură motivată etnic și confesional, a curmat cu bestialitate viața protopopului român.