Pagina principala / Stiri interne / Un parlamentar UDMR Bihor vrea abrogarea Zilei Tratatului de la Trianon

Un parlamentar UDMR Bihor vrea abrogarea Zilei Tratatului de la Trianon

Ziua Tratatului de la Trianon, prin care a fost oficializată unirea Transilvaniei cu Regatul României după Primul Război Mondial, ar putea fi abrogată, notează fanatik.ro.

Printr-un proiect de lege aparent inofensiv, un parlamentar al UDMR din Bihor încearcă să obțină abrogarea legii, fără ca parlamentarii celorlalte partide să-și dea seama ce votează. La fel și introducerea zilei de 15 martie ca zi oficială în ROMÂNIA.

Szabó Ödön a inițiat un proiect de lege care să cuprindă cele peste 80 de zile de sărbătoare legiferate până acum de către Parlamentul României, însă din acest proiect a fost omisă tocmai cea în care era celebrată Ziua Tratatului de la Trianon.

Proiectul lui Szabó are numai două articole: primul prevede proclamarea ca zile oficiale ale sărbătorilor din anexa 1 a proiectului, iar al doilea abrogă legile pevăzută în anexa 2. În anexa 1 sunt incluse toate sărbătorile deja instituite, cu o singură excepție, Ziua Tratatului de la Trianon de pe 4 iunie….integral pe fanatik.ro.

Va fi interesant de urmărit care dintre partidele parlamentare sau parlamentarii independenți va lua atitudine pentru menținerea Zilei Tratatului de la Trianon.

Tratatul de Pace de la Trianon este un moment istoric, conform căruia, la încheierea Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar s-a prăbușit. Austria s-a desprins de Ungaria, iar de Ungaria au fost desprinse popoarele – altele decât cel maghiar – care până atunci au fost subjugate de  Imperiul Austro-Ungar. În realitate, popoarele respective erau majoritare, procentul maghiarilor era de numai 41,1%.

Odată cu semnarea Tratatului de Pace, Ungaria a fost obligată să recunoască statele formate din Monarhia Austro-Ungară, inclusiv România, în noile granițe. Mai exact, populațiile nemaghiare au devenit cetățeni ai Cehoslovaciei, României, Regatului Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia) și o mică parte ai Italiei (Fume) și Austriei (Landul Burgenland).

De remarcat Cuvântarea ținută la 18 ianuarie 1919, în ședința plenară a Conferinței de Pace, în care președintele Franței, Raymond Poincaré, afirma: „România nu s-a hotărât să lupte (în Primul Război Mondial n.n.) decât pentru înfăptuirea unității naționale căreia i se opuneau aceleași puteri (Austro-Ungaria și Germania, aflate în război cu Antanta, n.n.) prin constrângere și samavolnicie“.

La 4 iunie 1920, la Trianon, se semna Tratatul de Pace cu Ungaria; documentul încheia „cea mai importantă epocă din întreaga istorie a națiunii române“, consfințind Unirea Transilvaniei cu România.

Prin Tratatul de la Trianon, România nu ocupa teritorii străine, nu supunea alte popoare, ci își desăvârșea idealul secular pentru care luptaseră atâtea și atâtea generații de înaintași români.

În același spirit, în cursul tratativelor, Comisia americană, compusă din specialiști de înalt profesionalism și condusă de John F. Carter Jr., declara: „Românii trăiesc astăzi pe locurile unde au trăit cu cincisprezece secole în urmă strămoșii lor daci și romani“.

Departe de a fi oferit vreun cadou României, departe de a favorizat Statul român, Tratatul de la Trianon se limita numai a pune pecetea dreptului public internațional pe o incontestabilă realitate istorică: apartenența Transilvaniei la România, stat național unitar.

Adevărul este că pentru drepturile românilor din Transilvania au murit 40.000 de români numai în Revoluția din 1848-1849, iar în primul Război Mondial s-au jertfit sute de mii de soldați pentru Unirea Transilvaniei cu România Mamă.

Fără victoria românească de la Valea Uzului, care a blocat intrarea inamicului austo-ungar în spatele aliniamentului românesc de la graniţa cu Muntenia, nu am fi avut victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917.

Buletin de Carei