CAZEMATA, darul col(r) Constantin Moșincat de Ziua Națională

• publicat la: 25 November 2021
CAZEMATA, darul col(r) Constantin Moșincat de Ziua Națională

În anul 1940, înainte de cedarea Transilvaniei de Nord, România avea pe granița de nord-vest cea mai modernă linie de apărare. Din păcate, nu au avut loc lupte de apărare a pământului strămoșesc și deci sistemul de apărare nu a fost folosit. Subiectul a fost prea puțin, spre deloc, abordat.

Spirit activ, tenace, susținut din plin cu dragostea de neam și țară, col(r) Constantin Moșincat nu a lăsat îngropată istoria acelei perioade de tristă amintire și ne oferă, de Ziua Națională, o minunat de reală lucrare, rodul unei munci titanice de 25 de ani, CAZEMATA.

Noutatea constă în faptul că este prima lucrare în istoriografia românească care abordează subiectul CAZEMATA, de pe granițele României Mari, ca o reconstituire a adevărului istoric deoarece, în timpul construirii, caracterul „strict secret” l-a ferit de deconspirarea consemnării caracteristicilor tehnico-tactice, apoi, după război, fiind dezafectate, în contextul relațiile socialiste bilaterale, destinse, dintre România, U.R.S.S. și Ungaria, nu se pomenea nimic despre trecut, astfel că nici o lucrare specifică nu s-a mai ocupat de Cazematele construite între 1937-1940.

 Cu argumente clare și suficiente colonelul dr. Constantin Moșincat susține necesitatea ca armatei să i se fi dat ordin să se bată, să-și apere țara și onoarea, misiunea și rațiunea pentru care a fost creată și dezvoltată prin contribuția financiară a celor care își puneau atâtea speranțe în factorul principal de decizie de atunci, Regele Carol al II-lea, care promisese și impusese strategia de apărare „fără gând de retragere”, concept temeinic sprijinit pe fapte, justificări, rapoarte, studii și o împreună lucrare dintre armată, biserică și școală.

Volumul CAZEMATA va fi lansat în cadrul unor ample manifestări așa cum se cuvine unei lucrări de o asemenea importanță.

Prima acțiune va avea loc în ziua de sâmbătă, 27 NOIEMBRIE 2021, de la ora 10,30.

Program

10.30 – Deplasarea Biserica cu Lună pe itinerarul: Oradea, Nojorid, Apateu

11.00 – 12.00 Popasul nr. 1: loc de desfășurare – PĂȘUNEA NOJORID Moderator eveniment: col. r. ing. Dan Nicolae POINAR Cpt. Sergiu Moldovan

• Întâmpinarea Drapelului de luptă și a steagurilor Asociațiilor

• Comandantul Garnizoanei Oradea, însoțit de oficialități, trece în revistă Garda de Onoare constituită pentru eveniment

• Intonarea Imnului Național de către Fanfara Militară a Garnizoanei și Corul de copii de la Școala Generală din Nojorid – dirijor

• Rugăciune pentru eroi, preoții parohiei Nojorid • Salutul gazdelor – primarul comunei Nojorid, Baba Petru-Teodor

• Mesajul comandantului Garnizoanei Oradea, Lt. col. Simion, cu prilejul Zilei Naționale a României • Moment artistic: Școala gimnazială Nojorid

Rar mi-a fost dat  să întâlnesc pe cărările vieții oameni de excepție, de la care am luat credit „ajutorul împrumutat”, potrivit căruia învățătura, ca cea mai de preț avere a omului, nu poate fi lăsată moștenire, dar poate fi foarte utilă semenilor.

În acest spirit aduc cuvânt de laudă și mulțumire celor care m-au îndrumat, sfătuit și ajutat să fac din Cazemată nu numai o carte-document ci și o profesiune de credință, în înțelesul profund al semnificației testamentare lăsat din strămoși: „țara trebuie lăsată întreagă pruncilor noștri!”

După o trudă de peste 25 de ani, cu sprijinul permanent și atenta îndrumare a profesorilor: comandor Dr. Jipa Rotaru, comandor dr. Aurel Pentrlescu, prof. univ. dr. Viorel Faur, prof. univ. dr. Mihai Drecin, Sever Dumitrașcu, col. dr. Alexandru Baboș, col. dr. Constantin Hlihor, cu bunăvoința oamenilor care știu și prețuiesc valoare documentelor, camarazi de la Arhivele Militare: col. dr. Alexandru Oșca, Dr. Florica Dobre, col. dr. Gh. Nicolescu, Lenuța Nicolescu, Ionel Burlacu, col. r. Cornel Carp, col. dr. Petrișor Florea, dr. Iulian Boțoghină am încheiat o lucrare, mult mai complexă și cu substanță profundă, decât am reușit să o rostuiesc în puținele pagini de față. Răsplătesc cu statornicie, în acest mod, contribuția fiecăruia, fără de care, volumul ar fi mult mai sărac.

Am credința ridicării Cazematei la înălțimea Demnității și Mândriei la care Neamul Românesc și Armata au și Drept și Datorie, după însușirile dobândite și devenite, prin bunătatea bunului Dumnezeu, fapte care vorbesc, cu autoritatea care se cere pentru a afirma incontestabil, și da răspuns și înverșunării dușmanilor, că această construcția militară admirabilă, Cazemata reprezintă Vocația de PACE a poporului român. Copii să învețe, dacă unele lucruri bune s-au adus și de afară, pentru a zămisli sufletul românesc, apoi să știe și că în lăuntrul Țării s-a făcut zid, încoronat prin MUNCĂ pilduitoare, în Cazemate și Biserici, adică și în piatră și în suflete.

Mesajul Cazematei aduce destindere, relaxare și dovedește că arta și strategia de apărare a României s-a bazat întotdeauna pe deviza, cu valoare axiomatică: Prin noi Înșine!

Cazemata, încorporează esența gândirii strategice românești, bazată pe dreptul sfânt și inalienabil ca „drept de apărare[1]. Pe întregul sistem românesc edificat în perioada interbelică este pusă amprenta inteligenței românești, iar prin pecetea conștiinței că slujind „Țara și Pacea”, se asigură și propășirea ei s-a atins un Obiectiv de Țară necesar acelor timpuri.

Constituția din 1938, art. 39 însera în text obligația Regelui de a depune jurământ pentru: „a păzi Constituția și legile Națiunii Române…” și inclusiv pentru „a păstra teritoriul unitar și inviolabil”, cu drept de a declara război și a încheia pace. Aceste atribuții constituționale erau suficiente pentru a motiva orice decizie (de război) ar fi luat ultimii doi monarhi ai României. După cum am exemplificat, toată suflarea românească a fost antrenată în acest amplu și complex proces de implementare a unei concepții favorabilă națiunii române, cu drept legitim de apărare. Concluziile le-am pus într-o cheie critică, raportate la legislație, posibilități materiale și valorizarea morală a acestora. Axiomatică zicere: când omul e tratat cu blândețe, trece ușor peste greutățile vieții! Demonstrație reușită, reflectată prin realizările economice din acei ani. După cum se știe în 1938 România a atins cel mai ridicat nivel de dezvoltare, egalat doar în epoca Ceaușescu după anii ’70.

Preambulul, cu rost de învățământ, din capul fiecărui subcapitol considerăm că definește o clară concluzie desprinsă în urma cercetării atente a ideii de subcapitol privitoare la evoluția fortificațiilor exprimată, la început în gând frumos și protector, până la regretul și reproșul abandonului fără luptă. Unitatea popor-armată-biserică n-a fost mai tare ca atunci niciodată, ceea ce trimite la zicerea că, pe front un odin scut și clar de la comandant e la fel de folositor ca o învățătură de la Vlădica, sau cât o bibliotecă de sfaturi venite de la profani. După această concluzie urmează intuita firească morală: Cazemata astăzi nu se mai face la ei și de către români în România?

Iată de ce a „reface” Adevărul despre Cazemate reprezintă o obligație științifică dar și de ordin moral. O reconstituire, ar avea utilitate prctică viitore deoarece:

  • Cunoașterea apropie oamenii de idealul vieții: Pacea!
  • Parcul istoric, cu Muzeu și Panteonul Eroilor ar însemna o Recunoștință față de cei care au înțeles că Datoria față de Patrie, e un drept dar și o obligație!
  • Partea turistică ar pune în mișcare o furtună de idei care ar face din Minte și Trup un tot care să îndrepte spiritele rele din trecut!
  • Întrecerea și competiția în sistemele moderne de echipare a Parcului ar putea fi un punct de atracție, creație și relaxare!

Sper ca prin modesta contribuție să răsplătesc Efortul, Strădania și Munca tuturor acelora care au făcut posibil ca aceste fortificații din Vestul României Mari să capete contur și să devină Obiectiv de Țară, să treacă de la gândire strategică la faptă practică, arătându-le tuturor că și astăzi are același sens și înțeles:

Cazemata:

~ o superbă simfonie în paradisul sufletesc al neamului românesc! ~

Lasati un comentariu