FANTA EMINESCU
Ziua naşterii lui a fost o zi cuminte,
numai noi, în numele lui, în această zi,
îi luăm c.v.-ul şi opera şi dăm pe repede-nainte.
De parcă ne-am teme să nu lăsăm ceva pe afară,
luăm guri mari de biografie spectaculos-romanţioasă
şi facem gargară.
În faţa statuilor lui Eminescu ne dăm veriga lipsă,
menită să-l scape pe acesta de eclipsă.
Ne plătim noi înşine, cu vanitate orgolioasă, pentru efort,
suflând lumânări pe propriul tort.
Şi vorbim, şi vorbim, doar ca să ne-auzim
şi merge banda fără să ştim,
că în fotocelula ce se formează,
între Eminescu adevărat şi cei din jur,
noi întrerupem fanta luminoasă.
Razvan Ducan
7 ianuarie 2015