Pagina principala / Istoric / Personalități careiene. Leontin Ghergariu, publicist și profesor la liceul Vasile Lucaciu Carei

Personalități careiene. Leontin Ghergariu, publicist și profesor la liceul Vasile Lucaciu Carei

La 13 ianuarie am aniversat  125 ani de la naşterea profesorului, publicistului, istoricului, lingvistului şi  etnografului Leontin Ghergariu.

A urmat şcoala elementară în Terebeşti, avându-l învăţător pe Ioan Muthu, strălucit dascăl al satelor sătmărene. Studiile liceale le-a urmat la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuş, pe care le-a finalizat în 1915. A absolvit Seminarul Teologic din Blaj în 1918. Nu va urma cariera preoţească pentru că se va înscrie în acelaşi an la Facultatea de Litere a Universităţii „Ferdinand I” din Cluj.

După terminarea studiilor filologice, i-a fost repartizată catedra de română-istorie la Liceul „Vasile Lucaciu” din Carei.  Aici nu se va rezuma la activitatea de dascăl, ci va fi implicat şi în viaţa culturală a localităţii, numărându-se printre membrii fondatori ai primelor librării şi tipografii româneşti la Carei.

A fost activ şi ca publicist, scriind pentru „Graiul Neamului”, săptămânal ce apărea la Carei, dar şi la gazeta „Satu Mare” a localităţii cu acelaşi nume.

A fost apoi numit director la Liceul de băieţi din Zalău, funcţie pe care o va îndeplini până la Diktatul de la Viena când este nevoit să se refugieze în vestul  României. Aici va continua activitatea didactică, fiind profesor la Liceul „Moise Nicoară” din Arad. După terminarea războiului va deveni inspector secundar, în perioada 1946-1948, apoi inspector general şef la Inspectoratul General Cluj. Pentru bogata activitate didactică, la 28 iunie 1965 i-a fost conferit titlul de profesor emerit.

La 31 ianuarie 1925 va scoate la Zalău cea de-a doua gazetă săptămânală educativă şi informativă în limba română, Meseşul, care începând din martie 1926 va deveni gazeta culturală a Despărţământului Central al ASTREI sălăjene.  Gazeta îşi suspendă activitatea în 1931, reapărând după cinci ani, inclusiv până în 1938, sub denumirea de Gazeta Sălajului.

În perioada 1925 – 1940 a susţinut o bogată activitate culturală desfăşurată sub egida Despărţământului Sălaj al ASTRA, fiind în perioada 1932 – 1940 preşedintele acesteia. În această calitate a înfiinţat şi a coordonat Şcoala Ţărăneascã de la Şimleu Silvaniei, iar pentru tineretul de la sate a înfiinţat câteva unităţi ca Şoimii Carpaţilor, organizaţie de educaţie fizică şi sport a prof. univ. dr. Iuliu Haţieganu. A înfiinţat la Zalău o Casă de Cultură cu bibliotecă şi sală de lectură, un cor şi o orchestră, organizând cicluri de conferinţe la care participau conferenţiari din Zalău şi din Cluj. Tot în această perioadă se ocupă de înfiinţarea unui Muzeu de istorie şi etnografie, contribuind la înzestrarea lui cu diferite piese arheologice descoperite la Castrul roman de la Porolissum, cu ocazia săpăturilor arheologice desfăşurate în anii 1939-1940. Această activitate a fost întreruptă în 1940.

Leontin Gherghariu a desfăşurat o amplă şi rodnică activitate în domeniul etnografiei din Sălaj şi din alte zone ale ţãrii. A fost membru în colectivul etnografic al Secţiei de etnografie şi folclor al Filialei Cluj a Academiei, participând la cercetãrile de etnografie din zona lacului Cinciş-Hunedoara, în Maramureş, Drăguţ, Năsăud, Ţara Bârsei. A fost membru în Consiliul ştiinţific al Muzeului Etnografic al Transilvaniei şi membru în comisia de achiziţii. A publicat numeroase articole de lingvistică, etnografie şi folclor în reviste de specialitate.

A colaborat, înainte de 1945, la Unirea şi Unirea poporului din Blaj, Graiul Neamului din Carei, Societatea de mâine din Cluj, Universul din Bucureşti, iar după 1945 la Făclia, Steaua – Satu-Mare, Cronica sătmăreană, Năzuinţa.

Ca o recunoaştere a strădaniilor sale în domeniul publicisticii, în 1938 devine membru fondator şi vicepreşedinte în Comitetul „Uniunii Ziariştilor din Transilvania”, care îşi avea sediul la Cluj. Ultimele articole le trimite înainte de al doilea război mondial, prestigioasei reviste a Astrei „Transilvania”, ce apărea la Sibiu. Articolele publicate de Leontin Ghergariu erau legate de preocupările sale intelectuale şi se dovedeau bine angrenate în problematica de idei din perioada interbelică.

După 1945 , când profesorul Ghergariu se stabileşte la Cluj, activitatea sa publicistică cunoaşte un traiect ascendent publicând la diverse ziare şi reviste din Cluj(„Făclia”, „Tribuna”, „Steaua”), Satu-Mare,Baia-Mare, Arad; numărul articolelor sale din perioada postbelică, axate pe diverse domenii culturale şi ştiinţifice, ridicându-se la peste 250.

Leontin Ghergariu s-a dovedit a fi şi un etnograf redutabil aplecat spre tradiţiile, îndeletnicirile şi particularităţile etnografice ale zonelor  unde  a activat. Lucrările sale s-au impus în faţa specialiştilor prin originalitate şi raportare la factorii istorici, politici şi cultural-confesionali, care le-au generat.    Ales membru în colectivul etnografic al Secţiei de Etnografie şi Folclor al Filialei Cluj a Academiei Române a participat la cercetările etnografice din  mai multe zone.   A fost membru în Consiliul Ştiinţific al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, membru în comisia de achiziţii şi expert al prestigioasei instituţii muzicale din Cluj. Multe din studiile sale legate de instalaţiile ţărăneşti pentru prelucrarea produselor agricole, meşteşugurile casnice şi portul popular  s-au păstrat în manuscris, dar rămân mărturii peste timp prin bogăţia materialului etnografic pe care-l conţin şi analiza făcută de autor după o solidă documentare de  teren.

Martor al multor evenimente istorice şi cercetător pasionat al arheologiei şi istoriei Transilvaniei, este autorul unui număr apreciabil de studii şi articole dedicate trecutului de luptă al românilor ardeleni. Alături de Ioan Ardeleanu senior s-a dovedit cel mai pasionat şi asiduu cercetător al istoriei plaiurilor  ardelene, lucrările sale detaşându-se prin rigurozitate ştiinţifică, ţinută documentară şi stilul elevat în care au fost redactate.

Învăţământul careian a  fost privilegiat prin   prezenţa în corpul profesoral al Liceului Vasile Lucaciu a  unui dascăl de talia lui Leontin Ghergariu. Alături de prealatul Ludovic Vida, un alt intelectual careian de marcă, s-a numărat  printre membrii fondatori ai primelor librării şi tipografii româneşti la Carei.

Prin soţia sa, Lucia Cupcea, Leontin Ghergariu l-a avut ca nepot pe regretatul  academician Dan Munteanu care  a participat la simpozionul organizat de către Despărţământul ASTRA Carei în cinstea unui alt nume de rezonanţă pentru învăţământul careian, dascălul George Pteancu, Cetăţean de Onoare al oraşului Carei, decorat cu Steaua României în rang de cavaler, deţinător al titlului de Membru Onorar al învăţământului primar, cea mai înaltă distincţie care se putea acorda unui învăţător în perioada interbelică.

„Muncind, nu m-am gândit nici la succese, nici la recompense materiale.

Am crezut că îmi fac numai datoria de fiu al poporului meu.

În ceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică, aceasta a fost mereu complementară

atribuţiilor care mi le-am asumat de bunăvoie atunci când am

îmbrăţişat meseria de profesor. Opera mea o consider încorporată

în cunoştinţele elevilor al căror drum l-am urmărit mereu şi după

încheierea şcolii. Cu această operă vie mă întâlnesc uneori pe stradă

sau în cuprinsul epistolelor şi felicitărilor pe care le primesc ocazional.

Sunt, dacă mă credeţi, la fel de mulţumit ca şi cum aş răsfoi o carte al cărei

autor sunt”.

Prof. Leontin Ghergariu

Acesta este mesajul testamentar al  lui Leontin Ghregariu, profesor la fostul Liceu  ,,Vasile Lucaciu,,  din Carei.