Pagina principala / Istoric / Istorie locală. Schingiuirea lui Ion Lupea din Carei

Istorie locală. Schingiuirea lui Ion Lupea din Carei

Tocmai atunci când se credea că au răposat toți cei care au avut de suferit de pe urma atrocităților ocupanților hortyști din această parte de țară și nu se vor afla informații despre schingiuirile la care au fost supuși românii, iată că prind curaj cei câțiva supraviețuitori și copiii celor decedați.  Crescuți cu frica de a spune adevărul, au ajuns acum să își depășească temerile și să conștientizeze că adevărul trebuie spus cu orice preț. Istoria  nu trebuie ascunsă pentru că altfel riscăm să se repete.

Există și câteva voci care ne spun mereu că nu trebuie să răscolim trecutul dar mai presus de ele e conștiința de neam și țară, e datoria și respectul față de părinții și bunicii noștri. De ce ar trebui ascunsă suferința lor din moment ce aflăm că se va preda copiilor noștri ca materie obligatorie suferința altor neamuri? Perioada cumplită ce a debutat în acel septembrie negru din 1940 trebuie făcută cunoscută tocmai pentru ca astfel de fapte să fie condamnate și să nu mai aibă loc.

Așa că invităm fiecare român să își împărtășească cu ceilalți amintirile, întâmplările din acea perioadă.

Dictatul de la Viena a fost semnat la data de 30 august 1940 și prin acel act odios se ceda Ungariei hortyste o parte din Transilvania majoritar românească. Aviația maghiară a lansat bombardamente asupra localităților, populației civile din aceste părți chiar înainte de semnarea Dictatului de la Viena. Au uitat de tot ajutorul acordat de Armata Română în 1919 când au fost eliberați de sub bolșevicii lui Bela Kun.

..

Mai există câteva cărți care redau o mică parte din iadul de care au avut parte românii.

Printre relatări am găsit și modul în care a fost schingiuit un lucrător de la oficiul poștal Carei, Ion Lupea.

Când citești despre ororile prin care au trecut părinții și bunicii noștri, rămâi pur și simplu fără cuvinte. Expulzarea, schingiuirile și omorurile, supliciile la care au fost supuși doar  pentru vina de a se fi născut români care nu au renunțat la identitatea lor națională sunt lucruri pe care nu le poți uita.

Nu putem să le abandonăm memoria doar pentru că unii sunt deranjați de astfel de informații.

Statul român i-a  abandonat în 1940 iar acum, actualul guvern îi batjocorește  pe urmașii lor prin ordonanța rușinii naționale, OUG 130, art.XL. 

Să acordăm respectul cuvenit memoriei românilor expulzați în 1940, să rostim o rugăciune pentru ei și să spunem generațiilor viitoare istoria noastră, a românilor.

Dacă înaintașii noștri nu au cedat în fața chinurilor la care au fost supuși, nu au abdicat de la credința și identitatea lor românească, cu atât mai mult noi, avem datoria de a păstra intactă moștenirea lor identitară.

Daniela Ciută