Vasile Lucaciu a fost declarat oficial ,,Erou al națiunii române”

Pentru cinstirea memoriei lui Vasile Lucaciu (1852-1922), considerat una dintre cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni din perioada dualismului Austro-Ungar, militant pentru drepturile românilor din Transilvania, pentru recunoașterea eforturilor depuse de acesta pentru realizarea Marii Uniri, acesta este declarat ”Erou al Națiunii Române”.

Mulțumesc tuturor celor care au contribuit la aceasta reparație morală fața de marele român, care a fost Vasile Lucaciu.Iată și expunerea de motive, care a fundamentat demersul nostru, mentionează senatorul Adrian Oros.

Anul 2018 marchează împlinirea a 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial, moment care a făcut posibilă înfăptuirea Marii Uniri. Acest eveniment are o semnificație deosebită, întrucât a reprezentat un pas decisiv pentru conturarea destinului european al României. Faptele desfășurate în anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului național, anul încununării victorioase a lungului șir de lupte și sacrificii umane și materiale pentru făurirea statului național unitar.

Sfârșitul Marelui Război și victoria Antantei a reprezentat începutul conturării Europei Occidentale, așadar, anul 1918, reprezintă nu doar piatra de hotar a României moderne, ci și transformarea calitativă esențială a Europei și a lumii. Cu prilejul centenarului încheierii Primului Război Mondial, moment de referință pentru istoria României, rememorăm jertfa înaintașilor și a luptei pentru constituirea statului național român modern. Măreția evenimentului constă în faptul că cei care au înfăptuit acest vis de veacuri au pierit purtând în inimi fiorul libertății.

Unirea Transilvaniei cu România încunună, în anul 1918, procesul de realizare a statului național român. La baza acestei uniri stă curajul și sacrificiul luptătorilor pentru drepturile românilor din Transilvania. Vasile Lucaciu a fost cel mai aprig susținator al încetării persecuțiilor maghiare la care erau supuși românii transilvăneni. Deosebit de importantă a fost activitatea sa publicistică despre nedreptățile inacceptabile suferite de românii majoritari din Transilvania. În urma articolelor scrise în ziare și a discursurilor ținute în timpul peregrinărilor sale prin Țara Moților, autoritățile maghiare l-au întemnițat. Propaganda acestuia în favoarea drepturilor și libertăților românilor i-a adus imaginea de profet al românilor, ajungând să fie foarte iubit de țăranii români.

Dorința lui acerbă de a înlătura asuprirea românilor de către statul maghiar a condus la readucerea lui în închisoare pe nedrept de nenumărate ori, la cenzurarea corespondenței și la izolare pentru a nu mai putea comunica cu nimeni.

Celebru propagandist pentru libertatea românilor, Vasile Lucaciu a fost emblema grupării memorandiștilor din anul 1892 care a jucat un rol deosebit de important, reprezentând limita superioară la care s-a putut ridica o anumită parte a burgheziei și intelecutalității române din Transilvania în lupta ei națională. Memorandumul a fost al treilea moment major prin care ardelenii și-au exprimat dezacordul privind tendințele de deznaționalizare promovate de autoritățile maghiare, Lucaciu primind, pentru susținerea acestui act, 5 ani de inchisoare – cea mai mare pedeapsă acordată unui memorandist. Supranumit„Leul din Șișești”, devenit personaj de legendă pentru români, care știau că luptă pentru drepturile lor naționale, Vasile Lucaciu a militat intens pentru intrarea României în război de partea Puterilor Antantei, pentru a se putea realiza întregirea țării.

În egală măsură, nu putem ignora dimensiunea internațională a activității lui Vasile Lucaciu el fiind cel care avea să meargă în delegație în Rusia pentru organizarea zecilor de mii de prizonieri ardeleni din lagărele rusești ce doreau să se înroleze în armata română. Pleacă apoi, în aprilie 1917, în Statele Unite ale Americii pentru a susține cauza românească, unde propaganda maghiară contra României era foarte activă. După încheierea păcii de la BufteaBucurești merge în Franța, fiind cooptat în Consiliul Național Român,devenit un adevărat guvern în exil al României.

De aici, își continuă deplasarea în Italia, unde contribuie la formarea unor unități militare românești constituite din voluntari din rândul prizonierilor români ardeleni ce făcuseră parte din armata austro-ungară. Își continuă apoi drumul la Geneva, promovând interesele românești și depunând eforturi serioase pentru recunoașterea Marii Uniri.