Pagina principala / Economic / Peste 4 milioane de euro pentru Muzeul Industrializării forțate și al dezrădăcinării din Satu Mare

Peste 4 milioane de euro pentru Muzeul Industrializării forțate și al dezrădăcinării din Satu Mare

Un Muzeu al Industrializării forțate și al dezrădăcinării va fi construit la Satu Mare. Suma alocată pentru acest proiect este de 4,2 milioane de euro, fără TVA. Clădirea vizată a găzdui acest muzeu este Casa de Cultură a Sindicatelor.

Județul Satu Mare a fost unul dintre cele mai afectate județe în ce privește persecutarea pe motive etnice a românilor după instalarea regimului hortyst din 1940. Dictatul de la Viena din 1940 a adus suferință cruntă poporului român: crime,masacre și expulzări în masă din partea regimului hortyst.

Un Muzeu al suferințelor românilor din acea perioadă ar fi fost binevenit pentru ca toate generațiile tinere să cunoască istoria și să nu se mai permită repetarea ei. Dovada că nu avem conducători români cu dragoste de neam și țară o avem prin faptul că istoria noastră este prezentată trunchiat, fără a se face referire  la suferințele și atrocitățile la care au fost supuși românii de-a lungul veacurilor.

Se alocă milioane de euro pentru muzee ale fotografiei sau ale industrializării așa zis forțate, industrializare care a adus independență.

Găsiți în continuare care este motivația pentru proiectul de peste 4  milioane de euro al așa zisei industrializări forțate din județul Satu Mare. Se vorbește despre  o cădere a industriei românești după 1990 când de fapt a fost vorba despre sabotarea ei, despre distrugerea ei cu bună știință.

.

Proiectul Muzeului Industrializării forțate

Context național: industrializarea forțată în era comunismului a influențat viețile a milioane de români și concomitent, a fost principalul factor de dezvoltare economică a României. Acest proces amplu de industrializare a creat orașele, zonele industriale și cu mici excepții, și-a pus amprenta asupra fiecărui oraș din România: pe lângă fabricile care astăzi sunt ruine sau și-au redus activitatea drastic, au fost construit cartiere întregi, au fost adusă forță de muncă din zona rurală, nepopulându-se satele. Politica de industrializare impusă a implicat și o mișcare însemnată a forței de muncă către noile centre industriale implicit o creștere a populației urbane. După Revoluție, o mare parte a fabricilor au dat faliment, au rămas cartierele și memoria colectivă.

Căderea industriei în România începe imediat după 1990, moment în care începe pe de- o parte tranziția de la o economie centralizată la una bazată pe economia de piață, în timp ce societățile occidentale încearcă globalizarea industriei. În timp ce în 1990 în România erau 8.1 milioane de salariați din care 47.1% în industrie, numărul lor scade la 4,4 milioane în 2014, din care 31.1% lucrează în industrie. Județele cu scăderea cea mai importantă a numărului de salariați sunt cele în care s-au regăsit marile platforme industriale, unde din mii de angajaţi au ajuns să lucreze doar câteva sute. Alături de mari complexe industriale, Unio Satu Mare era mândria industriei locale socialiste. Ce a cauzat decesul acestui colos industrial? Ce se naște din cenușa industriei socialiste? Întrebări cu o multitudine de posibile explicații și răspunsuri, dar fără diagnoze sigure.
Asistăm după Revoluția Română din 1989 la fenomenul invers de distrugere a culturii vizuale comuniste în toate formele: distrugerea muzeelor, distrugerea statuarului din piețele publice, distrugerea lucrărilor de artă monumentală, mozaicuri, ceramică, tapițerii, dispariția inventarelor muzeelor, instituțiilor publice, caselor de protocol etc., cu o furie asemănătoare episoadelor iconoclaste din istoria veche. Din păcate cei mai mulți istorici și critici de artă privesc încă fără rafinament comunismul, ca pe un fenomen al naturii care s-a manifestat nefast în artă și cultură și care trebuie combătut prin ștergerea fizică a memoriei sale cât și a lucrărilor de artă.
.
Scopul proiectului este să colecteze, să digitalizeze și să arate generației tinere și turiștilor din Occident acest proces de industrializare forțată, prin conversia unei clădiri simbolice într-un muzeu reprezentativ, în care elemente autentice din acea perioadă și tehnologii digitale oferă vizitatorilor o experiență unică și memorabilă.
Prin reabilitarea clădirii se va crea un obiectiv turistic unic prin tematică și soluții digitale, iar cealaltă componentă este implicarea comunității locale: o parte a clădirii va fi folosită ca spațiu comunitar, în special pentru tineret, cu scopul de a plasa evenimente ale comunității într-un context specific. La dotarea muzeului se vor folosi elemente colectate de la comunitate, partea multimedia a expoziției permanente va reda interviuri și mărturii ale oamenilor simpli, foști muncitori și reprezentanți ai acelei perioade.
Acest muzeu putea să capete post 1989 o relevanță de capsulă a timpului, istorică, reală, însă a fost din păcate distrus cu bună știință. Este important de cercetat relația partidului comunist cu istoria prezentului său și dorința de intrare în eternitate prin propagandă, încă din timpul prezent, ori chiar de reinventare a trecutului.
Muzeul va avea următoarele componente:
1. Expoziție permanentă despre industrializare: un spațiu generos având decor și elemente autentice din acea perioadă, în care vizitatorii vor putea parcurge etapele și principalele subiecte ale perioadei comuniste, vizualizate printr-o combinație unică între echipamentele vechi și tehnica digitală. Expoziția permanentă va conține și o parte generală despre comunism, Revoluție și anii ‘90, pentru a crea un context mai larg pentru turiștii și vizitatorii din afara țării.
2. Spațiu multifuncțional pentru expoziții tematice: un spațiu multifuncțional care va permite organizarea expozițiilor tematice și a altor tipuri de evenimente în incintă: bienală arhitecturală, conferințe și workshopuri tematice. Expozițiile tematice vor cuprinde teme specifice din perioada comunistă și post-decembristă.
3. Spații destinate comunității, cu scopul de a reda acest spațiu cetățenilor, în special tinerilor. În aceste spații, se vor organiza, prin implicarea comunității locale, activități educative, culturale și tematice în diverse domenii: artă, muzică, literatură și alte subiecte specifice.
Expoziția permanentă
Cadru autentic: clădirea aleasă va asigura, prin aspectul arhitectural exterior și interior, experiența de vizitator. Echipamentele industriale, mobilierul și decorul autentic vor permite vizitatorului să retrăiască atmosfera zilelor obișnuite din acea perioadă de ”a merge la lucru” împreună cu ceilalți tovarăși.
Narație și conținut istoric: prin cooptarea istoricilor și muzeologilor, specialiștilor în istoria acestei perioade, se va crea conținutul expozițional autentic și relevant, într-o formă ușor de înțeles. Vizitatorul va parcurge spațiul expozițional prin rute predefinite, tematice.
Tehnici digitale: se vor folosi tehnologiile de augmented reality (AR) și virtual reality (VR), holograme, conținut interactiv multimedia, cu dorința de a oferi generației seniorilor și a tinerilor o experiență memorabilă.
Muzeul nu va avea caracter politic sau ideologic. Scopul său principal este de a recupera memoria pierdută a obiectelor epocii socialiste și de a lansa în circuitul public un obiectiv turistic original al municipiului Satu Mare și al României.
.
Detalii tehnice despre reabilitarea și conversia clădirii
Prin acest proiect, se va da o nouă destinație unui obiect de patrimoniu aflând într-o stare degradată. Astfel, edificarea acestui muzeu va contribui și la reabilitarea unei zone degradate din municipiul Satu Mare.
Printre clădirile propuse, se află clădiri de fabrici comuniste și clădiri din patrimoniul sindical, de exemplu Casa de Cultură a Sindicatelor din centrul municipiului, clădire care se află într-o stare improprie iar ca spațiu pentru comunitate, este în mare parte neutilizată. Prin acest proiect se va reda comunității locale și prin lucrările de conservare și reabilitare se va da o destinație utilă clădirii propuse, pe termen de minim 50 de ani.
Clădirea propusă va încorpora spații cu destinații diferite
– Spaţiu de minim 1500 m2 pentru expoziția permanentă
– Spațiu multifuncţional de minim 500 m2 pentru expoziții tematice, periodice
– Spații destinate publicului pentru cercetare, documentate, evenimente și relaxare
– Infrastructură conexă (căi de acces, parcări, grupuri sanitare etc.)
Propunerea este ca soluţiile în reabilitare să fie durabile și simple, materialele folosite să fie rezistente la factorii externi de mediu pe termen lung; structura din beton armat, combinație de beton și fier în interior, finisaje brute.
Reconstrucția clădirii se va face prin folosirea tehnologiilor verzi: se va mări eficiența energetică prin instalații moderne de încălzire, încălzirea apei, ventilarea şi iluminatul, se vor amplasa panouri solare și un spațiu verde la înălțime, cu vedere asupra spațiului adiacent, construit în perioada comunistă.
Spații multifuncționale, redate comunității: aflată în mijlocul unei ”jungle de beton”, clădirea va reprimi funcțiunea de spațiu al comunității, dotările fiind proiectate în așa fel încât să permită organizarea evenimentelor și întâlnirilor din comunitatea locală.
Sistemele inteligente de facility management (apă, temperatură) vor contribui la eficientizarea costurilor lunare.
Tehnici digitale propuse
În perioada de documentare și proiectare se vor alege soluții de la furnizori de specialitate, cu experiență în soluțiile destinate muzeelor și locațiilor turistice. Se vor alege soluții care au fost aplicate cu succes la alte instituții și asigură experiența vizitatorului prin oferirea de context, conținut și detalii captivante, pe termen lung. Soluțiile propuse în vederea tehnicilor digitale sunt următoarele:
1. Construcția echipamentelor ”hibride”: dotarea utilajelor vechi cu sisteme de vizualizare moderne, într-o formă autentică, de exemplu un strung vechi de 40 de ani dotat în care este ”sudat” un ecran și se conectează la ochelarii de realitate virtuală și căști speciale.
2. Digitalizarea obiectelor de patrimoniu și a bazei de date, folosită la expoziția permanentă, prin tehnică de scanare 3D și/sau fotogrametrie, pentru a putea fi folosite de muzeologi, cercetători, elevi și studenți pe termen lung.

Conținutul va fi prezentat, prin rute predefinite și la alegere liberă, cu folosirea tehnicii de AR și VR, a hologramelor de dimensiuni reale, a ecranelor digitale, iar suportul audio în formă de storytelling și cu efecte speciale va contribui la o experiență memorabilă.
4. Soluții digitale pe platformele online a muzeului: tur virtual 360 pe pagină web, cadre fotografiate 3D și cu conținut audio se va crea un conținut incitant pentru viitorii vizitatori. Materialele digitalizate vor fi disponibile și pe platforme online, muzeul va dezvolta o prezență consistentă în social media.
5. Aplicație smartphone care va avea o parte ”externă”, pentru atragerea vizitatorilor iar ajungând în locație, se vor activa modulele interactive de storytelling și vizualizare cu precizie de locație de 1m. Astfel, o mare parte din vizitatori vor putea folosi telefonul și casca proprie pentru o experiență consistentă, completându-se cu ochelar și soluții de VR.
Toate soluțiile propuse se vor dezvolta și după deschiderea muzeului, astfel încât să se adapteze la schimbările tehnologice și să fie atractive vizitatorilor care se reîntorc sau vizitează expozițiile tematice.

Etapele proiectului
– Documentare, selecția și achiziția clădirii (sunt 4 clădiri pe lista scurtă);
– Studiu de fezabilitate, aprobarea indicatorilor tehnico-economici pentru investiție;
– Servicii de proiectare pentru transformarea clădirii și amenajarea spațiilor;
– Lucrări de construcții de reabilitare și reconversie, conform proiectului;
– Lucrări de amenajare interioară și dotare a spațiilor de expoziții și a infrastructurii conexe
– Organizarea managementului și aplicarea strategiei de exploatare a clădirii;

Alegerea clădirii Casei de Cultură a Sindicatelor pentru acest muzeu nu este deloc întâmplătoare. Este una dintre clădirile ce fac parte din Centrul Civic ce deranjează atât de mult conducerea UDMR.

Pavajul și fântâna cu braț au fost deja îndepărtate așa că pas cu pas se va reconstrui un alt centru dacă vor rămâne  la conducere aceleași personaje neiubitoare de arhitecți români.

Buletin de Carei