Simion Bărnuțiu. 214 ani de la nașterea ideologului Revoluției Pașoptiste Române, elev eminent al liceului piarist din Carei

• publicat la: 21 iulie 2022
Simion Bărnuțiu. 214 ani de la nașterea ideologului Revoluției Pașoptiste Române, elev eminent al liceului piarist din Carei

Cu ocazia împlinirii a 214 ani de la nașterea lui Simion Bărnuțiu,  ASTRA Carei împreună cu Societatea Avram Iancu și Bogdan Georgescu, directorul Direcției de Cultură Carei au rostit  o rugăciune de pomenire și au depus o jerbă de flori cu tricolor la bustul acestuia din fața liceului unde a studiat în perioada 1820-1825.

Simion Bărnuțiu a intrat pe porțile liceului careian în anul 1820. A fost timp de 5 ani un elev eminent și a devenit  ideologul Revoluției Pașoptiste Române din 1848.

Dascălul și revoluționarul român Simion Bărnuțiu, elev al liceului piarist din Carei, constituie un model pentru românii care luptă în orice condiții pentru păstrarea identității naționale.

Ca si alti luptători pașoptiști, Bărnutiu considera că nu poate exista libertate politică si dreptate socială fără libertate națională.

Bustul  lui Simion Bărnuțiu a fost  reabilitat în luna mai a anului 2015 prin contribuţia  personală a consilierului  local  Ilie Ciută, ca urmare a refuzului Primăriei de a se implica.

Veșnică recunoștință și pomenire pentru românul Simion Bărnuțiu din partea careienilor!

NU UITAȚI!

,,Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?

 Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi….nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei!,,

Încă de foarte tânăr, de la numai 23 de ani, este numit profesor de istorie universală la școala din Blaj. Pentru că și-a permis să țină cursurile în limba română  a fost  admonestat și reclamat pentru ca în final să fie izgonit de la unitatea de învățământ.

Procesul a fost unul răsunător la acea vreme. A urmat apoi Facultatea de Drept la Sibiu. La invitația lui A.T. Laurian, inspector școlar la Iași, Simion Bărnuțiu ajunge la Iași, capitala Moldovei, unde se stabilește din  decembrie 1854, activând aici  timp de aproximativ un deceniu ca profesor, formând noile generații de intelectuali români atât la  Academia Mihăileană, între anii 1855 și 1860 cât și la  Universitatea din Iași, între anii 1860 și 1864.

La 15-17 mai 1848, pe câmpul de lângă Blaj, care de atunci poartă numele de Câmpia Libertăţii, a avut loc Marea Adunare a Românilor din Transilvania, la care au participat 40.000-50.000 de oameni, majoritatea covârșitoare fiind iobagi. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii și a iobăgiei, desfiinţarea breslelor și a vămilor, libertatea cuvântului și a tiparului, formarea gărzii naționale, școli de stat în limba română și altele. Burghezia română, ca niciodată înainte, s-a ridicat pentru a-şi asigura un rol de conducere în stat, bazându-se pe faptul că românii, poporul cel mai vechi al ţării, formau majoritatea populaţiei.

Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forţate a Transilvaniei cu Ungaria.  Aici, Simion Bărnuţiu a cerut  ca „naţiunea, adunându-se din toate părţile la această sărbătoare a libertăţii… să proclame libertatea şi independenţa naţiunii române”. Înlăturând constituţia maghiară, continua oratorul, naţiunea română „declară sărbătoreşte că de aici înainte nu se va cunoaşte obligată decât prin legile care se vor pune în dieta ţării, unde va fi reprezentată şi ea după dreptate şi cuviinţă, şi se va ţine datoare cu ascultare numai diregătorilor aleşi din sânul său; naţiunea română dă de ştire naţiunilor conlocuitoare că, voind a se constitui şi organiza pe temei naţional, n-are cuget duşman în contra altor naţiuni şi cunoaşte acelaşi drept pentru toate, voieşte a-l respecta cu sinceritate, cerând respect împrumutat după dreptate; prin urmare, naţiunea română nici nu voieşte a domni preste alte naţiuni, nici nu va suferi a fi. supusă altora, ci voieşte drept egal pentru toate”.

Revoluţia paşoptistă ne dezvăluie un Bărnuţiu care ia atitudine împotriva pretenţiilor revoluţionarilor maghiari de anexare a Transilvaniei la Ungaria, idei afirmate cu tărie în cunoscutul discurs ţinut în 2/14 mai 1848 în Catedrala de la Blaj. Promova politica egalităţii în drepturi a tuturor naţiunilor din Tansilvania şi a confesiunilor acestora.

La 12 martie 1848, Simion Bărnuțiu a redactat „Proclamatia către români”, care constituia un adevărat program politic: convocarea congresului national român, libertatea individuală prin suprimarea definitivă a iobăgiei, libertate națională. Românii din Transilvania sunt chemati să se ridice la lupta pentru drepturile lor nationale.

Ca si alti luptători pasoptisti, Bărnutiu considera că nu poate exista libertate politică si dreptate socială fără libertate națională.

Şi-a luat doctoratul în drept la Pavia, devenind apoi profesor de filozofie la Academia Mihăileană din Iaşi unde va preda până în 1863.

În mai 1864 va porni într-o călătorie spre locurile natale, în acel moment Bărnuțiu călătorea împreună cu Ioan Maniu, de la Iași spre Bocșa.  Dar nu va mai ajunge viu, în 28 mai dându-şi obştescul sfârşit pe drum. Va fi înmormântat în 3 iunie în cimitirul bisericii din Bocşa Română.

Discursul rostit în Catedrala din Blaj  de Simion Bărnuţiu, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj, din 14 mai 1848:

„Care naţiune de pe pământ nu s’ar ridica de la mic până la mare, când îşi vede numărate zilele vieţii? Libertatea unui popor este bunul lui cel mai înalt şi naţionalitatea e libertatea lui cea din urmă; ce preţ mai are viaţa lui după ce şi-a pierdut tot ce îl face demn să mai fie pe pământ?

 Ţineţi cu poporul toţi, ca să nu rătăciţi, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii aşa de uşor în partea lor, cum îi trag pe unii din celelalte clase, cari urlă împreună cu lupii şi sfâşie pe popor împreună cu aceştia; nu vă abateţi de la cauza naţională de frica luptei; cugetaţi că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate.
Însă vi se va părea lupta cu neputinţă, când se vor ridica greutăţile asupra voastră ca valurile marii turbate asupra unei năvi; când va dezlega principele întunericului pe toţi necuraţii şi-i va trimite ca să rupă legăturile frăţiei voastre şi să vă abată de la cauza şi amoarea (iubirea) ginţii noastre la idoli străini; aduceţi-vă aminte atunci cu câtă însufleţire şi bărbăţie s’au luptat străbunii noştri din Dacia pentru existenţa şi onoarea naţiunii noastre, precum ne-au lăsat scris Bonfiniu cu aceste cuvinte:
“Coloniile şi Legiunile romane, copleşite de Barbari ţin încă limba romană şi, ca să nu o piardă, cu totul, atât de tare se luptă, încât se pare că nu s’au bătut atât pentru ţinerea vieţii cât pentru neatingerea limbii. Căci comptând (socotind) bine desele inundaţiuni ale Sarmaţilor şi ale Goţilor, apoi erupţiunile Hunilor, Vandalilor şi ale Gepizilor, incursiunile Germanilor şi ale Lombarzilor, cine nu se va mira foarte că încă s’au ţinut urmele limbii Romane între Daci şi Geţi?”
Aşa Fraţilor! Aduceţi-vă aminte atunci că vor striga din mormânt străbunii noştri: Fiilor!

Noi încă am fost nu odată în împrejurări grele, cum sunteţi voi astăzi…noi încă am fost înconjuraţi de inamic în pământul nostru, cum sunteţi voi astăzi, şi nu de multe ori am suferit doară şi mai mari rele decât voi; fost-am cu Goţii, dar nu ne-am făcut Goţi; fost-am cu Hunii, dar nu ne-am Hunit; fost-am cu Avarii şi nu ne-am Avarit; fost-am cu Bulgarii şi nu ne-am Bulgărit; cu Ruşii şi nu ne-am Ruşit; cu Ungurii şi nu ne-am Ungurit; cu Saşii şi nu ne-am Nemţit; ci ne-am luptat ca Români, pentru pământul şi numele nostru ca să vi-l lăsăm vouă împreună cu limba noastră cea dulce ca cerul sub care s’a născut; nu vă nemţiţi, nu vă ruşiţi, nu vă unguriţi nici voi, rămâneţi credincioşi neamului şi limbii voastre; apăraţi-vă ca fraţii cu puteri unite în pace şi în răsboi; vedeţi cum ne-am luptat noi pentru limba şi Romanitatea noastră; luptaţi-vă şi voi şi le apăraţi ca lumina ochilor voştri, până la voi senatul şi poporul Roman pe Traian cu legiunile peste Dunăre, ca să vă încoroneze cu laurul nemuririi pentru constanţa şi bărbăţia voastră!
Dixi et salvavi animam meam.”

Buletin de Carei

comentarii

Raspunsuri

Lasati un comentariu