Românilor li s-a interzis organizarea Adunării ASTRA la Medieșul Aurit în perioada ocupației maghiare

• publicat la: 14 august 2022
Românilor li s-a interzis organizarea Adunării ASTRA la Medieșul Aurit în perioada ocupației maghiare

Aleasă considerație pentru Ovidiu Vaida, neobosit răscolitor al arhivelor în care era consemnată activitatea culturală românească din perioada de ocupație, atunci când era o îndrăzneală să porți tricolor, fapt pedepsit de îndată. Postările domniei sale aduc în atenția noastră pagini de istorie ce nu se găsesc în manualele școlare, cu atât mai mult apreciem efortul.

Astăzi, e vorba despre ASTRA, asociațiunea transilvană pentru literatură și cultură a poporului român. Presiunile din partea autorităților maghiare împotriva înființării de despărțăminte în localitățile românești au fost deosebite, la Carei fiind înființat abia  după instalarea administrației românești din 1919.
.
,,Am găsit în “Tribuna”, din 11 și 12 august (24, 25 august stil nou) anul 1901, un frumos articol în care se află o scurtă relatare despre sfințirea bisericii din Roșiori (Vârșmort) și una detaliată despre  adunarea generală a “Asociaţiunii” Sătmar-Ugocia din Iojib. Adunare care trebuia să fie organizată în Medieşul  Aurit dar conducerea maghiară a interzis manifestarea culturală.
Redau mai jos un fragment din articol, care se referă la adunarea “Asociaţiunii” .
_________________

La Iojib.

A doua convenire a fost la Iojib, în 11 August cu ocasiunea adunării generale a despărţământului »Sătmar- Ugocia« al »Asociaţiunii«. Fiind opriţi anul trecut, de doi ani n’a ţinut acest despărţământ adunare, şi chiar pentru aceea a voit să aranjeze anul acesta o convenire mai imposantă în Megieş, la care s’a promis întreaga inteligenţă din despărţământ, ba şi mulţi străini. Maghiarii auzind de aceasta au văzut un pericol într’o conglomerare a inteligenţei şi în coatingerea aceleia cu poporul, şi din motive ridicole au oprit adunarea la Megieş cu abia cinci zile înaintea terminului fixat, voind să zăpăcească şi să aducă în nedumerire publicul român, ca să dăm un fiasco.

Numai bravului director D. Şuta, preot în Moftinul-mic — unul dintre cei mai distinşi fruntaşi ai Sătmarului — şi părintelui Constantin Lucaciu, paroch în Iojib, le putem mulţumi că ne-au scos din încurcală şi că representarea imposantă a inteligenţei şi a poporului a impus Maghiarilor stima şi respectul datorit. DI C. Lucaciu a luat firul întregei aranjeri în mână şi în cinci zile a săvîrşit o muncă într’adevăr neîntrecut de grea. A stors licenţele necesare pentru transpunerea adunării la Iojib, a avisat întreg publicul despre aceasta, a aranjat o sală foarte frumoasă, s’a îngrijit de cuartire, mâncări etc. etc. Dar’ şi publicul s’a arătat mulţumitor faţă de atâta osteneală, pentru-că tot ce are Sătmarul şi Ugocia mai de seamă, mai frumos, in inteligenţă şi popor, a fost de faţă.
Adunarea.
La 9 ore misa solemnă cu responsoriile şi cântările solo a corului plugarilor din Vâsmort. După misă se urcă pe amvon părintele V. Lucaciu şi într’o scurtă dar’ însufleţitoare vorbire arată poporului însemnătatea »Asociaţiunii«, care propagă cultura în popor. Ii provoacă să iee cât de mulţi parte la această adunare. La 10½ se începe şedinţa. Domnul director al despărţământului, părintele Şuta, în presenţa unui public imens — ţărani şi inteligenţi — îşi ţine discursul de deschidere, cu cunoscuta-‘i artă oratorică. (Discursul îl dăm la foiţă. Red. »Tribunei«).

Când d-nul Şuta a vorbit despre însemnătatea elementului român s’a întâmplat un intermezzo neplăcut. — Să scoală pretorul şi zice ungureşte: »Dle president, te provoc să abstai de espuneri, cari ar fi în stare a răscula sau răsvrăti poporul în contra statului …«

N’a putut continua, căci protestele energice, ce au urmat la o astfel de întrerupere răutăcioasă şi injustă l-au silit să se domolească. Dar’ ardea în el în continuu dorul de a afla ceva incorectitate, ca să ne poată face năcaz, se acăţa când de una când de alta, nici cinci minute n’a stat liniştit.

În urmă ’şi-a putut relua firul vorbirii părintele Şuta şi cu argumentele cele mai zdrobitoare de însuşi clasicii Maghiarilor, documentează, că noi ne împlinim o datorinţă sfântă de neam şi n’am venit să asuprim pe alţii etc., apoi îndeamnă la muncă şi declară şedinţa de deschisă.
Publicul era încă sub impresia frumoaselor cuvinte, când între vii aclamaţiuni se scoală părintele Const. Lucaciu şi bineventează despărţământul, adunat la Iojib, şi comitetul aceluia; salută ca oaspeţi binevăzuţi inteligenţa şi poporul sosit la adunare. Espune însemnătatea poporului român şi necesitatea aceluia de a trăi pentru sine şi patria comună, şi cât de mult este avisat statul, ca poporul român să trăească şi să progreseze. Şi el nici nu desperează, când vede în fruntea noastră oameni, ca bravul nostru director G. Şuta şi până-când avem un popor deştept, care pricepe glasul chemător al conducătorilor sei. Încheie cu frumoasele cuvinte: »Nu ne este frică de nimenea, căci Dumnezeu e cu noi şi noi Români súntem şi vrem să fim Români«

După discursurile domnilor Şuta şi Const. Lucaciu, parochul Săsarului, dl Alexă Pop, face propunerea, ca să se întreprindă paşii necesari, ca frumoasa vorbire de deschidere a dlui director să se publice în organul oficios al »Asociaţiunii«, ceea-ce se şi primeşte. Urmează raportul secretarului despre activitatea comitetului din anul espirat şi darea absolutorului.

Secretarul, d-nul Dr. V. Lucaciu în frumoasele cuvinte de introducere, ne documentează, că înfiinţarea »Asociaţiunii« a fost un resultat al cursului firesc, a naturii popoarelor. Nu numai Românului îi aduce ea folos, ci şi statului când să nisueşte, să’i crească fii culţi. Îndeamnă poporul să dee ajutor »Asociaţiunii« şi esplică că spre ce scop se folosesc banii adunaţi.

După raportul mai puţin îmbucurător al dlui cassar, urmează alegerea diferitelor comisiuni. Părintele C. Lucaciu îşi ţine disertaţiunea ocasională »O naie«, o alegorie frumoasă despre poporul român. Raportează apoi diferitele comisiuni. S’au înscris mai mulţi membri noi, s’a strîns suma de 140 cor. De însemnat, că taxele anuale ale membrilor le-a încassat comitetul central prin mandate poştale, de aci suma, la părere mică. Se dă absolutorul comitetului, care însă se realege din nou, cu schimbarea, că în locul dlui Mărcuş, demisionat, fu ales de cassar Vasile Ardelean, parochul Vetişului.
La invitarea dlui loan Pop, se decide, ca viitoarea adunare să se ţină în Ugocia, la Turţ. Presidentul încheie şedinţa la orele 2½. Un curator al bisericei şi senator, al cărui nume, durere, nu ’l-am putut afla, mulţumeşte pentru distincţia adusă comunei Iojib, care a putut găzdui atâţia oaspeţi iubiţi.
Banchetul.

După şedinţă a urmat banchetul, participând vre-o 120 de inşi. Şirul toastelor îl deschide părintele Şuta, descriind iubirea de neam, patrie şi tron a Românului şi închină întru onoarea înaltei case Habsburgice. Dl Dr. Felician Bran, vihcarul Careilor-mari închină pentru factorii, cari lucră mai mult întru interesele

»Asociaţiunii«; pentru preşedintele, pentru comitetul central şi local. La toţi le pofteşte înţelepciune la alegerea noului president şi imploară ajutorul lui Dumnezeu spre acest scop. Cu mult interes a fost ascultat toastul dlui Fabian din Beiuş, în care a combătut principiul, că e bine a lăsa ţărănimea în starea sa primitivă. Inteligenţa română a dat dovadă cât de tare condamnă acest principiu — încă de mulţi susţinut — când a înfiinţat

»Asociaţiunea«. Ne dă micul istoric al ei, ridicând zelul cu care au grăbit şi aleşii acestui jur la înfiinţarea aceleia. Toastul ţinut cu multă elocinţă ’l-a finit cu cuvintele: «Să trăească »Asociaţiunea«. Dl Serbac, parochul Vamei din »Ţeara Oaşului« ridică păharul întru onoarea parochului Const. Lucaciu, care aşa mult a ostenit pentru reuşita zilei de azi. Dl preot V. Ardelean din Vetiş ţine toast pentru femeia română, care susţine în casă şi colibă dulcea şi sonora noastră limbă. Mai interesant a fost, pentru actualitatea lui, toastul părintelui Alexă Pop din Săsari. Soartea noastră, zice, mai bine o caracterisează împrejurările, ce ne-au adus din Megieş la Iojib, din castelul din Megieş în şura popii din Iojib. Ne-a alungat, pentru-că ar grasa morburi contagioase în Megieş. Dar’ bine a făcut. Aici e locul nostru, în şură, între ţăranii noştri, nu castelul şi inteligenţa are lipsă mai mare de noi, ci casa simplă a ţăranului şi poporul român. Şi apoi avem noi şi morburi, barem el le priveşte de acelea, ca şi naţionalismul, iubirea de limbă, lege şi neam, numai — durere — nu sunt destul de contagioase, nu se lipesc de aceia, cari ar avea lipsă de ele. Şi avem şi oameni cari le-ar lăţi acelea, ca comitetul de faţă şi îndeosebi directorul despărţământului pentru cari închină pocalul seu. Preotul C. Ardelean vorbeşte pentru dl Dr. V. Lucaciu, ear‘ acesta vorbeşte la adresa representanţilor guvernului şi oaspeţilor maghiari, arătând în urmă, că o adevărată cultură poate fi numai naţională. Îşi goleşte păharul pentru «libertate, egalitate şi frăţietate în cultură adevărată«.

Producţia.

Seara a dat o bine reuşită producţie corul din Vâsmort, sub conducerea învăţătorului Bretan.

Cântecele bine alese şi esecutate ale corului şi frumoasele declamaţiuni ale dlui student jurist Ciurdariu şi a d-şoarei Sabő au delectat mult publicul, cum şi petrecerea cu joc, ce a urmat cu mare veselie.
De încheiere dau aci o listă a oaspeţilor, cari au luat parte la adunare şi sărbări, deşi recunosc că nu e completă,
Am observat următoarele familii : Şuta (Moftinul-mic), V. Lucaciu (Şişeşti), Anderco (Odoreu), Andreiu Pop (Băiţa), Cornel Gitta (Borhid), Alexă Pop (Săsari), Alexandru Pop (Băbăseşti) Nic. Breban (liba), Nic. Fabian (Beiuş), Szilágyi (Ovareu), Sorba (Vama), Negrea (Saraseu), Marcuş (Mădăraş), G. Barbul (Seini), Berinde (Seini), Lemenyi (Prilog), Ossian (Vârâşmort) Cherecheş (Recea), Aur. Pelle (Pomi), Surányi (Şurdeşti), Savoniu (Sişeşti), Dredean (Tirsolţ), Târnovoan (Amaţ), Roman (Gherţa-mică), Vas. Ardelean (Vetiş), Silvási (Sătmar), Steţ (Cluj), Bran (Bârseul- de -jos), Avram (Baia-mare), Doboşi (Megieş), loan Doboşi (Turţ), Steer (Beiuş) etc, cele mai multe din aceste familii presentate cu doamne şi domnişoare drăgălaşe. Au mai fost de faţă: Dr. Bran (Careii – mari), Napoian (Botiz), Constantin Lucaciu (lojib), Dr. Dragoş (Baia măre), Aug. Dragoş (Hideaga), loan Târnovean, Andreiu Doboşi, Borbola, Corodan, Vidrigin, Frenţ, Dr. Barbul, Hoţea, Gogia, Pteancu, Vict. Anderco, Miculaş, Câmpian, Ciurdariu, Aug. Gitta etc. etc.

Buciumul.

_________________
Ovidiu Vaida
Surse:

Lasati un comentariu