BOBOTEAZA. Botezul Domnului

Boboteaza celebrează dezvăluirea Sfântei Treimi lumii. Glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat şi stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh se pogoară asupra Lui în chip de porumbel.

“În Iordan botezându-Te Tu, Doamne,/ închinarea Treimii s-a arătat;/ că glasul Părintelui a mărturisit Ţie,/ Fiu iubit pe Tine numindu-Te,/ şi Duhul în chip de porumb a adeverit/ întărirea cuvântului./ Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, / şi lumea ai luminat, slavă Ţie!”

Praznicul Epifaniei marchează sfârşitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie şi se încheie în 6 ianuarie. În cadrul slujbei acestei sărbători se face slujba de sfinţire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoţi pentru a binecuvânta casele credincioşilor. Ea urmează Sfintei Liturghii a ajunului şi Sfintei Liturghii din ziua praznicului. Sfinţirea atestă faptul că omenirea şi întreaga Creaţie au fost făcute pentru a se umple de prezenţa sacră a lui Dumnezeu.

„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce va ridica păcatul lumii.” Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”. Sunt cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul scrise în Evanghelie, ce povestesc Botezul lui Iisus.

Potrivit tradiţiei, Sfinţirea apei era făcută pe malul celui mai mare râu sau fluviu din acel loc. După slujbă, episcopul sau preotul aruncă în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal preţios). Bărbaţii mai destoinici se aruncau în apa îngheţată să recupereze crucea. Primul care o găsea primea binecuvântarea preotului. Cel care găsea crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării.

Dar cei care erau cei mai dornici să o găsească erau cei condamnaţi, cărora gestul de curaj le aducea graţierea.

În tradiţia populară românească, Boboteaza este dedicată şi purificării naturii, mai ales a apelor, de forţele răului. Acum se colindă, se prevesteşte cum va fi vremea în noul an sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, căpătând puteri neobişnuite. Obiceiurile creştine ortodoxe de sfinţire a apelor sau de scufundare a crucii sunt însoţite de multe practici păgâne, cum ar fi afumarea grajdurilor şi a vitelor pentru alungarea duhurilor rele, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoţite de strigături şi zgomote.

În Bucovina, purificarea aerului se făcea prin focuri, în cadrul unui obicei numit Ardeasca. Imediat după sfinţirea apei, tinerii mergeau pe locuri mai înalte şi aprindeau focurile de Bobotează. Rugul era făcut din vreascuri şi frunze uscate strânse cu o zi înainte. Aceştia cântau, dansau şi săreau peste foc, în credinţa ca vor fi feriţi de boli şi de păcate. La plecare, fiecare lua cărbuni aprinşi cu care afumau pomii din livadă ca să aibă rod bogat.

În cele trei zile, cât ţine Boboteaza în Bucovina, există sate în care vecinii, prietenii şi rudele obişnuiesc să se colinde reciproc, iar în unele locuri, reapar mascaţii. Tinerii, îmbrăcaţi în babe şi moşnegi, colindă mai ales pe la casele unde se găsesc fete de măritat.

Gazda îi primeşte în casă, le oferă mâncăruri de post, după ce acestea au fost stropite cu agheasmă. sursa cotidianul.ro