Cum au fost distruse crucile de pe mormintele soldaţilor români din Valea Uzului în 1994
Istoria se repetă : în 1994 au fost smulse și arse crucile eroilor români – în 2022 instanța decide demolarea crucilor.
Crucile de pe mormintele soldaţilor români din cimitirul din Valea Uzului au fost distruse în 1994 de reprezentanţi ai UDMR în contextul împlinirii a 50 de ani de la luptele purtate în acea zonă. Este vorba de aproximativ 100 de cruci cu nume româneşti, o parte dintre acestea fiind arse iar altele îngropate. Presa vremii a relatat pe larg despre actul de profanare a mormintelor eroilor români din acest cimitir iar printre instituţiile media care a acordat atenţie acelui gest de o gravitate deosebit de mare se numără şi cotidianul nostru Făclia de Cluj, care pe atunci apărea sub numele de Adevărul de Cluj. Vă prezentăm articolul despre distrugerea crucilor de pe mormintele soldaţilor români din Valea Uzului apărut în ediţia din 30 august 1994 a ziarului nostru sub semnătura fostului redactor şef adjunct Valer Chioreanu.
„Ritual păgân într-un cimitir din România
O informaţie transmisă de Radio Bucureşti şi reluată, cu imagini, de Televiziunea Română, dezvăluia un fapt incredibil: 100 de cruci purtând nume româneşti, aflate într-un cimitir al eroilor din Valea Uzului, judeţul Harghita, au fost smulse şi, probabil, arse sau îngropate în cadrul unui ritual organizat de UDMR, bisericile romano-catolică şi protestantă şi „veteranii luptători pentru apărarea pământului sfânt al patriei maghiare”. Ne putem imagina fervoarea acestor profanatori de morminte, care se furişează noaptea ori năvălesc ziua în cimitir, aleg crucile pe care sunt trecute nume româneşti, le aruncă într-o groapă, şi, probabil, ţinându-se de umeri, ca într-un dans ritualic, asistă la îngroparea ori la arderea lor, iar fumul se ridică dintre literele româneşti şi se înalţă spre un cer care priveşte nepăsător spre pământul ce adăposteşte asemenea fărădelegi. Cu un simplu gest, numele românilor a dispărut pentru totdeauna, rămânând doar, cele ungureşti. Iar cimitirul a devenit unul unguresc. Crima s-a petrecut cu ocazia unei manifestări comemorative organizată în Valea Uzului pentru a comemora împlinirea a 50 de ani de la luptele purtate în al doilea război mondial pe acele locuri. La ceremonial au participat populaţia maghiară locală, reprezentanţi ai UDMR, ai preoţimii şi câteva zeci de familii venite din Ungaria, special pentru acest eveniment. S-a cântat imnul ungar şi s-a arborat drapelul Ungariei —lucruri obişnuite de acum în Transilvania. Cineva s-ar putea întreba cum este posibilă o asemenea crimă? Dar, acel cineva ar trebui să fie străin de realităţile din Transilvania. Ar trebui să uite crimele săvârşite de unguri secole de-a rândul împotriva românilor. Să uite că autorităţile ungare au dat ordin să fie rase cu tunul bisericile româneşti, din Transilvania; că după 1990 au ars mai multe biserici din zona Secuimii; că politica Ungariei a fost întotdeauna aceeaşi: să demonstreze că Transilvania nu este pământ românesc. Istoricii unguri scriu şi acum că la venirea ungurilor în Transilvania nu a existat niciun picior de român. Iar pe românii care, totuşi, existau au dorit să-i maghiarizeze. Iată că nici crucile nu au scăpat de furia aceasta nimicitoare.
Ar trebui să ne întrebăm dacă aliaţii UDMR din Parlamentul României s-au gândit vreodată la perspectiva de a li se şterge numele, după moarte, de pe crucile de pe mormintele transilvane. Ori speră ca mormintele lor să fie cruţate dacă pe cruci vor scrie, alături de nume, şi menţiunea ”fost membru…” al PNŢCD, PL ’93 PAC, PDSR, drept amintire a unei colaborări care să-i ferească de un asemenea sacrilegiu. Oare se va găsi cineva să-i aducă la cunoştinţă d-lui Van der Stole un fapt de o gravitate atât de mare? Cât despre reacţia autorităţilor române ce să mai vorbim”.
Valer CHIOREANU, ziarulfaclia.ro
În locul crucilor smulse și arse a fost instalat, cu finanțarea primăriei locale și a Ministerului Apărării al Republicii Ungare, fără aprobările și autorizațiile cerute în asemenea cazuri de către lege, un monument pe care s-a gravat inscripția ”Închinat eroilor maghiari care au murit pentru patria lor milenară”.
Lucrările realizate de primăria Sânmărtin, județul Harghita, nu au respectat planurile inițiale ale necropolei din 1927, fiind de asemenea amplasate panouri informative cu numele unor morți de război maghiari, plăci comemorative și aproximativ 600 de însemne de căpătâi specific ungare atât pe suprafețele de teren în care, potrivit schițelor de arhivă, sunt înmormântați morți de război unguri, cât și pe cele pe care figurează morți de război de alte naționalități (români, austrieci, germani, ruși, italieni și sârbi), astfel încât elementele de identificare ale celorlalte naționalități, altele decât cea ungară, să nu se mai regăsească în cimitir.
Astfel, Cimitirul a fost deinternaționalizat, inclusiv deromânizat, cu bani de la Budapesta, fără avizul necesar din partea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor și cu flagranta încălcare a prevederilor Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Ungare privind regimul juridic al mormintelor ungare de război din România și al mormintelor române de război din Republica Ungară, semnat la București, la 6 martie 2008 și ratificat, pentru partea română, prin Legea nr. 300/2008.
Fapte de netolerat dar ignorate de instanțele din România.
Mai rămâne o singură întrebare : reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române au sfințit crurile din Cimitirul Internațional de la Valea Uzului. Oare cum va reacționa Biserica Ortodoxă Română când se vor dărâma crucile – simbol puternic creștin.
,, Pentru că Sfânta Cruce este semnul credinței celui adormit, semnul lui Hristos și al biruinței Lui împotriva morții. Crucea, care străjuiește deci mormântul creștinului, arată că cel ce doarme sub scutul ei a adormit întru Hristos și cu nădejdea că se va scula împreună cu El la învierea cea de obște,,- sursa.
Buletin de Carei
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr