Pagina principala / Istoric / Stephan Ludwig Roth executat la 11 mai 1849 pentru că a susţinut cauza românilor

Stephan Ludwig Roth executat la 11 mai 1849 pentru că a susţinut cauza românilor

La 21 aprilie 1849, pastorul sas Stephan Ludwig Roth a fost condamnat la moarte prin împuşcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor maghiari şi secui de la Cluj, pentru „înaltă trădare” adică pentru că a susținut cauza românilor din Transilvania. A fost arestat de către Kosuth Lajos.

A fost executat la data de 11 mai 1849.

Când Dieta de la Cluj a votat, în 29 Mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria, ignorând revendicările și voința românilor majoritari în Transilvania, lui Roth i se părea „periclitată însăși existența națională a sașilor”.

A doua Adunare populară de la Blaj, din 13/25 septembrie 1848 nu recunoștea „uniunea silită a Transilvaniei cu Ungaria” și revendica o Dietă și un guvern provizoriu, compus din deputați aleși proporțional cu numărul populației Transilvaniei.

In articolul „Adunarea românilor de la Blaj”, publicat în „Foaie suplimentară la Vestitorul Transilvan”, 16 iulie 1848, Stephan Roth nu mai folosea termenul uzual german  “Walachen” pentru “români”.

„Un popor întreg are dreptul să spună cum vrea să fie numit”, iar locuitorii majoritari din Transilvania erau românii.

In 21 octombrie 1848, Roth a fost numit in Comitetul de Pacificatie si apoi comisar imperial plenipotentiar in 13 sate de pe Târnave. A  militat pentru egalitate in drepturi, desfiintarea iobagiei fără răscumpărare plătită de ţărani, iar impreună cu Ștefan Moldovan, protopop al Mediasului, a dispus incetarea obligatiilor feudale in cele 13 sate. In 1849, Lajos Kossuth si comisarul său, Ladislau Csányi, au dispus arestarea lui Roth si a fost condamnat la moarte pentru trădare, deşi era văduv, având de intretinut cinci copii minori. Sentinţa a fost executată la 11 mai 1849. Cu puţin timp inainte de a fi executat, el a transmis ungurilor următorul mesaj: “Sasul către ungur: De vrei să fi ca leul, iti trebuie şi-o regală minte. Fiindcă, cu toate armele tale, numai cu bunătatea vei invinge!”

La 30 septembrie 1848, Adunarea sașilor din Sibiu a adoptat rezoluția Blajului iar Comitetul Național Român a hotărât crearea a 15 legiuni care s-au opus corpurilor de armată conduse de nobilii maghiari.

În 21 octombrie 1848, Roth a fost numit în Comitetul de Pacificație și apoi comisar imperial plenipotențiar în 13 sate de pe Târnave, fiind pentru frăție, egalitate în drepturi, desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători, iar împreună cu Ștefan Moldovan, protopop al Mediașului, a dispus încetarea obligațiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor.

Dar o armată revoluționară maghiară și secuiască, condusă de generalul polonez Józef Bem a ocupat mai toată Transilvania și Banatul, excepție făcând Carpații Apuseni, Țara Moților, apărată și controlată de Avram Iancu. Prietenul lui Roth, prototopopul Moldovan a fost nevoit, împreună cu mulți români și sași, să se refugieze peste munți, în Țara Românească sfătuindu-l pe Stephan Roth să facă același lucru.

Într-o scrisoare adresată lui George Bariț, din 20 martie 1848, Roth sublinia: „Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”.

În ianuarie 1849, lui Roth i-a murit soția și s-a întors la Moșna, având promisiune de amnistie de la generalul revoluționar Józef Bem, dar Lajos Kossuth și comisarul său, Ladislau Csányi n-au ținut cont de aceasta și l-au arestat în 21 aprilie 1849, fiind condamnat la moarte prin împușcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, pentru „înaltă trădare”, deși ajunsese de curând doar, văduv cu cinci copii minori. Sentința a fost executată la trei ore după pronunțare.

În scrisoarea adresată copiilor săi, în ziua execuției (11 mai 1849) menționa „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni”(din Transilvania).

Adevăratul motiv al condamnării sale au fost ideile și activitatea sa, dar mai ales ideile din broșura în care pleda și susținea drepturile poporului român.

Nu uităm!