PENTRU PATRIE ! Mesaj cu ocazia Zilei Armatei Române
• publicat la: 25 octombrie 2023
Astăzi este ZIUA ARMATEI ROMÂNE. Această sărbătoare este instituită prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959 ca un firesc omagiu pentru faptul că în 25 octombrie 1944 vitejii fii ai poporului român au scris cu sufletul și cu sabia lor istoria eliberării ultimei brazde de pământ românesc – orașele Carei și Satu Mare – de sub ocupația hortysto-fascistă, reîmplinind la Trupul Țării întreg spațiul românesc samavolnic răpit prin odiosul Diktat de la Viena din 30 august 1940. În acea nefastă zi a istoriei noastre naționale, Germania nazistă și Italia fascistă au impus României să cedeze Ungariei hortyste un teritoriu de 43492 kmp din sfântul pământ al Transilvaniei, granița nedreaptă ajungând până aproape de Brașov.
I-a revenit Armatei române onoarea de a șterge cu sabia hotarul nedrept impus României la 30 august 1940. În perioada 23 august 1944 – 25 octombrie 1944 cu credință și vitejie au luptat 525702 militari români, făcând dreptate națiunii române, eliberând teritoriul național cu prețul a 58330 de soldați uciși, dispăruți, răniți sau prizonieri. Armata română a continuat apoi drumul de jertfă și biruință contribuind decisiv la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei.
Având în vedere efortul militar și economic considerabil făcut pentru victoria Națiunilor Unite împotriva Germaniei naziste, România merita cu deplin temei, din partea Aliaților, statutul de stat cobeligerant. Și totuși acest statut nu i-a fost acordat României. În ședința din 27 august 1946 a Comisiei Consiliului miniștrilor afacerilor străine, numai patru au votat pentru (delegații Bielorusiei, Franței, Cehoslovaciei și Ucrainei) iar opt împotrivă (delegații Australiei, Marii Britanii, Canadei, Indiei, Noii Zeelande, Uniunii Sud-Africane, U.R.S.S. și S.U.A).
României, practic i-a fost impus Tratatul de Pace cu Puterile Aliate și Asociate, semnat de delegația României la Paris, la 10 februarie 1947 și ratificat în unanimitate de Parlamentul României la 23 august 1947, deși acest tratat cuprindea „multe clauze grele” și „multe clauze injuste”.
Astfel, România, ca urmare a contribuției sale după 23 august 1944 de partea Aliaților, primea înapoi Transilvania de Nord, dar pierdea Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei și pierdea Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța în favoarea U.R.S.S. Întreaga țară însă a rămas sub ocupație militară sovietică până în august 1958.
Cu ocazia sărbătoririi Zilei Armatei Române ne aflăm azi, la Carei, la Monumentul Ostașului Român pentru a omagia ostașii români care s-au jertfit pentru Țară.
Suntem la marginea Țării, în fața unui monument militar emblematic – simbol al permanenței recunoștinței noastre dar și al gloriei eterne a celor care s-au jertfit pentru Țară. Este un monument așezat de Istorie la capătul lungului șir de victorii și de jertfe al acelora care cu arma în mână au eliberat Transilvania, brazdă cu brazdă, până la ultima brazdă de pământ românesc ‒ orașele Carei și Satu Mare ‒ orașe care păstrează pentru eternitate monumentele-simbol ale victoriei, ale împlinirii idealului național de existență liberă în spațiul permanenței românești.
Este deosebit de important de subliniat faptul că în cadrul celor două mari războaie mondiale care au devastat Europa și Lumea în secolul XX, România ‒ aflată în menghina intereselor divergente ale Marilor Puteri ‒ a dus de fiecare dată un război drept, național, popular și eliberator, de întregire și reîntregire teritorială, indiferent de dușmanul împotriva căruia s-a îndreptat armata română.
Astăzi ne aflăm aici la Monumentul Ostașului Român și pentru a evidenția realitatea că permanent «Instituţiile ostăşeşti au făcut mărimea şi puterea ţării» (Nicolae Bălcescu) și pentru a ne afirma responsabil Istoria: toți cei care au luptat pentru Țară, eroi sau veterani, trebuie respectați așa cum merită, așa cum se cuvine.
Armata Română, de-a lungul istoriei, este aceea care cu Credință a apărat Libertatea și Ființa Națională, pentru că «Cine nu și-a scris istoria cu sânge, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trăi pe contul istoriei altora» (Grigore Vieru). Românii însă și-au scris Istoria cu propria luptă și propria jertfă pentru a avea șansa de a trăi propriile biruințe pe drumul de împlinire a Idealurilor Naționale.
Dacă ar fi să facem un Portret al ostașului român (Cornel Vlad) este foarte posibil să îl descriem astfel:
«Cu arma pe umăr, rucsacu-n spinare,
Baioneta la şold, bocanci în picioare,
Cu boneta kaki dată-ntr-o parte,
Aşa este viu, aşa-l cunosc şi din carte.
E ostaşul român, curaj şi voinţă,
Ce Patriei a jurat cu dor şi credinţă
Să nu lase cu preţul vieţii lui chiar,
Duşmanul să treacă iar, sfântul Ţării hotar.
E stră-strănepotul lui Peneş Curcanu,
E din acelaşi sânge cu Brâncoveanu,
Decebal, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare
Îi sunt călăuze sub al Patriei soare.
(…)
Ţara l-a chemat mereu, mereu sub arme,
Hotărât, vrăjmaşul, cu forţă, să îl sfarme!
Să-l înveţe glia şi preasfânt hotarul,
Ca să nu mai cuteze… nicicând, barbarul!»
Românii au nevoie de Istoria Națională și de afirmarea Idealurilor Naționale.
Suntem aici pentru a declara cu hotărâre că suntem loiali idealurilor naționale, că dorim ca să ne unim toți cei care simțim românește, în efortul comun de renaștere națională.
Dorim să trăim într-un stat național, suveran și independent care își respectă și Istoria și cetățenii indiferent de etnicitatea lor deoarece Țara este a noastră a tuturor celor care trăim și muncim în ea. Ca români dorim să ne regăsim sub tricolor simțind că avem drept patrie comună limba română, oriunde ne-am afla.
Suntem aici pentru a afirma cu demnitate și fermitate că avem o glorioasă Istorie și Armată și pentru că istoric, «ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!». Ne rugăm cu evlavie și recunoștiință pentru ostașii români care s-au jertfit pentru Țară iar celor care se află astăzi sub Drapel le dorim sănătate și Pace. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Cornel VLAD
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr