Comemorare Vasile Lucaciu, Erou al Națiunii Române. ,,…în două mii de ani n-a trecut o zi în care să nu se vorbească româneşte în Transilvania!,,
La 28 noiembrie 1922 se stingea din viață la Satu Mare, orașul din care a pornit și aventura vieții sale, dr. Vasile Lucaciu. „Prin moartea lui pierdem pe unul din cei mai mari luptători naționali, care întreaga viață nu a avut alt crez decât acela de a se jertfi cu totul pe altarul patriei.”, consemna ziarul local Satu Mare, din 29 noiembrie 1922.
„Ieri, marţi, cu câteva clipe înainte de deschiderea şedinţii comitetului central al Partidului Național, dl Iuliu Maniu a primit din Satu-Mare o telegramă care vestea moartea marelui luptător național și fost secretar general al partidului nostru, dr. Vasile Lucaciu”, scria și ziarul Patria în ediția din 30 noiembrie 1922.
Iuliu Maniu și-a prezentat admirația și recunoștința „față de meritele celui dispărut”, elogiind măreața lui figură de „apărător dârz și neînfricat a drepturilor poporului românesc de dincoace de Carpați” și contribuția sa decisivă la formarea și întărirea conștiinței naționale.
Cum a reușit să ajungă în scurtă vreme nu numai martir, ci și erou național? Răspunsul este pe cât de simplu pe atât de complex: „Vasile Lucaciu a fost întruparea dorinței de libertate a neamului subjugat și gata să-l ajute cu prețul vieții.”
Emil Isac în articolul „Popa Lucaciu”, publicat în Adevărul din 2 decembrie 1922, îi face portretul politicianului „care nu seamănă cu nici unul dintre cei de azi”.
„Popa Lucaciu”, „mai lumesc decât intelectualii ardeleni”, a înțeles de la început că „iredenta română” are și „latura socială”. La procesul Memorandului de la Cluj a fost ideea lui „să se aducă mii și mii de țărani români, cari să asiste ca martori vii la osândirea neamului românesc.”
Firea lui „de ardelean impulsiv”, dorul său de libertate, gesturile de dispreț „ce le avea pentru moartea de ștreang”, voința de fier „ce nu se lăsa înmuiată niciodată”, sunt dovezi că Ardealul „este un minunat și nesecat izvor al idealismului românesc”.
Părintelui Lucaciu „i-a trebuit România Mare”, ca altuia „pâinea cea de toate zilele”. « – S-a făcut România Mare!…» Va spune bătrânul suflet și se va duce să se încălzească la izvorul focului veșniciei.”
Dumnezeu să-l odihnească în pace! scrie pe pagina sa Adriana Zaharia
Vasile Lucaciu, supranumit „Leul din Şişeşti” s-a născut la data de 21 ianuarie 1852 în localitatea Apa din judeţul Satu Mare. A fost preot român greco-catolic, luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, deputat în Parlamentul de la Budapesta, deputat în Parlamentul de la Bucureşti, politician, memorandist.
Vasile Lucaciu este una dintre personalităţile poporului român care a rămas mereu în memoria noastră pentru îndârjirea cu care a apărat identitatea noastră naţională şi culturală. Sacrificiile sale pentru această susţinere necondiţionată nu au fost în zadar.
Alături de Avram Iancu, Eroul Naţional al românilor, şi Vasile Lucaciu a fost un vizionar. Despre acest aspect a vorbit Felician Pop la una dintre comemorările din anii trecuți.
,,Despre Vasile Lucaciu vorbim ca despre un om viu deoarece prin sacrificiul său a făcut posibil ca noi să vorbim azi limba română aici. La 18 ani obţinea titlul de doctor în teologie şi istorie fără să fi plagiat….Cu această titulatură, hirotonit ca şi preot greco-catolic ar fi putut trăi o viaţă tihnită de preot paroh, cu salar bun şi familie. Nu a fost cazul lui, nu l-a interesat să îi fie numai lui bine pentru că nu putem fi pe deplin fericiţi dacă ne gândim doar la noi , nu şi la ceilalţi din jurul nostru….Vasile Lucaciu a ieşit la luptă pentru neamul său pentru că a văzut că românii sunt daţi la o parte şi că nu pot vorbi în limba lor în propria lor ţară! Nu i-a fost uşor. Administraţia austro-ungară îl scotea dintr-o temniţă doar pentru a-l băga în alta…Dacă au văzut că nu merge cu ameninţările au încercat să îl cumpere. I s-a propus un post de secretar de stat în Ministerul Culturii de la Budapesta dar el a refuzat spunând că nu se desparte de poporul său. A cerut doar să fie repartizat la o biserică dintr-un sat românesc. Aşa a ajuns la Şişeşti unde a construit o catedrală ce seamănă cu bazilica Sf.Petru din Roma. În 1893 i se intentează un proces răsunător la Satu Mare unde este acuzat de instigare , de şovinism. Încă de pe atunci spunea că el va fi deputat în Parlamentul de la Bucureşti, prevestind astfel cu un sfert de veac înainte Marea Unire. Pentru acel moment al Marii Uniri acest OM şi-a sacrificat întreaga viaţă, şi cea de familie şi libertatea sa.
Pilda cea mai importantă ce se desprinde din acest mod de viaţă a lui Vasile Lucaciu este că NU TREBUIE să abdicăm de la visele noastre curate. Dacă luptăm cu îndârjire pentru ele acestea se vor îndeplini…A avut parte de o primire triumfală la Satu Mare după Marea Unire. Lumea se înghesuia să îi sărute hainele chiar…era un Învingător….Să fiţi mândri că un OM de talia lui Vasile Lucaciu este patronul vostru spiritual. Din păcate facem prea puţin pentru această ţară a noastră şi aşteptăm de la alţii ca să vină să ne rezolve problemele….,,
La 101 de ani de la moartea sa, românii din Transilvania încă luptă pentru obținerea de drepturi egale cu ale minoritarilor dar de această dată aflându-se în țara lor condusă de persoane fără demnitate și iubire de neam. La Satu Mare se află cea mai impunătoare statuie a lui Vasile Lucaciu dar cu 2 săptămâni înainte de marcarea Centenarului morții sale au fost demarate lucrări de construcții în jurul ei. Eroi precum Vasile Lucaciu sau Avram Iancu sau Mihai Viteazul dau și morți fiori dușmanilor poporului român.
Veșnica lui pomenire!
Buletin de Carei
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr