Pagina principala / Istoric / 1 Decembrie – Ziua Națională a României și cele cinci mari Uniri realizate în spațiul carpato-danubiano-pontic

1 Decembrie – Ziua Națională a României și cele cinci mari Uniri realizate în spațiul carpato-danubiano-pontic

Anul acesta, pentru a sărbători 1 Decembrie ‒ Ziua Națională a României ‒ am propus celor șase elevii: Sabrina Ilea, Iulia Romanca, Codrin Deleanu, Matei Gologan, Anamaria Tudor și Raul Țurcan (din clasa V G3) să realizăm împreună un panou publicitar cu cele cinci mari Uniri realizate pe spațiul carpato-danubiano-pontic și totodată să evidențiem într-un articol pentru revista școlii cele mai importante cuvinte legate de aceste fapte. Este de menționat faptul că acești șase elevi s-au oferit voluntari pentru realizarea acestui proiect.

            Am urmărit să evidențiem chipurile acestor eroi unificatori, făuritori ai statului, să identificăm citatele care i-ar caracteriza cel mai bine și să punem împreună imaginea lor luminoasă, reliefând totodată comparativ și limitele teritoriale ale statalităților realizate prin lupta și chiar jertfa lor. Am avut deci în vedere realizarea primului stat dac centralizat și independent sub conducerea lui Burebista (82-44 î.Hr.);

realizarea noii uniri a dacilor de către regele erou Decebal (87-106 d.Hr.); unirea celor trei țări medievale românești de către Mihai Viteazul (27 mai 1600); Unirea Principatelor Române ale Moldovei și Țării Românești și întemeierea statului național modern român sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859 – 11 februarie 1866) și realizarea statului național unitar român prin Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, eveniment încununat de ceremonia Încoronării Suveranilor României Mari ‒ Ferdinand I și Maria ‒ la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922.

            Eleva Sabrina Ilea a identificat în materialul primit citatul relevant despre «cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia» ‒ inscripție din Dionysios ‒ și măreața sa faptă: „Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista l-a înălțat atât de mult prin exerciții, abținere de la vin și ascultare față de porunci, încât în câțiva ani a făurit un stat puternic și a supus geților cea mai mare parte din populațiile vecine, ajungând să fie temut chiar și de romani.” ‒ Strabon.

            Analizând bibliografia recomandată eleva Iulia Romanca a găsit portretul elogios făcut de Dio Cassius lui Decebal: «Era foarte priceput în ale războiului și iscusit la faptă, știind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe dușman și a se retrage la timp. Abil în a întinde curse, era viteaz în luptă, știind a se folosi cu dibăcie de o victorie și a scăpa cu bine dintr-o înfrângere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor». De asemenea eleva găsește la Mihai Eminescu, magistrala înțelegere de către acesta a atitudinii regale, bărbătești, față de dușman, a mărețului rege Decebal. Mihai Eminescu îi atribuie lui Decebal (în piesa de teatru cu același nume), cuvintele «Deși dușman ‒ îți zic bine-ai venit! Eu dușmanii nu-i urăsc… îi bat.» (Decebal în extraordinara interpretare a actorului Mircea Albulescu). Prin urmare concluzionează: «Decebal a fost un conducător puternic care a luptat cu toata inima pentru patria și s-a jertfit pentru ea».

            Este prin urmare evident că mărețul rege Decebal este un erou tragic care cu ultimul gest își îndeamnă poporul să lupte pentru Patrie chiar cu prețul vieții și prin gestul său exemplar își convinge poporul de justețea și noblețea unei astfel de lupte: un rege dac, practic un semizeu nu se lasă prins, umilit, înrobit. Pentru că geții «se cred nemuritori» ‒ Herodot, iar, așa cum afirmă poetul roman Quintus Horațiu Flacus (65-8 î.Hr.): „Zestrea cea mai de seamă a tânărului dac este cinstea părințilorˮ. Din aceste nobile perspective ‒ a întemeierii și apărării statului dac ‒ chiar cu prețul vieții, eleva Sabrina Ilea este pe deplin de acord cu opinia oratorului și filozofului grec Dion Chrysostomos (gură de aur) din Prusa (40-120 d.Hr.): „Spre deosebire de romani care luptau pentru putere și avere, dacii luptau pentru dreptate și libertate”.

            Pentru Mihai Viteazul ‒ eroul național care a înfăptuit prima unire a celor trei țări medievale românești ‒ elevul Codrin Deleanu identifică citatul istoricului italian Jean Henri Abdolonyme Ubicini (1818-1884): „Mihai triumfase asupra tuturor dușmanilor săi. Stăpân pe trei principate, el reunea sub autoritatea lui toată vechea DACIE; puterea lui era recunoscută și confirmată de împăratul Germaniei. Chiar și Poarta îi trimise steag de domnie, sabia și sceptrul, embleme ale investiturii sale ca principe al Moldovei și Transilvaniei…”.

            Apreciind în mod deosebit îndemnul lui Mihai Viteazul „Pentru a trăi o viață care ți-a fost dată, ești dator să o meriți atât ca om, cât și ca neam, în fiecare clipă”, elevul Codrin Deleanu remarcă și îndemnul lui Justin Pârvu: „Tinerii de azi să înveţe din eroismul lui Mihai Viteazul, care nu a sărutat nici papucul Papei, nici papucul Sultanului”, concluzionând în final: «Mihai Viteazul este un exemplu de responsabilitate până la sacrificiul suprem pentru realizarea unui ideal».

            Alexandru Ioan Cuza, Domnul Unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească este analizat de elevul Matei Gologan care descoperă că măreața înfăptuire prin dubla alegere ca Domn a lui Alexandru Ioan Cuza în 5 și 24 ianuarie 1859 era fapta necesar a se înfăptui la acel moment istoric: „Unirea este singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp” ‒ Cuza.

            Despre lovitura de stat din noaptea de 10/11 februarie 1866, elevul Matei Gologan îi dă cuvântul tot lui Cuza: «Vedeți voi, cum a fost trădat acest domn [Mihai Viteazul], așa m-ați trădat și voi. Să dee Dumnezeu ca într-o zi să spălați această pată de pe steagul vostru cu sângele vrăjmașilor țării. Rămâneți sănătoși!»” ‒ A.I.Cuza [Predeal, 14 februarie 1866]. Extraordinarul gazetar care a fost Mihai Eminescu afirma în 1880 cu privire la fapta „monstruoasei coaliții” că respectiva conspiraţie „n-ar fi izbutit nicicând dacă o seamă de naturi criminale, care spre ruşinea ţării şi a oştirii, făceau parte din puterea armată, n-ar fi ridicat cu laşitate mâna lor nelegiuită contra Domnului ţării”. „Naturile criminale” și trădătoare la care se referă Mihai Eminescu sunt maiorul Dimitrie Leca, şeful gărzii palatului domnesc, de colonelul Nicolae Haralambie, comandantul artileriei și următorii (identificați de Nicolae Iorga): «coloneii: D. Creţulescu, Berindei, I. Călinescu, Gheorghiu, căpitanii: Mălinescu, Lipoianu, Handoca, Costiescu, Camdiano-Popescu, Constantin Pilat». Domnul Unirii, Alexandru Ioan Cuza, a făcut un prim popas, pe drumul exilului, la Brașov, unde a stat şase zile, între 14/26 februarie şi 20 februarie/4 martie 1866.

            La înmormântarea Domnului Unirii, la Ruginoasa în 17/29 mai 1873, Mihail Kogălniceanu evidenţia faptul că domnia sa a fost una luminoasă în istoria neamului și că „nu greșelile l-au îndepărtat, ci faptele sale mari”, concluzionând:

„Nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari, care sunt nepieritoare”. Analizând materialul bibliografic pus la dispoziție, elevul Matei Gologan concluzionează: «Alexandru Ioan Cuza a fost un domnitor drept, care a vrut tot ce-i mai bun pentru țara sa, cu deosebire pentru cei care munceau cel mai mult, țăranii. A fost un om devotat Patriei, unul dintre puținii conducători care a înțeles că o țară se ridică prin munca celor mulți și prin învățătură».

            Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen domnind ca «un bun român» a fost numit și «Întregitorul», și «cel Loial» pentru că a realizat cu sprijinul poporului român Idealul cel Mare al Unirii tuturor românilor într-o singură Patrie «de la Nistru pânʼ la Tisa».

            Elevul Raul Țurcan evidențiază următoarele cuvinte ale Regelui Ferdinand: „Măreţul act al Unirii cu Regatul Român, săvârşit în vechea cetate a lui Mihai Viteazul, […] şi-a găsit astăzi răsplata binemeritată. […] Mulţumesc Atotputernicului că mi-a îngăduit, ca prin vitejia ostaşilor mei, să pot contribui la această măreaţă faptă. Trăiască România Mare, una şi nedespărţită!”. Este evident că o Țară este construită, apărată și păstrată de fii ei, dacă aceștia primesc temeinic și de la școală, atât cunoștințele necesare vieții cât și aptitudinile și atitudinile necesare, deoarece „Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa” – Ferdinand I.

            Eleva Anamaria Tudor identifică următoarele cuvinte de mare însemnătate și actualitate rostite de inimoasa Regină Maria: „Am România în gând, inimă și suflet”; „Odată am fost străină pentru aceşti oameni; acum sunt de-a lor, şi, deoarece vin de atât de departe, am fost prin acest lucru mai în măsură de a le vedea calităţile şi defectele”; „Oamenii noştri politici încă nu sunt pregătiţi să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârşăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administraţiilor în particular, mă izbeşte cu o putere copleşitoare şi îmi dă impresia că toate eforturile noastre sunt în van”; „Refuz să mă las înfrântă sau să mă simt înfrântă până nu mi s-a smuls şi ultima fărâmă de speranţă”. Eleva Anamaria Tudor este de părere că «Regina Maria a fost una dintre cele mai nobile și minunate regine din Europa, pentru că și-a iubit cu adevărat țara».

            Toate acestea au fost realizate cu caldă recunoștiință, pentru o necesară aducere aminte de elevii: Sabrina Ilea, Iulia Romanca, Codrin Deleanu, Matei Gologan, Anamaria Tudor și Raul Țurcan (din clasa V G3) și prof. Cornel Vlad ‒ Școala Gimnazială nr. 12 Brașov.

Cornel VLAD