Pagina principala / Istoric / Lumini și umbre la 1 decembrie 2023. Masacrul de la Bartolomeu

Lumini și umbre la 1 decembrie 2023. Masacrul de la Bartolomeu

Cu ocazia sărbătoririi Zilei Naționale a României ‒ astrala zi de 1 Decembrie ‒ ne aflăm azi, în decembrie 2023, în Brașov, la Bartolomeu, în fața unui important monument închinat ostașilor români care s-au jertfit în octombrie 1916 pentru apărarea Brașovului.
Suntem la marginea Brașovului, în fața monumentului cu vultur – simbolul gloriei eterne – așezat pe un soclu de piatră care este încadrat de opt obuze mari, tot de piatră, legate între ele cu  lanțuri de fier.

Vulturul e trist, nu are aripile majestos desfăcute, nu are în plisc crucea. Poate de
aceea veteranii, cu umor trist, numesc acest monument: „La Cioară”.
Actualul monument este tot ceea ce a mai rămas din cimitirul organizat imediat după Marele  Război, de-a lungul căii ferate, pe o lățime de trei metri și o lungime de 250 de metri, cu pietre  funerare (morminte) având în mijloc acest monument, iar la capătul șirului de morminte troița purtând cuvintele dedicate eroilor de Regina Maria: «Nu trebuie să-i plângem pe eroi, ci să-i lăudăm în cântece pentru ca slava numelui lor să treacă în legende»”.
Analizând cele 4 fețe ale monumentului central (față, dreapta, spate, stânga) observăm următoarele:
Pe partea din față pe corpul monumentului sunt înscrise următoarele cuvinte: central cu  majuscule «PATRIA RECUNOSCĂTOARE SCUMPILOR SĂI FII»; la baza soclului, cuvintele  Reginei Maria, în sensul celor amintite mai sus, iar pe baza monumentului este consemnat faptul că a fost «Lucrat de căpitanul IORGA IOAN din cavalerie».

Se observă cu ușurință că de pe monument sunt șterse semnele regalității loiale României: Stema Regatului și numele Reginei.
Pe partea stângă a monumentului (partea spre Brașov): «RECUNOȘTIINȚĂ ETERNĂ MARILOR NOȘTRI EROI căzuți pentru întregirea neamului. 1920 garnizoana Brașov»
Pe partea dreaptă a monumentului (partea spre gara Bartolomeu) «Aici Odihnesc OFIŢERII  şi SOLDAŢII eroi din Rgt.de Infant. 6 (șters), 15, 2, 10, 21, 24, 45, 61, 35, 46, căzuţi pentru Patrie»
Pe spatele monumentului: «PUI de LEI ! / Eroi au fost, eroi sunt încă / Și-or fi în veci
neamul românesc / Căci rupți sunt ca din tare stâncă / Românii orișiunde cresc…/ Versuri de Nenițescu / Muzica de Vidu».
Cimitirul cuprindea 18 morminte comune, cu frumoase pietre funerare și cruci de fier, dintre care 13 morminte conținând osemintele a 455 de eroi (inclusiv ale căpitanului Sava Cristescu) și 5 goale pentru a primi alte oseminte de eroi.

Ansamblul monumental a fost firescul omagiu al brașovenilor pentru aceia care au luptat și s-au jertfit pentru idealul Unirii, animați de cântecul:
«Treceți batalioane române, Carpații / La arme cu frunze și flori / V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații / Cu inima la trecători.».

Este absolut necesar să amintim că suntem în locul numit „tranșeea morții” din Bartolomeu, locul în care în zorii zilei de 8 octombrie 1916, a avut loc o veritabilă crimă de război, cei 250 de soldați români din regimentul căpitanului Cristescu au fost masacrați până la ultimul om.

«Crima a fost săvârşită de militari ai Brigăzii 200 Honvezi comandată de colonelul maghiar Vincze Farkas  care, atacând din flancuri şi de la spate, tranşeea română, unde militarii români rămăseseră fără  muniţie şi şi-au exprimat intenţia de a se preda, au mitraliat, fără milă, militarii infanterişti din Regimentul 24 „Tecuci”»

(Nicolae Uszkai – https://jurnalfm.ro/moara-cu-povesti-amintiri-despreeroi-prin-tara-barsei-ii-de-nicolae-uszkai-brasov/) .
Iată o altă prezentare: «La data de 25 septembrie (s.v.)/8 octombrie 1916 (s.n.), în cadrul bătăliei Brașovului, are loc episodul dramatic de la Bartolomeu. […]

În zorii zilei, frontul Românesc  din dreapta gării Bartolomeu, ocupat de o companie din Regimentul 24 Tecuci, este surprins de tirul unei mitraliere, plasată în noaptea aceea în podul unei magazii a gării și compania de moldoveni este masacrată până la ultimul om, 250 de luptători uciși cu sânge rece, după ce fuseseră încercuiți, fără nici o șansă de a se salva prin retragere, prin apărare sau ca prizonieri. Este un act de cruzime,  un act de răzbunare, o crimă de război. Inamicul a jubilat și a popularizat din plin prin fotografii și pe alte căi „marea victorieˮ de la Bartolomeu, iar propaganda antiromânească uzează și în prezent de acest episod prin fotografii de epocă.» (Ioan Vlad, Centenarul brașovean al Marii Uniri:
exigențe și imperative, Ed. Pastel, Brașov, 2018, p. 82).
«Locul masacrului de la Bartolomeu a fost pe bună dreptate supranumit „tranșeea morții”, „frontul morții” sau „baia de sânge” de la Bartolomeu» (Ioan Vlad, Istoria o armă de luptă. Studii și  articole, Ed. Dealul Melcilor, Brașov, 2007, p. 95).
Ansamblul comemorativ, monumentul și cimitirul au fost edificate chiar pe locul masacrului din 8 octombrie 1916. La dezvelirea și sfințirea monumentului și cimitirului, în ziua de 7 iulie 1921 Regele Ferdinand cel Loial și Regina Maria au depus buchete de crini albi pe mormintele eroilor.
Era încă un omagiu adus de Suverani, brașovenilor.
«Adresându-se distinsei adunări prezente la ceremonie, prefectul braşovean de la acea vreme, V. Mateescu spunea: „Domnule primar, încredinţându-vă acest monument şi acest cimitir care cuprinde 456 de eroi români, sânge din sângele nostru, suflete din sufletele noastre, am convingerea că nu veţi lăsa să crească iarba, sau să se aştearnă deasupra lor praful uitării…”»(Nicolaie Uszkai).

Nu uitarea macină simbolurile jertfelor românești de pe teritoriul Patriei. Ci lipsa de patriotism a autorităților, lipsa de devotament și idealuri a unei mari părți a societății românești de azi.

De aceea merită amintit că în perioada 22 mai – 1 iunie 1919 s-a desfășurat în Transilvania turneul suveranilor României Mari, Ferdinand cel Loial, Întregitorul împreună cu inimoasa Regină Maria.
Atât la începutul turneului, în seara zilei de 22 mai 1919, la Predeal și Brașov, cât și la finalul acestuia, în seara zilei de 1 iunie 1919, la Brașov, sărbătoarea a fost emoționantă ca urmare a bucuriei cu care localnicii și-au întâlnit „simbolurile vii și strălucitoare, regele și regina”, simbolurile victoriei împlinirii idealului național.

Prin urmare, în semn de prețuire și recunoștință  pentru contribuția la realizarea și la recunoașterea internațională a Marii Uniri înfăptuită la 1 Decembrie 1918, municipalitatea orașului Brașov a donat Castelul Bran, Reginei Maria, la 1 decembrie 1920.
Trăim astăzi o realitate revoltătoare, crudă și tristă: Statul român și autoritățile statale locale nu respectă Istoria Patriei și monumentele și cimitirele eroilor români. Autoritățile postdecembriste, fie statale fie locale, s-au dovedit până în ziua de azi, voit sau delăsător, incapabile să realizeze faptele administrative care să reliefeze respectul datorat înaintașilor (constând într-o minimă  întreținere a monumentelor și cimitirelor).

O astfel de atitudine, fie delăsătoare, fie evident voită cu  rea-intenție este dezonorantă și criminală și într-un caz și în celălalt. Nu întreținere și punere în valoare, dimpotrivă, neîngrijire, distrugere sau „reamplasare”.
Azi, la 1 DECEMBRIE 2023, doar veteranii «R. M. A. ROMANIAN MILITARY» și-au
adus aminte de înaintașii lor eroi, depunând aici, la Monumentul din Bartolomeu o mică jerbă de flori.

Nici reprezentanții partidelor politice și nici autoritățile locale brașovene nu au găsit timpul să cinstească cum se cuvinte sacrificiul suprem, din 8 octombrie 1916, al fiilor Patriei.
Vremelnicilor jalnici politicieni și „patrioților” partinici de azi le reamintim că PATRIA este ETERNĂ, că «nu este în lumea aceasta totul deşertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari care sunt nepieritoare» (Mihail Kogălniceanu). Și prin urmare Istoria Națională și eroii ei trebuie să se bucure de respect. Monumentele și cimitirele brașovene trebuie îngrijite. Brașovul  merită să aibă statui ecvestre ale marilor patrioți și de asemenea merită un monument al Ostașului  Român și o statuie a lui Mihai Eminescu.

Pentru că acestea toate reliefează și cuprind adevărul istoric: «Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc!»

Cornel Vlad