Pagina principala / Timp Liber / Primăvara… de Paști

Primăvara… de Paști

Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici.”

„Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de acești termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ.” (Petre Țuțea[1])

Primăvară eşti tot mai frumoasă,

Sărbători de Paşti te-mplinesc

fiindcă tot ce e dumnezeiesc

are-n fiecare mugur, casă!

 

Viaţa-nvinge moartea, c-un surâs

din lumina sufletului care

ştie, peste rău, să fie tare…

că Învăţător îi e Iisus!…

Încolţesc seminţe de idei

precum grâul verde peste câmpuri,

codrul are muguri noi, de gânduri…

şi Cuvântul vine, vrei, nu vrei…

Primăvară-n suflet de poet…

tu eşti Muza care-mi dă putere

să mă simt mereu, la Înviere.

Poezia ta… nu o aştept!…

Bucurie dându-mi, să o torn

în cuvinte care-nvaţă zborul,

vine peste mine, precum dorul…

şi o simt cu fiece atom!

Fiecare mugur este casă

pentru tot ce e dumnezeiesc

şi în fiecare te găsesc,

Primăvară… eşti tot mai frumoasă!

CORNEL  VLAD

[1] Petre Țuțea s-a născut în 6 octombrie 1902, în comuna Boteni, județul Argeș și a decedat în 3 decembrie 1991, la București, fiind înmormântat în satul natal. Este primul dintre cei opt copii ai părinților săi, preotul Petre Bădescu (1859-1925), însoțit fără cununie (era preot văduv și îi era interzisă o nouă cununie) cu Ana Simion Oprea Țuțea (1885-1960). Țuțea este licențiat în drept în 1927 și doctor în drept administrativ în 1929. Ocupă inițial la Berlin, prin examen, la data de 1 martie 1933, un post de funcționar superior în Ministerul Industriei și Comerțului. Datorită cunoștințelor sale enciclopedice, a cunoașterii perfecte a limbilor germană și franceză și a unei competențe profesionale desăvârșite, calități armonios îmbinate cu bunul simț specific țărănesc, cu onesta diplomație și loialitatea față de statul român, în timpul guvernării Ion Antonescu a fost numit director general în Ministerul Economiei și mareșalul îi interzice înrolarea pe front. Este arestat la 12 aprilie 1948; este anchetat în arestul Siguranței din Strada Rahova până în 10 noiembrie 1948; nu i se poate reține în sarcină săvârșirea vreunei infracțiuni și, ca urmare, potrivit referatului organelor de securitate din 10 decembrie 1948 este reținut ca fost legionar și închis la Jilava până în 23 aprilie 1949. Apoi este trimis la închisoarea Ocnele Mari unde în noiembrie 1950 primește pedeapsa de 2 ani pentru activitate legionară, pedeapsă care se împlinește în 29 noiembrie 1952, dar este eliberat la 29 mai 1953. Este iar arestat la 22 decembrie 1956 și condamnat pentru crima de uneltire contra ordinii sociale și este condamnat la 10 ani de închisoare corecțională, 5 ani de interdicție corecțională și confiscarea totală a averii personale, la domiciliu constatându-se că nu există bunuri „confiscabile”, doar câteva cărți; în 14 iunie 1959 este acuzat că în închisoare a constituit o grupare contrarevoluționară, în cadrul acesteia „purtând discuții legate de trecutul organizației legionare în scopul menținerii moralului legionar” și ca atare în 29 septembrie 1959 este condamnat la 18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică; este eliberat la 1 august 1964.  A executat în total 12 ani, 10 luni și 7 zile de închisoare, fiind condamnat politic, pentru vinovății imaginare, inventate de puterea criminală, adevărata lui vinovăție fiind competența profesional-științifică exemplară, trăirea, expunerea și apologia valorilor morale creștin-ortodoxe și iubirea pentru Neamul Românesc. Cu sprijinul nemijlocit al lui Alexandru Andrițoiu și Zaharia Stancu i se acordă din 1968 un venit lunar simbolic din partea Uniunii Scriitorilor din România. Petre Țuțea, licențiat în drept, economist, eseist și filosof creștin, trebuie să rămână în conștiința poporului român ca țăranul-filosof absolut, cu o contribuție enciclopedică originală în filosofia și cultura românească, ca expresie a conștiinței sale naționale și creștine. Petre Țuțea și-a recunoscut doar profesiunea de român („Dacă există o știință a națiunii, eu sunt de meserie român.”) și din această perspectivă, ca fiu al poporului român, dintr-un respect ancestral față de țăranul român, afirma: „Un țăran român care se roagă sub nuc, coboară prin actul lui veșnicia în viața trecătoare.”; „Țăranul este omul absolut”; „Când va dispărea ultimul țăran din lume la toate popoarele, vreau să spun, va dispărea și ultimul OM din specia OM. Și atunci vor rămâne doar maimuțe cu haine.”. Din dragoste pentru poporul român, afirma că acesta este rezultatul „marșului triumfal al lui Dumnezeu pe pământ”, și cu conștiința locului său în cadrul acestuia afirma: „Îmi face cinste suferința unui mare popor […] greu de istorie și de viitorul lui strălucit.”; „În grandoarea istorică a Poporului român, eu sunt o rotiță invizibilă, dar sunt.”.

comentarii