Șase ani de școală în containere pentru elevii români sub administrația UDMR din Sf.Gheorghe

• publicat la: 4 august 2026
Șase ani de școală în containere pentru elevii români sub administrația UDMR din Sf.Gheorghe

SCRISOARE DESCHISĂ:

Domnule Kelemen Hunor, scoala în containere reprezintă „normalitatea” pe care o oferiți elevilor români din Sf. Gheorghe?

Șase ani de școală în containere. Șase ani de umilință, de șantier, de promisiuni amânate, de praf, improvizații și răbdare dusă la limită.

Șase ani în care peste o mie de copii români de la Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe au fost obligați să transforme provizoratul într-un mod de viață. Și calvarul nu se va incheia nici în viitorul an școlar.

Au învățat pe bănci improvizate, și-au agățat rucsacurile de pereții metalici ai containerelor și și-au petrecut anii de școală pe un teren de sport transformat în loc de depozitare a containerelor unde se țin cursurile.

Primarul UDMR Antal Árpád spune că este „normal”. Că astfel de situații există și în alte locuri. Că problema nu trebuie privită printr-o cheie etnică.

Atunci adresez o întrebare directă președintelui UDMR, Kelemen Hunor.

Domnule Kelemen Hunor, este normal ca în singurul liceu teoretic cu predare în limba română din Sfântu Gheorghe, activitatea educațională să se desfăsoare în containere modulare?

Este normal ca lucrările să se prelungească ani la rând, iar elevii să fie mutați dintr-un spațiu impropriu în altul și mai precar?

Este normal ca un copil să treacă prin gimnaziu și apoi prin liceu fără să știe cum arată o sală de clasă adevărată?

Este suficient să treci prin fața Colegiului Național „Mihai Viteazul” și să vezi containerele așezate pe terenul de sport. Să vezi rucsacurile atârnate pe pereții de tablă. Să vorbești cu părinții care nu mai găsesc explicații pentru copiii lor. Să îi privești pe profesorii care, în fiecare dimineață, încearcă să ofere normalitate într-un spațiu care nu are nimic normal.

Și atunci apare întrebarea pe care mulți politicieni români o evită.

Cum ați reacționa, domnule Kelemen Hunor, dacă într-un oraș precum Cluj-Napoca elevii unui liceu maghiar ar fi obligați să învețe șase ani în containere? Dacă serii întregi ar trece prin școală între pereți de tablă, cu miros de umezeală și plastic, în timp ce autoritățile le-ar spune că situația este „normală”?

Ați considera că este doar o neplăcere administrativă? Ați cere calm și răbdare?

Un oraș european, cum este și Sf. Gheorghe nu se construiește din discursuri despre conviețuire. Se construiește din școli terminate la timp, din respect față de copii și din aceeași grijă pentru fiecare comunitate, indiferent de limba pe care o vorbește.

Iar dacă răspunsul la întrebarea de mai sus ar fi diferit doar pentru că este vorba despre copiii români, atunci nu mai discutăm despre egalitate de tratament. Discutăm despre standarde diferite și despre o tăcere care, la Sfântu Gheorghe, durează deja de prea mult timp.

Romeo Couți, jurnalist

foto: concept AI pe baza textului

Lasati un comentariu