Domnitori ai Moldovei și Țării Românești care au fost proprietari și stăpâni de cetăți în inima Transilvaniei

1.  Mircea cel Bătrân (1386 – 1418) – Deschizătorul de drumuri

Seria marilor stăpâniri românești în Transilvania începe cu el. În urma alianței strânse cu regele Sigismund de Luxemburg, marele voievod muntean primește în stăpânire Țara Făgărașului și Amlașul. Mircea nu era doar un aliat, ci un adevărat cârmuitor acolo: numea dregători, împărțea dreptatea și ocrotea populația românească.

2.  Vlad Țepeș (1448; 1456 – 1462; 1476) – „Ducele” neiertător

Toată lumea îl asociază pe Țepeș cu Transilvania datorită mitului Dracula. Însă adevărul istoric este că el a moștenit oficial feudele de la bunicul său, Mircea cel Bătrân. S-a semnat în documente ca „herteg” (duce) al Făgărașului și Amlașului. Când localnicii sași din aceste regiuni au sprijinit un rival la tron, Țepeș a trecut munții și și-a pedepsit propriile domenii ardelenești cu o cruzime medievală absolută pentru a-și impune autoritatea.

3.  Ștefan cel Mare (1457 – 1504) – Părintele Ciceului și al Cetății de Baltă

Marele voievod al Moldovei nu s-a limitat la pământul dintre Prut și Nistru. În urma alianțelor politice, Ștefan cel Mare a primit în stăpânire Cetatea de Baltă (Alba) și Cetatea Ciceului. Ștefan stăpânea zeci de sate ardelenești din jur, colecta taxe și numea acolo pârcălabi moldoveni, oferindu-le românilor ardeleni o uriașă protecție în fața abuzurilor nobiliare.

4.  Radu cel Mare (1495 – 1508) – Stăpânul de la Geoagiu

Acest domnitor muntean a extins influența sudică în Ardeal prin obținerea domeniului Geoagiului, care cuprindea nu mai puțin de 19 sate ardelenești. El a gândit această stăpânire ca pe un punct de refugiu strategic și a consolidat puternic rutele comerciale dintre Muntenia și Transilvania.

5.  Radu de la Afumați (1522 – 1529) – Războinicul retras în Alba

Unul dintre cei mai viteji domnitori ai Țării Românești (care a purtat peste 20 de bătălii cu otomanii), Radu de la Afumați a stăpânit și el feuda Geoagiului moștenită de la înaintași. Când presiunea turcilor devenea de nesuportat la sud de munți, el trecea în Transilvania pentru a-și strânge forțele și a reorganiza armata pe domeniile sale din județul Alba de astăzi.

6.  Petru Rareș (1527 – 1538; 1541 – 1546) – Refugiul salvator și sfârșitul Ciceului

Fiu al lui Ștefan cel Mare, Petru Rareș a moștenit domeniile ardelenești ale tatălui său. Când a fost detronat în 1538, s-a ascuns de furia turcilor refugiindu-se în Cetatea Ciceului. Fortăreața era atât de puternică încât elita politică a Transilvaniei s-a panicat. În 1544, Dieta Transilvaniei (formată exclusiv din nobilimea maghiară, sași și secui – românii fiind complet excluși de la putere) s-a temut că moldovenii vor folosi permanent cetatea ca bază militară de atac.

Ca urmare, au dat ordin să fie dărâmată! Zidurile erau atât de groase încât au fost aduși mineri din Valea Rodnei cu unelte grele pentru a o distruge. (Deci NU austriecii au dărâmat-o, așa cum crede multă lume, ci chiar elita conducătoare maghiară și săsească, din frica de domnitorii Moldovei!)

7.  Alexandru Lăpușneanu (1552 – 1561; 1564 – 1568) – Diplomație și forță

Faimosul domnitor moldovean a luptat din răsputeri pentru a menține stăpânirea Moldovei asupra cetăților din Ardeal primite de la Ștefan cel Mare. Deși presiunile regatului maghiar erau uriașe, Lăpușneanu a reușit prin diplomație, alianțe și sume mari de bani să își păstreze drepturile juridice asupra multor sate transilvănene din jurul Bistriței și Albei.

8.  Mihai Viteazul (1593 – 1601) – Înalta stăpânire

Când Mihai Viteazul a realizat intrarea triumfală în Alba Iulia la 1 noiembrie 1599, el nu cucerea un pământ complet străin. El călca pe urmele adânci lăsate de Mircea, Țepeș, Ștefan sau Radu cel Mare. Unirea nu a fost un accident al istoriei, ci deznodământul natural al unor legături politice, feudale și economice care durau de sute de ani!

 9. Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714) – Prințul cumpărător de moșii

Cel mai bogat domnitor din istoria Țării Românești a cumpărat pe bani gheață domenii imense în Ardeal: moșia Sâmbăta de Sus (unde a ctitorit o superbă mănăstire în stil brâncovenesc) și Poiana Mărului. Influența lui era atât de uriașă încât împăratul Leopold I i-a acordat titlul oficial de Prinț al Sfântului Imperiu Roman. Brâncoveanu a folosit aceste domenii ca pe o fortăreață culturală, trimițând bani și tipărind cărți bisericești în secret pentru a susține școlile și comunitățile de români ortodocși din Ardeal.

 10. Domnitorii Fanarioți (Secolul XVIII) – Marii latifundiari din Ardeal

Contrar mitului că fanarioții au fost interesați doar de Istanbul, mulți dintre acești domnitori (greci la origine, dar profund legați de destinele Țărilor Române) au deținut proprietăți uriașe în Transilvania. Familii domnești celebre precum Mavrocordat, Ghica sau Ipsilanti au achiziționat domenii și conace în zone strategice din Ardeal sau Banat pentru a-și pune averile la adăpost de furia Sultanului. Prin intermediul lor, legăturile economice și politice secrete dintre București, Iași și Sibiu au rămas extrem de active pe tot parcursul secolului al XVIII-lea.

De ce contează acest detaliu șocant?

Pentru că demonstrează că unitatea românilor nu a apărut de nicăieri în 1918. Timp de secole, granița Carpaților a fost doar una administrativă. Din punct de vedere politic, economic, cultural și etnic, legătura dintre românii de pe ambele versante era menținută vie și directă prin forța armelor, a banilor și a proprietăților domnești.

sursa Istorie și Cultură Românească/DorinaCetenici