Pagina principala / Opinii / ”Aşa ne cere FMI” şi mincinoşii instituţionali

”Aşa ne cere FMI” şi mincinoşii instituţionali

Nu am nici un fel de dubii ca Jeffrey Franks este un prim-ministru mult mai bun decât ar putea fi Emil Boc vreodată.

Nu am nici un fel de dubii că Jeffrey Franks este un jucător mult mai bun decât ar putea fi Traian Băsescu vreodată.

Nu am nici un fel de dubii că Jeffrey Franks poate constrânge realizarea unor obiective mai raționale decât ar putea să implementeze guvernul cu Boc, Udrea, Botiş şi ăilalţi vreodată.

Dar am extrem de multe dubii că Jeffrey Franks ar putea vreodată să facă calcule cât ar trebui să fie plătită fiecare mamă pe lună şi pentru cât timp, referitor la suma care se numește indemnizație de creștere a copilului.

Și am extrem de multe dubii că Jeffrey Franks și FMI ar putea cere vreodată asta României. O fi Jeffrey Franks premierul de facto al României, dar în nici un caz nu este director în ministerul muncii să se apuce de calcule din asta.

De aceea, sursele guvernamentele care varsă către presă informații de genul „așa ne cere FMI” nu sunt decât niște surse care intoxică și care, ca de fiecare dată, dau vina pe alții pentru ascunderea propriei incompetențe.

Nu au trecut nici două săptămâni de când Mugur Isărescu spune ceea ce cere FMI-ul României de 20 de ani încoace: „ownership”, adică, mă băieți, nu vă mai ascundeți după fusta noastră. Aveți sânge în instalație să faceți ceva, faceți, nu o dați pe noi. Noi vă putem recomanda, dar nu vă impunem nimic. Care este ownership-ul României după 20 de ani? Același ca în ultimii 20 de ani: „așa ne cere FMI”, sau „4,5 milioane de români de români au luat decizia democratică de a se îndatora, nu a luat-o X sau Y”. Ownership-ul ar suna, de fapt, în cele 2 situații, ceva de genul: „pentru că nu am reușit să convingem FMI că suntem în stare de ceva, trebuie să tăiem alocații pentru mame”, sau, în al doilea caz, „aflată într-o situație de educație finanicară precară, populația României a fost împinsă de mixul de politici economice spre îndatorare orbească, ceea ce a și făcut. Acum, chiar și cei care au fost prudenți plătesc oalele sparte de semi-alfabetizați economici. Am avut și noi o vină. Trebuia să luăm băutra în mijlocul petrecerii”. Ăsta este „ownership”. Restul este populism și gargară.

Evident că tâmpenia cu FMI ne cere să tăiem indemnizațiile pentru mame nu poate fi egalată decât cu prostia lui Emil Boc & Ionuț Popescu, potrivit căroră „nici un român nu plătește vreun leuț dobândă pentru banii de la FMI”. Ba nu, cea de-a doua era mai tare. Și totuși, de ce au ajuns să vrea să taie banii pentru mame?

„Incapacitatea de plată în Grecia, Irlanda, Ungaria, Letonia și România este iminentă”, spunea Dominique Strauss-Kahn, directorul FMI. Au sărit cu gura pe el – cică face politică. Și atunci, mă băieți, de ce ați ajuns să vreți să tăiați până și indemnizațiile pentru creșterea copilului? Nu vă mai ajunge de Vuittone? Nu vă mai ajunge de Aston-Martinuri? Au ridicat ăștia pretențiile de avere pentru Bugatti Veyron? Nu. Este doar o consecință a propriului tembelism economic.

O să auziți în curând varianta, dacă nu a fost cumva făcută publică deja, cum că se va renunța la tăierea indemnizațiilor pentru creșterea copilului și că se vor căuta bani în altă parte. Atenție, astfel de declarații se fac acum când proiectul de buget cică ar fi deja făcut și gata să fie aprobat și să meargă spre parlament. Și dacă este gata, de ce dracului mai căutați bani? Simplu, pentru că au făcut și anul acesta o panaramă de buget.

Cu ce ar putea fi înlocuită tăierea indemnizațiilor pentru creșterea copilului? Uite ce ar fi zis cică duminică seară coaliția: că s-a discutat despre taxa de solidaritate pusă pe averile mari. Ăsta este un rahat la fel de mare ca ăla cu „așa ne cere FMI”.

Permieți-mi să traduc rândul 3 și 4 : „Legislația suplimentară pentru taxarea indivizilor cu averi mari și lărgirea definiției venitului taxabil, este de așteptat să fie finalizată până la finalul lunii septembrie”.

Știți de unde este asta? Surpriză! Din scrisoarea suplimentară de intenție semnată în septembrie de Ialomițianu și Isărescu! Da! Am trăit să o văd și pe asta: Mugur Isărescu să semneze pe aceeași foaie pe care semnează și un extrem de puțin alfabetizat economic. Deci treaba e decisă din august și consemnată în septembrie. Iar cine se joacă de-a fiscalitatea în România, în contextul economic actual, nu reprezintă decât o sumă de iresponsabili. Și poate că ar fi bine să își pregătească elicoptere, acum, într-un alt decembrie.

Prin urmare, ăștia care vin cu „ajutăm mamele și îi taxăm pe aia cu venituri mari” de pe la coaliție nu sunt decât alți mâncători de ce vreți dumneavoastră. Sau aceiași. Niște mincinoși instituționali.

sursa Cotidianul.ro

comentarii