Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români cu o tradiție multimilenară

• publicat la: 13 February 2021
Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români cu o tradiție multimilenară

Anual, în data de  24 februarie se celebrează Dragobetele, sărbătoarea iubirii la români.  O sărbătoare  multimilenară a poporului român. Ziua lui Dragobete, zeul tinereţii, al veseliei şi al iubirii are origini străvechi. Dragobete este un personaj preluat de la vechii daci şi transformat ulterior într-un protector al tinerilor şi patron al iubirii.

Sărbătoarea Dragobetelui are o simbolistică bogată şi interesantă. Dragobetele îngemănează în esenţă sa atât începutul, cât şi sfârşitul – începutul unui nou anotimp şi al reînsufleţirii naturii, sfârşitul desfătărilor lumeşti căci începe Postul Sfânt al Paştelui.

DRAGOBETELE, fiul Dochiei, era zeul dragostei si al bunei dispozitii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară si era identificat cu Cupidon, zeul iubirii in mitologia romană, si cu Eros, corespondentul acestuia in mitologia greacă.

Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos si iubaret nevoie mare, care le face pe tinerele fete să-si piarda mintile.

O alta traditie spune ca Dragobetele a fost transformat intr-o buruiana numita Navalnic, de Maica Precista, dupa ce nesabuitul a indraznit sa ii incurce si ei cărările.

In lumea satului românesc, până la jumătatea secolului al XX-lea, Dragobete era sarbatorit pe 24 si 28 februarie sau pe 1 si 25 martie, potrivit cercetatorului Ion Ghinoiu, autorul volumului “Zile si mituri”. Probabil ca, in vechime, 24 februarie marca inceputul primăverii, ziua când natura se trezeste, ursul iese din bârlog, păsările isi fac cuiburi, iar omul trebuia să participe si el la bucuria naturii.

In ziua respectivă, semnalul era dat de păsările nemigratoare, care se strângeau în stoluri, ciripeau, se împerecheau si începeau să-si construiască cuiburile. Despre “păsările” neînsotite la Dragobete stia toată lumea că rămân singure si fără pui până în aceeasi zi a anului următor.

După modelul zburătoarelor, fetele si băietii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne indrăgostiti pe parcursul intregului an. Daca timpul era favorabil, imbrăcati de sarbatoare, fetele si flăcăii se întâlneau în fața bisericii si plecau să caute prin păduri si lunci flori de primăvară.

In sudul României (Mehedinti), fata se întorcea în sat alergând, obicei numit “zburătorit”, urmărită de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregătesc pentru toamnă.

Din zapada netopită fetele strângeau de cu seara ultimile rămășițe – zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusetare si pentru diferite descântece de dragoste.

Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, ziua Dragobetelui fiind cea în care urmau să aibă grijă de toate orătăniile din ograda, dar si de păsările cerului. În aceasta zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

In această zi, satele românesti răsunau de veselia tinerilor si de zicala: “Dragobetele sărută fetele”. Sunt multe credintele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea că cine participă la această sarbatoare avea să fie ferit de bolile anului, mai ales de febră, si ca Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelsugat.

Steaua acestui flăcău, a cărui evocare actiona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a început să apună în a doua jumatate a secolului al XX-lea. Într-un fel, Dragobetele a fost si el o victimă a comunismului.

După Revolutie, locul lui a fost luat treptat de Sfântul Valentin, care a fost importat din lumea occidentală si care este sărbătorit conștiincios pe 14 februarie. Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferențiază de blajinitatea Sfântului Valentin , fiind un bărbat chipeș si neastâmpărat.

Dragobete rămâne sărbătoarea românească a dragostei cu o tradiție multimilenară pe meleagurile noastre!

Lasati un comentariu