Coboară din ceruri, o Duhule Sfinte,
Lumină revarsă-ne-n suflet şi minte.
Din mâinile tale atotcreatoare,
O ploaie de har peste noi să coboare.

Tu eşti mângâierea trimisă în lume,
Eşti focul aprins şi menit să consume
Tot răul. Izvor eşti de apă curată,
Ce setea o-nlături şi speli orice pată.

Eşti daru-nşeptit ce tot omul l-aşteaptă,
A Tatălui veşnic eşti mâna cea dreaptă,
Lăuntrică şoaptă a gândirilor bune
Şi cel ce pe buze cuvinte ne pune.

Din cer ne trimite lumina pe cale
Şi focul puternic al dragostei tale,
Suntem fără forţe, trăim întru frică;
Slăbiţi, ne-ntăreşte, căzuţi, ne ridică.

Vicleanul alungă-l; rugămu-ne încă,
Sădeşte-ne-n inimi o pace adâncă.
Conduşi fără preget de mâna ta blândă,
În lupta cu răul sperăm în izbândă.

Prin tine, noi toţi să-l cunoaştem pe Tatăl,
Pe Fiul, de-asemenea, lumii arată-l.
Credinţa în tine mereu să ne-ajute
Să ducem o viaţă de sfântă virtute.

.
Amin.