Pagina principala / Cultura Invatamant / Mihai Eminescu -„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?”

Mihai Eminescu -„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie?”

Patriot înflăcărat și devotat valorilor de neam și țară încă din acea perioadă, Eminescu a acționat fie prin cuvântul rostit sau scris, fie prin manifestări concrete ce dovedeau implicarea sa cu toată ființa pentru reîntregirea Principatelor într-o singură Românie.

CE- ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE?

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deși moare valul,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge dușman fumegând,

Și deasupra idrei fluture ca vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricolore,

Spună ce-i poporul mare, românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ți vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori,

Viața în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală și mândrie,

Dulce Românie, asta ți-o doresc!

Versurile acestei poezii apărute în 1867 dezvăluie năzuințele ado­les­centului Mihai Emi­nescu pentru patria sa iubită, ” dulce Românie”, căreia îi urează dragoste de pace, viitor mare, solidaritatea între fiii țării și glorie adusă de biruința împotriva dușmanilor, așa cum se întâmplase de atâtea veacuri in trecutul nostru istoric.

Pe lângă dragostea sa de țară și neam, ține să afirme că independența și neatârnarea țării nu se poate menține decât prin demnitate și respect pentru țară și pentru popor.

„Vis de vitejie, fală și mândrie,/Dulce Românie, asta ți-o doresc!”

Poetul subliniază că numai prin unire, curaj, înțelegere, dragoste de neam și hotărâre vom putea să ne asigurăm existență demnă și frumoasă în țara noastră, nu numai pentru moment ci și pentru viitor.

Publicarea poemului ”Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie! în „Familia” 1867,a marcat nu doar afirmarea talentului literar al lui Eminescu, arată și angajamentul său față de cauza națională.

„Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”?

acest strigăt al lui Eminescu, rezonând peste ani, ne cheamă la o reflecție. Și nu una oarecare, ci una profundă.

Eminescu nu doar că își exprimă dragostea pentru pământul românesc, dar ne și îndeamnă să ne întrebăm: ce fel de Românie dorim să lăsăm în urma noastră?

Privim cum în loc să fie un exemplu de integritate și devotament pentru binele țării, cei care ne conduc sunt preocupați de interesele personale sau de grup, decât de binele comun.

Nu le pasă de sărăcia, educația precară, sănătatea deficitară, pe care le-au împământenit, iar în acest peisaj, cuvintele lui Eminescu ne amintesc de idealurile care ar trebui să ghideze orice lider: dragostea sinceră pentru țară și dorința de a vedea România prosperând.

Când Eminescu scria „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, el visa la o națiune unde valorile, cultura și tradițiile sunt păstrate vii, unde liderii sunt demni de respectul și încrederea poporului.

Azi, mai mult ca oricând, trebuie să ne întrebăm dacă actualii conducători mai sunt capabili să îndeplinească aceste aspirații.

Oare ce ar spune Eminescu dacă ar vedea România de astăzi, țara pentru care a visat atât de mult, prinsă într-un ciclu nesfârșit de promisiuni neonorate ,

și de politici care par să ne îndepărteze mai mult de idealurile naționale?

Poemul lui Eminescu nu este doar o expresie a dragostei pentru România, ci și un apel la acțiune. Este timpul să ne reevaluăm prioritățile, să cerem mai mult de la cei care ne reprezintă și să ne asumăm un rol activ în modelarea viitorului țării noastre. Să ne inspirăm din viziunea eminesciană și să lucrăm împreună pentru o Românie care să fie nu doar în visurile noastre, ci și în realitatea noastră cotidiană.

” Ce- ți doresc eu ție, dulce Românie?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu- ți mare, mare viitor”!