Pagina principala / Eveniment, Stirea Zilei / Ziua Naşterii Domnului

Ziua Naşterii Domnului

 

Crăciunul este marea zi a naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind sărbătorită de toţi creştinii pe data de 25 decembrie a fiecărui an. Acum mai bine de două mii de ani, Fecioara Maria, prin puterea Duhului Sfant, a născut in Bethleemul Iudeii pe Pruncul Iisus, intr-o iesle săracă.

Atunci, cei trei magi de la Răsărit au văzut o stea luminoasă pe cer si, străbătând cale lungă pentru a o urma, au ajuns la Bethleem, aducându-i Mântuitorului, in dar, aur, smirnă si tămâie.

Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru crestini, si mai ales pentru copii, care asteapta cu nerăbdare, an de an, zilele in care merg să colinde, impodobesc bradul, se duc la biserică si, in fine, după un post lung care incepe la mijlocul lunii noiembrie, se bucură de Naşterea Domnului, la o masă imbelsugată de familie, in mijlocul celor dragi.

Crăciunul a fost stabilit ca sarbatoare oficiala in anul 325 de primul imparat roman crestin, Constantin cel Mare, fixandu-se atunci ziua de 25 decembrie. In anul 354, Liberius, episcopul Romei, a reconfirmat oficial aceeasi dată pentru sărbătoarea Naşterii Domnului.

Dar de ce abia in secolul IV a fost reglementata sarbatorirea acestui mare eveniment? Oare primii crestini nu stiau cand s-a nascut Mantuitorul? Trebuie sa spunem ca, la romani, sfârsitul lunii decembrie coincidea cu serbarile date in cinstea zeului Saturn, numite saturnalii.

Acestea reprezentau o formă de venerare a soarelui, a luminii ce biruia intunericul – obicei adus din Orient, mai precis din Siria. Unii episcopi au propus ca Nasterea Domnului să se sărbătoreasca tot in aceeasi perioada (17 – 24 decembrie), insa obiceiul nu s-a generalizat pana in veacul al IV-lea al erei crestine, nestiindu-se cu siguranta care ar trebui să fie data corectă.

Uneori, Crăciunul era sărbătorit in septembrie, alteori in martie. Chiar după fixarea datei de 25 decembrie, a mai trecut incă destul de multa vreme până ce aceasta să fie adoptată de toţi creştinii.

Se spune că Fecioara Maria, când a simtit că trebuie să nască, insotita fiind de Iosif, a căutat din casă in casă si i-a rugat pe oameni să-i ofere adăpost pentru a aduce pe lume pe fiul lui Dumnezeu. A ajuns si la casa unor bătrâni, Crăciun si Crăciunoaie, dar nici acestia nu au vrut să primească o femeie ce urma să nască un prunc conceput din greşeală.

Maria nu a mai putut merge insă si a intrat in ieslea vitelor. L-a adus pe lume pe Hristos, iar Crăciunoaia, din milă, i-a fost de mare ajutor. Nu si Crăciun insă, pentru că, atunci când a aflat, se spune, i-a taiat nevestei mâinile. Femeia nu a rămas infirmă, printr-o anume minune altele i-au fost dăruite, căci rău i-a părut si lui Crăciun si mult s-a rugat apoi să fie iertat. A primit iertarea si Crăciun, recunoscator, a fost de atunci, si a ramas si pana astazi, si primitor, si iubitor de copii.

Datorită diferentelor calendaristice (stil nou si stil vechi), o bună parte dintre ortodocsi au serbat multa vreme Crăciunul in luna ianuarie. Chiar si in zilele noasre, ruşii au păstrat acest obicei.

In ţările Europei occidentale, protestantii au interzis in anumite epoci serbarea Crăciunului si cultul sfintilor. De exemplu, Oliver Cromwell a interzis in Anglia această sărbătoare intre anii 1649 si 1660. Abia in secolul XIX, Crăciunul a devenit cu adevărat o serbare populară.

In 1834, cartea lui Charles Dickens, Un colind de Crăciun, apărută cu o săptămână inaintea acestei sărbători, a cunoscut un mare succes. Deja, Crăciunul câştigase o popularitate uriaşă In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a declarat Crăciunul sărbătoare legală, in 1836.

Cel mai celebru personaj legat de aceasta sarbatoare este, fără indoiala, Mos Crăciun. Trebuie să stiti ca si el a apărut, in forma in care il cunoastem noi astăzi, tot prin secolul XIX. Mos Crăciun arată ca un bătrân bun si blând, cu barba albă, care aduce daruri copiilor cuminti.

Figura sa a fost inspirata de aceea a lui Mos Nicolae, si chiar numele său american, Santa Claus, este pronuntia engleză a numelui danez al Sfântului Nicolae: Sinter Klaas. Britanicii ii spun Father Christmas, iar francezii il numesc Pere Noel.

Imaginea lui Mos Crăciun, asa cum il stim noi astăzi, se datorează desenatorului american Thomas Nast, care l-a creat in 1860. In 1885, Nast il desenează din nou pe Mos Crăciun, care vine tocmai de la Polul Nord, unde se pare că ar locui, până in Statele Unite, pentru a aduce daruri copiilor.

Mosul locuieste de fapt in Laponia (Finlanda), caci la Polul Nord nu sunt reni, iar batranelul are nevoie de reni pentru a-i trage sania incarcata cu daruri. Cel mai celebru ren al sau este Rudolf, care este si conducătorul celorlalti opt.

Stiti cum ii cheama? Vixen, Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder si Prancer – acestea fiind numele care le-au fost date de poetul si profesorul american de teologie Clement Clark Moore. Ei pot zbura, caci Mos Craciun intra in case de obicei pe horn. El are un sac mare, incarcat cu jucarii, pe care le face cadou copiilor.

De sărbătoarea Nasterii Domnului sunt legate o multime de obiceiuri frumoase. La noi, in România, copiii merg in Ajun cu colindul, din casa in casa, si primesc, intr-o trăistuţa pe care o poartă cu ei special in acest scop, mere, nuci, covrigi, portocale si banuti.

Cele mai cunoscute colinde sunt: „Cu Mos Ajunul”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Capra” si cate altele! Copiii care merg cu „Steaua” isi confectioneaza o stea mare din lemn, impodobita cu hartie colorata si cu crengute de brad sau vasc, in mijlocul careia se afla de obicei si o iconita ce o infatiseaza pe Maica Domnului cu Pruncul.

Ea aminteste de steaua care s-a aratat celor trei magi de la Răsărit, care s-au luat dupa ea si au ajuns la Bethleem, tocmai la nasterea Mantuitorului in ieslea cea saraca.

 

sursa ziare.com