405 milioane la zero!
De foarte multă vreme, la Carei, ultima brazdă de pământ românesc eliberată în al doiela război mondial, se petrec lucruri de-a dreptul suspecte.
Ca să ieșim din sfera considerațiilor generale vom veni cu un exemplu despre modul în care edilii careieni înțeleg să asigure pacea și armonia interetnică, într-un oraș cunoscut până nu demult drept un model de conviețuire și multiculturalitate.
Cu ceva vreme în urmă, a apărut un voluminos op despre castelul din Carei și grofii Karoly, scris în limba maghiară, pe care Consiliul Local l-a și achiziționat, plătind sume grele (mai exact, 405 milioane de lei vechi,adica 40.500 lei ) pentru această carte.
Numai că atunci când a fost vorba despre o carte scrisă de o persoană cu un nume prea strident pentru urechile unora, și care, culmea!, vorbește chiar despre valorile spirituale careiene, respectiv, ”Tezaur spiritual cultural careian”, nu s-au mai găsit nici măcar 3.000 de lei pentru tipărirea acesteia.
Dacă vom mai pomeni că împotriva tipăririi acesti cărți au votat și doi consilieri de naționalitate română, veți avea în față nu doar imaginea unei indolențe de extracție anticulturală, ci (și) o mică pagină de murdară trădare.
Acest episod, fără precedent în istoria noastră edilitară, când doi români luptă chiar împotriva promovării spiritualității propriului neam, nu ar trebui să treacă neobservat de șefii acestor nepricepuți, ca să ne exprimăm elegant.
Trăim vremuri foarte ciudate când lucrurile se pot inflama într-o clipă, și cu atât este mai periculos promovarea unor astfel de metehne.
Nu suntem șovini sau revanșarzi, dar este totuși revoltător ca să vezi cum în propria ta țară, ți se aplică eticheta și statutul de minoritar!
Poate că este timpul ca despre toate acestea să vorbim deschis și răspicat și să punem lucrurile la punct, odată și pentru totdeauna, până nu ne trezim cu alt pocinog, că doar vedeți ce chestii cumplite se petrec prin vecini!
Cât despre cei doi consilieri, hai să le acordăm prezumția de nevinovăție culturală sau de… orbire politică.
Am fi curioși totuși, să aflăm punctul de vedere al acestor consilieri, nu de alta, dar lumea vorbește extrem de urât despre gestul lor infam!
sursa jurnaluldesatumare.ro
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de Tiberiu Vanca la 5 aprilie 2014 - 16:20
România pe lângă multe slăbiciuni manifestă în prezent şi una deosebit de periculoasă. Numim „Toleranţa periculoasă”. Pentru a ne face înţeleşi un scurt demers cronologic. Organizațiile extremiste din Ungaria, şi-au stabilit capete de pod şi în Ardeal. În Harghita şi Covasna Jobbik a incitat la pregătiri paramilitare cu caracter etnic agresiv. Am văzut mărșăluind eșaloane de tineri şi vârstnici învestmântaţi în uniforme istorice maghiare, fluturând stindardul naţional maghiar şi sloganând „Ria! Ria Ungaria!” şi alte şi alte ziceri în mod deosebit incitatoare la nelinişte etnică. I-am văzut incendiind stindardul U.E. Au mai pus în circulaţie un drapel, al așa numitei secuimi. Iar de ultimă oră pentru că autoritățile române au citit intențiile Jobbik. Au schimbat macazul. Au transformat „bandele” Jobbik în așa numite formaţiuni sportive. În Carei există două astfel de focare de nelinişte şi pericol. Le numim pe Airsoft şi Panzergrenadier. Ultima sub aspectul denumiri duce înspre o formaţiune nazistă cu numele Panzergrenadier. Numai că în formațiunile naziste Panzergrenadier activa şi una cu miros urât
cum era şi Waffen SS.
Ei bine „bandele” a se înţelege grupările așa zis sportive Airsoft şi Panzergrenadier careiene, poartă uniforme asemănătoare celor militare, sunt înarmaţi cu puşti şi pistoale, cu bile, dar care nu se deosebesc esenţial de armele de foc. Am văzut imagini cu bandele careene înspre locurile de instrucţie, purtau drapelul maghiar. I-am văzut în momente iniţiatice, cu preoţi probabil pentru prestare de jurământ. şi încărcare cu ură, pentru că dacă ura se pune în mişcare cu popi, este ură creştină şi ca o consecinţă este tolerabilă. Şi peste toate Duminică 23 martie la Odoreu bandele paramilitare sătmărene între care şi careieni s-au jucat de-a războiul, sub ochii blânzi ai autorităților sătmărene. Cele care au privit cu blândeţe şi scuipatele lui Kovács, care în ciuda activităților iredentiste din Carei n-au intreprins nimic.
Ne aflăm în faţa unor populaţii care se pregătesc „să zicem” pentru un război civil. O reeditare a evenimentelor din 1990 din Târgu Mureş, dar de data asta nu cu ceomege ci cu armament. Că va fi greu de sesizat dacă purtătorii de arme în totalitatea lor mânuiesc arme cu bile şi nu cele cu foc.Şi le va fi greu să reziste blajinilor români, în faţa instruiţilor până la profesionalizare ale maghiarilor.
Ură etnică maghiară există „cât încape”. Preparative de luptă armată li se îngăduie să facă, așa că neglijarea nevoii de cultură a etniei române, cea despre care se vorbeşte în articol, este un amănunt aproape neglijabil, iar cheltuială cu găleata pentru nevoile extremist maghiare nu trebuie să ne mire.
Atâta vreme cât autoritățile române se fac că nu văd,preparativele de război civil vor continua, vor lua amploare, iar când va izbucni scandalul va fi prea târziu în raport cu viețile ce se vor pierde. Domnul Prefect Avram
doarme, domnul preşedinte Ștef, sforăie, iar operaqtorii SRI sunt în concediu fără plată, de poliţie să nu vorbim că ei sunt specializaţi doar în reprimarea găinăriilor, iar populaţia este singură în faţa monștrilor care se pregătesc pentru rele sentimente.