Pagina principala / Opinii, Stirea Zilei / Comemorarea lui Mihai Eminescu în oraşul unde este INTERZIS bustul său

Comemorarea lui Mihai Eminescu în oraşul unde este INTERZIS bustul său

Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani, și a murit pe 15 iunie 1889, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.

Despărţământul ASTRA Carei comemorează printr-un comunicat 126 de ani de la moartea gazetarului, patriotului şi poetului cel mai de seamă al neamului românesc, Mihai Eminescu.

Dacă municipiul Satu Mare şi oraşul Negreşti Oaş au busturi ale renumitului şi nemuritorului Eminescu, careienii sunt privaţi de posibilitatea de a depune o jerbă de flori la un bust al său.

Solicitatea Despărţământului ASTRA Carei din luna februarie 2015 , de a amplasa un bust al lui Mihai Eminescu într-unul din parcurile oraşului, a fost respinsă fără drept de apel de către consilierii UDMR în şedinţa Consiliului Local.

Ni se poate interzice să amplasăm bustul lui Mihai EMINESCU în Carei dar nu ni se poate interzice să îl iubim şi să îl apreciem.

”El e cel care a spus că teiul e sfânt. El e cel al cărui nume nu se cade să fie luat în deşert. (…) El e cel care oricâte desnădejdi ne-ar încerca ne dă temeiuri ca totuşi să nu desnădăjduim” (Geo Bogza). El este Eminescu, poetul național al românilor.

Eminescu, patriot desăvârşit, un model de luptător neobosit pentru valori, neam, ţară! Poetul Naţional, Luceafărul ce a rămas pe bolta Daciei Nemuritoare în ciuda nimicniciei şi ticăloşiilor, trădătorilor neamului, a zmintiţilor, ce din nefericire continuă să lovească simbolurile noastre naţionale!

Lupta, sacrificiul, jertfa sa sunt modelul nostru, avem această datorie morală, pentru noi o facem! În fiecare din noi, există o fărâmă de… Eminescu!

 

Răsai asupra mea…
Răsai asupra mea, lumină lină,

Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;

O, maică sfântă, pururea fecioară,

În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară

Deşi al meu e un noian de vină;

Privirea ta, de milă caldă plină,

Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa

Adâncă a nimicniciei mele,

Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa

Şi reapari din cerul tău de stele

Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879  (Mihai Eminescu)

Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţe se găsesc foarte adesea, caracterul foarte rar.  (Mihai Eminescu)

Adevărul despre Eminescu :

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare si intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformata si manevrata de toate regimurile politice care s-au succedat in Romania. Restabilirea adevarului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziaristilor. Ca multi alti ziaristi, Eminescu a intrat in malaxorul aparatului represiv al politiei politice si a devenit o problema si o afacere de Stat.

Cea mai insemnata parte a activitatii sale a fost dedicata gazetariei si politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist – ocupatia sa principala pana la sfarsitul vietii. Debuteaza la Curierul de Iasi apoi, in 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor sef si redactor pe politica pana in1883. In mod brutal, in iunie 1883, munca sa este intrerupta si este introdus cu forta intr-un ospiciu. Politia, sub comanda Puterii de stat, il transforma astfel pe Eminescu intr-unul dintre primii detinuti politici ai statului modern roman. Oricum, este primul ziarist caruia i se pune calus in gura in aceasta maniera dura. Metoda va fi perfectionata sub comunism.

Abia recent s-a dovedit, prin contributia unor specialisti in medicina legala – cum este Vladimir Belis, fost director al Institutului de Medicina Legala, sau cu aportul doctorului Vuia, ca mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasa speta.

Punand cap la cap toate dovezile stranse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: “Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues si nu a avut o dementa paralitica”. Lui Eminescu i s-a facut autopsia in ziua de 16 iunie 1889, existand un raport depus la Academie, nesemnat insa. Creierul sau, dupa autopsie, s-a constatat ca are 1495 de grame, aproape cat al poetului german Schiller. Iar apoi este “uitat” pe fereastra, in soare. Creierul sau era o dovada stanjenitoare a falsitatii teoriei sifilisului – deoarece aceasta boala mananca materia cerebrala. In manualele de astazi continua prezentarea deformata a adevarului in ce il priveste pe Eminescu. Insa propagarea operatiunii de dezinformare in care cad multi, din necunostinta de cauza, este inceputa de pe vremuri de serviciile secrete al Austro-Ungariei si continuata apoi de dusmanii Romaniei. “Tinta” Eminescu inca preocupa diferite cancelarii si “grupuscule elitiste” – in fapt extensii ale unor grupuri de putere care isi perpetueaza misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale Romaniei.

Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.  (Eminescu)

Sursa : www.mihai-eminescu.net

 

comentarii