Pagina principala / Istoric / ÎNCRUSTĂRI ISTORICE. Marşul spre Marea Unire (2)

ÎNCRUSTĂRI ISTORICE. Marşul spre Marea Unire (2)

Se împlinesc100 de ani de la constituirea făurirea Romniei Mari. Diviziei 11 Infanterie, înființată pe 14/15 august 1916, este una din marile unităţi ale Armatei Române, care s-a acoperit de glorie în timpul răyboiului întregirii naționale. Cu acest prilej, am elaborat un amplu studiu(prezentat în mai multe episoade) în care se reflectă, cu argumente elocvente, prezenţa activă a Diviziei 11 Infanterie „pe frontul întregirii” (din anii 1916-1919).

2.Contextul european de alianţe

În preajma declanşării Primului Război Mondial succesiunea evenimentelor au evidenţiat contradicţiile dintre marile puteri, iar conflictele militare regionale au demonstrat pericolul pe care îl reprezintă pentru pacea generală. Marile puteri s-au grupat în două mari blocuri politico militare în funcţie de interesele proprii. După reunificarea sa, Germania a devenit prima putere central europeană luând locul Austriei, pe care o învinsese în bătălia de la Sadova, din 1866. Pentru a-şi menţine statutul de mare putere, Austria s-a orientat către estul continentului european încheind pactul dualist cu Ungaria, în 1867. Cele două puteri, Austro-Ungaria şi Germania au încheiat o alianţă în 1879, la care va adera şi Italia în 1882, alcătuind Tripla Alianţă. Din motive de securitate şi pentru asigurarea independenţei statale, la alianţă a aderat şi România în 1883. În Balcani avea loc disputa între cel două imperii – Rusia şi Austro-Ungaria -, pentru stabilirea zonelor de influenţă. Rezultatul acestor acţiuni s-a concretizat prin anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către Austro-Ungaria în 1908 şi apropierea Serbiei de Imperiul Ţarist. În centrul Europei, conflictul dintre Franţa şi Germania a rămas deschis, ca urmare a anexării Alsaciei şi Lorenei în 1871. Izolată după înfrângerea de la Sedan, Franţa s-a aliat cu Rusia în 1893, apoi cu Marea Britanie în 1904.

La rândul său Rusia învinsă în războiul ruso-japonez din 1905, a încheiat o alianţă cu Marea Britanie în 1907. Astfel, s-au constituit Antanta sau Tripla Înţelegere.

Criza balcanică din anul 1913 avea să amplifice tensiunile dintre cele două blocuri militare cu grave repercusiuni asupra situaţiei internaţionale. Începută prin declanşarea luptei comune a popoarelor din Balcani împotriva dominaţiei Imperiului Otoman, criza balcanică s-a amplificat în urma amestecului Austro-Ungariei în conflict ajutată şi sprijinită de Dubla Monarhie, Bulgaria şi-a atacat foştii aliaţi din primul război balcanic – Grecia şi Serbia – împreună cu care obţinuse un succes militar important împotriva Imperiului Otoman.

Intervenţia diplomatică a Rusiei şi cea militară a României au determinat capitularea Bulgariei şi semnarea Păcii de la Bucureşti în 1913 îndelung contestată de Austro-Ungaria.

Reorientarea politicii externe, s-a înregistrat încă din 1903, când la conducerea Ministerului Afacerilor Străine se afla Ion I.C. Brătianu. Motivul l-a constituit agravarea situaţiei românilor din Transilvania şi lupta acestora împotriva asupririi naţionale în vederea obţinerii de drepturi egale cu a celorlalte naţionalităţi. Conducătorii politici români au ales calea tratativelor cu guvernul de la Budapesta, dar au înţeles că numai luptă directă era calea reală pentru emanciparea politică şi socială. Faţă de intervenţiile Austro-Ungare în Balcani, Ion I.C. Brătianu a început să se distanţeze de Tripla Alianţă invocând faptul că România nu putea rămâne pasivă la modificarea statu-quo-lui teritorial în sudul Dunării.

Reorientarea politicii externe româneşti a evoluat pe măsură ce interesele naţionale intrau tot mai mult în contradicţie cu cele ale Austro-Ungariei în Balcani.

Pe 28 iulie 1914 s-a pornit primul  războindial

Austro-Ungaria a declarat război Serbiei ca urmare a faptului că la Sarajevo fusese asasinat arhiducele Franz Ferdinand[1].  Serbia neacceptând delegaţia imperială la ancheta penală a declarat război  şi apoi cele două blocuri militare se angajează în război, fiecare cu interesul său.

Din acel moment statele se poziţionează faţă de război prin angajare sau rămân neutere. Pornit ca o apărare a coroanei, s-a sperat ca cele 8 Corpuri de armată austro-ungare să fie suficiente pentru un război rapid de pedepsire a sârbilor consideraţi “asasini şi criminali”. ŢarulNicolae al II-lea îl informa pe Kaizerul Wilhelm că “indignarea în Rusia este enormă, pentru că „un război rușinos a fost declarat împotriva unei țări slabe”. Mobilizarea armatei ruse a determinat apoi declanşarea războiului între casele regale din Europa. Sprijinul reciproc şi nelimitat acordat prin tratate s-a facut simţit.Luna august 1914 devenind, prin rapiditatea evenimentelor, cea mai fierbinte. Fără a detalia mersul evenimentelor de pe front spicuim din cronologia lor pe cele mai  semnificative:

• 1 august 1914: Germania  declară război Rusiei.  Ialia își declară neutralitatea.
  
• Germania şi Imperiul Otoman semnează un tratat de alianță secretă. Mobilizare generală în Germania
• 2 august : Trupele germane invadează Luxemburg. Ultimatum german adresat Belgiei prin care Germania cere  utilizarea  Belgiei pentru a atacaFranța.  Refuz Belgian
• 3 august: Germania declară  război Franţei şi Belgiei, Mobilizare generală în Franţa

4 august:Germania invadează Belgia pentru a învălui armata franceză. Marea Britanie protestează împotriva încălcării neutralităţii belgiene, garantată prin tratat. Răspunsul cancelarului german a fost că tratatul este doar o bucată de hârtie. Marea Britanie răspunde favorabil apelului regelui Albert I al Belgiei şi declară război Germaniei. SUA îşi declară neutralitatea;

5 august: Austro-Ungaria declară război Rusiei. Muntenegru declară război Austro-Ungariei. Imperiul Otoman închide strâmtoarea Dardanele;

5-16 august: Germania asediază şi capturează fortăreaţa din Liège, Belgia. Serbia declară război Germaniei. Trupele franceze trec în ofensivă în partea de sud a Alsaciei;

7 august: Danemarca se declară neutră. Forţa expediţionară britanică soseşte în Franţa;

11 august: Franţa declară război Austro-Ungariei;

12 august: Marea Britanie declară război Austro-Ungariei. Armatele austro-ungare trec Drina şi Sava şi pătrund în Serbia.

14 august: Debutul Bătăliei de la Morthange. Bătălia frontierelor (1914). Germanii obţin o victorie împotriva forţei expediţionare britanice şi Armatei a Cincea a Franţei;

16-19 august: Sârbii înving trupele austro-ungare în Bătălia de la Cer;

17-19 august: Bătălia de la Yadar – Armatele austro-ungare sunt înfrânte de sârbi şi se retrag peste Drina;

17 august: Trupele ruseşti intră în Prusia Răsăriteană. Are loc Bătălia de la Stallupönen terminată cu victorie germană. Atacul este un eşec, exceptând faptul că Germania încalcă principiile Planului Schlieffen;

17 august-19 septembrie: Bătălia de la Tannenberg (1914) între Rusia şi Germania, planificată de generalii germane: Hindenburg şi Ludendorff, terminată cu victoria importantă a germanilor şi mari pierderi ruseşti ;

20 august: Trupele germane ocupă Bruxelul;

21 august: Franţa pierde Bătălia frontierelor (21-23 august) iar după Bătălia din Ardeni: armata a IV-a franceză se repliază;

22 august: Austro-Ungaria declară război Belgiei. Debutul Bătăliei de la Charleroi. Masacrul de la Tamines (Belgia): trupele germane ucid şi rănesc circa o sută de civili;

23-25 august: Bătălia de la Krasnik. Armata I-a austro-ungară înfrânge Armata a IV-a rusă;

23 august: Se termină Bătălia de la Charleroi. armata a IV-a franceză se repliază. Bătălia de la Mons: trupele britanice se repliază;

24 august: Eşec austriac pe frontul sârbesc în Bătălie de la Muntele Cer;

24 august-7 septembrie: Germanii asediază şi capturează fortăreaţa Maubeuge;

25 august: Japonia declară război Germaniei. Armatele austro-ungare înfrânte de sârbi se retrag peste graniţă.

Anul 1915 debutează cu ofensiva rusească în Munţii Carpaţi care va continua până în 12 aprilie. Englezi şi germanii atacă cu aviaţie şi submarine.

24 aprilie 1915 :Atac cu gaze asfixiante, folosite de germani pe frontul din Flandra. Pe toate fronturile s-au dat lupte înverşunate.

1-3 mai: Bătălia de la Gorlice-Tarnów: trupele germane sub comanda generalului Mackensen rup frontul rusesc în Galiția;

30 mai 1915: Primul genocid al secolului XX, comis prin aplicarea Ordinul general de deportare a armenilor din Imperiul Otoman spre deşerturile din Siria şi Irak. Sute de mii de oameni au murit în urma epidemiilor.

6 octombrie: după intrarea Bulgariei în război, Serbia este invadată de Germania, Austro-Ungaria şi Bulgaria.

În anul 1916 luptele continuă cu consecinţe dezastruoase.

Pe 26 ianuarie: Parisul era bombardat pentru prima dată de zeppelinele germane. Ofensiva austro-ungară, din 8-16 ianuarie 1916, împotriva Muntenegrului, acesta capitulează.

21 februarie: Începe Bătălia de la Verdun (Franţa), cea mai distrugătoare bătălie din acest război, soldată cu aproximativ 1 milion de victime, s–a încheiat prin respingerea definitivă, de către armata franceză, a atacurilor germane. Armata franceză a pierdut 550.000 de soldați, iar germanii 434.000 de soldați. Deși francezii au câștigat bătălia, ambele armate au fost slăbite și epuizate;

1 iulie-18 noiembrie: Are loc Bătălia de pe Somme cu efecte tactice şi strategice favorabile aliaţilor şi folosirea pentru prima oară a blindatelor (tancurilor) în luptă. Armata britanică a pierdut 420.000 de soldați, iar cea franceză 200.000. Armata germană a pierdut 500.000 de soldați. Frontul a fost mutat abia cu 12 km.

Aşadar la moment intrării României în război pe toate fronturile era încordare maximă.

După declanşarea războiului, mecanismele erau prinse de către sistemele de propaganda. Indiferent de tradiţia politică, combatanţii reacţionau similar. Erau limitate libertăţile civile. Era suspendată activitatea politică. S-a recurs la limitarea drepturilor sindicale. Este aplicată cenzura, dar totodată, se menţinea şi un echilibru, preferând ca populaţia să aibă acces la un flux mai mare de informaţii decât să se producă zvonuri tulburătoare. Statul a intervenit în funcţionarea economiei şi în viaţa socială. De exemplu, în 1915, guvernul imperial german a creat Biroul Imperial al Cartofului pentru producţia şi distribuirea cartofilor pentru germanii de rând. Franţa se baza pe auto-mobilizare, căci societatea a răspuns pozitiv apelurilor statului. Războiul avea caracter defensiv.

După ani de război a apărut o schimbare a atitudinilor colective, impact materializat în distrugeri umane fără precedent şi în modificarea relaţiei dintre soldat şi ofiţer, între individ şi stat. Prin mobilizare totală, statul mobilizează în totalitate societatea. Impactul cel mai mare este descris prin numărul pierderilor umane. Mulţi nu şi-au pierdut vieţile doar în proximitatea frontului, ci şi din alţi factori: epidemii, genocid şi foamete.

Războiul a fost direct cauza izbucnirii epidemiilor, un război biologic neintenţionat care s-a dovedit a fi mult mai ucigător decât toate armele de la aceea vreme. Odată izbucnit războiul, societăţile agrare au fost grav afectate, productivitatea agricolă s-a prăbuşit, populaţii masive experimentând criza alimentara şi automat, fiind rămase fără imunitate, devenind vulnerabili în faţa gravelor epidemii.

Col. (r.) dr. Constantin Moşincat