Pictorii Viteazului. Despre Mihai Viteazu ca protector al artelor şi ctitor de biserici

• publicat la: 4 March 2018
Pictorii Viteazului. Despre Mihai Viteazu ca protector al artelor şi ctitor de biserici

Am primit pe adresa redacţiei  un material deosebit de interesant din partea academicianului Marius Porumb,membru de onoare al Asociaţiunii ASTRA Carei, în care face referire despre unificatorul Mihai Viteazu ca protector al artelor şi ctitor de biserici.

Pictorii Viteazului  

Primul unificator al Ţările Române, Mihai Viteazul marele voievod al Valahiei, „Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei” este un  harnic ctitor şi donator al lăcaşurilor de cult, protector al artelor. Asemenea mecenaţilor occidentali din Epoca Renaşterii se înconjoară de pictori ca Mina Zugravul, autorul unor ansmbluri murale la sudul Carpaţilor, Petru Grigorovici Armeanul, pictor personal şi sol devotat, sau Nicolae Cretanul, amintit documentar în aceiaşi calitate de pictor domnesc.

Mina Zugravul, pictor muralist şi de icoane, este activ în ultimul deceniu al secolului al XVI-lea şi la începutul secolului al XVII-lea în Ţara Românească şi în Transilvania. Este considerat „pictorul voievodului” însoţindu-l pe acesta în numeroase campanii. În 1594 a decorat cu frescă biserica Mănăstirii Căluiu (jud. Olt), ansamblu mural, care datorită tablourilor votive, reprezentând pe Mihai Viteazul, Petru Cercel şi familia marilor boieri Buzeşti, este un valoros document de epocă. Pictorul Mina este prezent în Transilvania la începutul anului 1600, de unde pleca în Italia, paşaportul eliberat de Mihai Viteazul în 10 ianuarie 1600 curteanului nostru , presupune o călătorie care avea şi alte scopuri decât cele de ordin artistic. La 18 martie 1600 pictorul cumpăra la Veneţia vopsele în valoare de 1587 de lire, a căror listă s-a păstrat până azi. Era român şi pentru că „nu ştia numai româneşte”, după cum menţionează o scrisoare adresată împăratului Rudolf  de către Ungnad. Mina Zugravul era însoţit de un înalt dregător de la curtea lui Mihai, care vorbeşte perfect italieneşte (poate Fabio Genga ?).

Un alt pictor din preajma Voievodului Mihai este Nicolae Cretanul, care după nume pare grec, originar dintr-o regiune celebră pentru şcoala sa de pictură ortodoxă, de tradiţie bizantină, ce întreţinea strânse relaţii cu mediul artistic al peninsulei italice. Cronicarul contemporan Wolfgang Bethlen menţionează în scrierile sale că în luna noiembrie 1599 Nicolae  Cretanul a pictat imaginea capului tăiat al principelui Andrei Báthory, pentru a fi trimis pontificelui roman.  Socotelile oraşului Cluj îl menţionează în 20 iulie 1600 ca prezent în cetatea de pe malurile Someşului, primăria Clujului plătindu-i, din porunca lui Mihai Viteazul, suma de 200 de florini.

Un portret a lui Mihai Viteazul, „datorat poate lui Nicoae din Creta” se găsea în biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, lăcaş de cult ce beneficiase de importante danii din partea voievodului, biserică în care era pomenit în calitatea sa de ctitor. Pictura acestui tablou votiv se păstra şi la sfârşitul secolului al XVII-lea, fiind renovată în 1694 de zugravul Radu. Un document din 1606 precizează că pictorul Nicolae „ce locuieşte la Cluj” a fost în Ţara Românească, la voievodul Radu Şerban, de unde s-a întors  pe la Sibiu, iar apoi s-a îndreptat spre Bistriţa, urmând să meargă în Moldova. Este ultima ştire documentară despre acest pictor.

Petru Grigorovici Armeanul, pictor şi poliglot cu o vocaţie înnăscută de interpret, negustor şi agent confidenţial şi sol al lui Mihai Viteazul, are o activitate menţionată documentar la sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului următor. Originar din Liov, unde avea casă şi familie, Petru Grigorovici se stabileşte spre sfârşitul vieţii în Moldova. Pe la mijlocul anului 1595 se afla în Ţara Românească, de unde este trimis ca emisar în Polonia, iar apoi la Kiev. În timpul domniei lui Mihai Viteazul este prezent de mai multe ori în Transilvania, dar şi în primele decenii ale secolului al XVII-lea. Activitatea sa artistică este prea puţin cunoscută, fiind presupusă doar, prin faptul că alături de numele său documentele vremii menţionează atributul de pictor.

La sfârşitul veacului al XVI-lea şi începutul secolului următor, când se înfăptuia prima unire a Ţărilor Române sub Mihai Vodă Viteazul, marele voevod, mecenatul şi protectorul artei şi culturii, a zidit şi ocrotit vechile şi noile ctitorii de artă românească ale Transilvaniei., care nu erau puţine la număr. Menţionăm aici ctitoriile româneşti ridicate sau înzestrate de Viteazul Domn: bisericile din Ocna Sibiului, Alba Iulia, Făgăraş, Lujerdiu, Teiuş, Geoagiu de Sus, Râmeţ, sau Şcheii Braşovului, ele fiind mărturia că Mihai Vodă nu urmărea doar un trecător gând de mărire, ci dimpotrivă o statornică aşezare a unităţii de neam.

 

Acad. MARIUS PORUMB

Lasati un comentariu