Pagina principala / Istoric / MARȘUL SPRE MAREA UNIRE. Războiul românilor ardeleni. Campania 1916 a Diviziei 11 Infanterie

MARȘUL SPRE MAREA UNIRE. Războiul românilor ardeleni. Campania 1916 a Diviziei 11 Infanterie

Centenarul Marii Uniri suscită, din ce în ce mai mult, un interes sporit din partea specialiștilor dar și a publicului larg, pentru studierea și înțelegerea primului Război Mondial, mai ales acea componentă a acestui amplu fenomen care a însemnat angajarea și participarea României și armatei sale la conflict având drept unic și suprem obiectiv, desăvârșirea unității național-statale și făurirea ROMÂNIEI MARI.

Faptul este îmbucurător și ar fi și mai benefic dacă asupra primului mare conflict mondial al secolului, care pentru România, dar și pentru celelalte popoare europene a însemnat, prin dezagregarea marilor imperii multinaționale, desăvârșirea unități naționale și formarea lor ca state suverane și independente, s-ar apleca cu mai multă insistență nu numai istorici dar mai ales instituțiile fundamentale ale statului cu obligații în materie. Pentru că subiectele încă sunt de actualitate, iar proiectul aniversării Centenarului unirii românești, se știe cu câte poticneli a fost urnit și aceasta s-a întâmplat numai la insistențele specialiștilor și a societății civile. Meritul autorului trebuie constatat.

Printre cei ce s-au implicat nemijlocit în scoaterea la lumină a noi și noi izvoare de arhivă, memorialistică sau lucrări fundamentale, se înscrie la loc de cinste și colegul nostru col.(r.) dr. Constantin Moșincat.

Un profund cunoscător și cercetător al istoriei contemporane românești, cu ample contribuții științifice în domeniile care îi sunt cel mai aproape de suflet, istoria Ardealului și istoria militară românească, Costică Moșincat ne pune la dispoziție, în preajma și în cinstea Centenarului Marii Uniri, o lucrare de cercetare științifică amplă abordând, am putea spune de la origini și până la 1918, tot ceea ce ține de specificul, permanența și continuitatea românilor în spațiul geografic balcano-carpato-danubiano-pontic, lupta lor multi-seculară pentru independență, unitate dar și identitate națională. Așa încât, cine citește pentru prima dată, Marșul spre Marea Unire. Războiul românilor ardeleni, Campania 1916 a Diviziei 11 Infanterie, a colegului și prietenului nostru, rămâne cu impresia că se aflăîn fața unei adevărate enciclopedii istorice a Principatului transilvan și a românilor aparținători acestor ținuturi.

Este impresionant volumul de izvoare analizate, cu precădere cele din Arhivele Militare Române, dar și din arhivele Austriei și Ungariei, până la memoriile personale, unele chiar ale moșilor și strămoșilor autorului. Cum era de așteptat, pentru o asemenea întreprindere nu puteau lipsi din atenția cercetătorului experimentat, monumentalele monografii elaborate imediat după marea conflagrație de către Serviciul Istoric al armatei: România în războiul mondial 1916-1919 (patru volume și documentele cuprinzătoare), și de-asemenea, lucrările de referință: vol. V din Istoria militară a poporului român sau Istoria războiului pentru întregirea României, lucrări de referință editate încă dinainte de 1989 de Ministerul Apărării Naționale.

Sigur, ca la orice specialist care se respectă, din atenția cercetătorului nu au lipsit nici lucrările de autor pe tematica dată, din perioada imediat următoare războiului sau chiar mai târzii și nici lucrările memorialistice ale celor mai mari comandanți din ambele tabere beligerante. Și chiar dacă unele însemnări memorialistice aparținând gradelor inferioare sau chiar soldaților, lipsesc, eroismul și faptele de arme ale acestor luptători, care au reprezentat esența războiului, sunt pe larg prezentate în lucrare, așa cum ele rezultă din documentele operative ale diferitelor acțiuni de luptă sau din ordinele de zi ale marilor comandanți, eroii legendari ai războiului de reîntregire precum: Constantin Prezan, Alexandru Averescu, Ion Dragalina, Constantin Cristescu, Gheorghe Mărdărescu, Traian Moșoiu, E. Falkenhaynș.a.

Cât privește structura lucrării, socotim de bun augur și absolut necesar, demersul de prezentare într-o primă etapă a contextului geopolitic european în care au fost constituite cele două alianțe imperialiste, Antanta și Puterile Centrale, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, ascuțirea la maximum a contradicțiilor dintre Marile Puteri componente și în ultimă instanță a declanșării, în vara anului 1914, a conflictului.

Ce a însemnat ziua de 28 iulie pentru Europa? Care au fost ororile ce au urmat imediat după declanșarea războiului? Desfășurarea campaniei 1916,sub multe aspecte tactice și de strategie, sunt foarte bine tratate, imaginea generală creată în urma studiului din primul capitol din lucrare, urmărind redirecționarea de la tema și aspectul general al încleștării dintre marii beligeranți, la particularul aderării României, contrar politicii externe oficiale a Regelui Carol I, la Antantă, intrarea țării în conflict numai și numai pentru realizarea dezideratului unității naționale, la care ardelenii au lucrat un veac și mai bine.

Starea precară de pregătire a armatei, greșelile de comandament în planificarea, organizarea și ducerea luptei, slaba dotare, mai ales cu armament automat și alte materiale de război, dar mai ales neonorarea de către aliați a obligațiilor asumate prin convențiile politicăși militară, semnate în august 1916, în privința declanșării odată cu ofensiva armatei româno-ruse de pe frontul român, a unei ofensive împotriva Puterilor Centrale în Galiția și la Salonic. Nici intervenția trupelor ruse, angajate prin convenție, în Dobrogea, pe frontul de sud nu s-a produs, aspecte sintetizate și subliniate de autor. Și ca atare, prima campanie a armatei române în Primul Război Mondial din toamna-iarna 1916 s-a încheiat cu un fiasco pentru armata noastră și pentru România, în general. Această campanie, din punctul de vedere al autorului, are particularitatea unei ofensive timide a armatei române în Ardeal și o stăruitoare ofensivă germană prin Valea Jiului, loc prin lovitura principală urmărea străpungerea,prin învăluire germană și întoarcerea apărării, a fost posibila datorită concentrării masive a trupelor de elită, din corpul alpin și cavalerie, comandate de renumiții generali: Von Morgen, conte Smettow, Von Kühne, generalul Arz, von Kneussel, von Busse.

Autorul cărții analizează în detaliu, cauzele și consecințele catastrofei insistând pe înfrângerile suferite de trupele noastre, retragerea în Moldova a armatei, inclusiv a celei rusești, aliate, a instituțiilor statului, inclusiv a Casei Regaleși a milioane de refugiați în condițiile unei ierni cumplite și a tifosului exantematic care a secerat sute de mii de vieți. În acest context, la fel de bine documentat, prezintă autorul studiului și perioadele refacerii armatei în iarna anului 1916 cu sprijinul misiunii militare franceze și mai ales luptele eroice din triunghiul moldav Mărăști, Mărășești, Oituz, cea mai importantă, eroicăși semnificativă etapă a înscrierii armatei române pe făgașul victoriei și al apropierii de obiectivul final, realizarea unității depline, cu trimiteri la lucrările sale anterioare, referitoare la Divizia 11 Infanterie.

Ineditul absolut al acestei lucrări l-am putut descifra în capitolul de bază Războiul românilor ardeleni pentru neatârnare. Subiect tabu în istoriografia românească dinainte de 1990, aspectele vizând contribuția ostașilor români transilvăneni la războiul Puterilor Centrale împotriva Antantei, din care a făcut parte și Regatul român, sunt minuțios și în detaliu analizate,începând de la faza de pregătire a războiului și mobilizarea armatei imperiale și apoi pe parcursul operațiilor. Autorul, dispunând de materiale provenite din arhivele Austro-Ungare, insistă și pe bună dreptate o face, asupra aspectelor ce țin de încadrarea și pregătirea unităților, dotarea cu armament și tehnică dar și pe pregătirea sufletească a soldatului român ardelean ortodox (și unit) prin obârșie și credincios prin convingere.

Rolul intelectualilor români patrioți, a prelaților în mod expres (vezi cazul viitorului patriarh Miron Cristea – n.n.) în menținerea moralului ridicat al soldaților pe front și inocularea convingerii că este foarte aproape ziua când soldatul român ardelean nu va mai sluji la străini ci își va pune brațul înarmat la dispoziția nației sale, luptând pentru idealurile acesteia. Și evenimentele vor confirma aceasta, atunci când voluntarii ardeleni, bucovineni și bănățeni vor veni în sprijinul basarabenilor în lupta lor pentru unire cu țara, din iarna anului 1917.

La fel, în cea de-a doua parte a participării armatei române la conflagrație, campania anului1918 – 1919, când trupelor celor două divizii din Basarabia le-au fost alăturate diviziile ardelene mobilizate, în majoritate din voluntari, după realăturarea României la Coaliția victorioasă a Antantei din toamna anului 1919: campania armatei române în Ungaria împotriva armatei bolșevice ungurești a lui Bela Kun, încheiată, după cum știm la 4 august 1919, cu ocuparea de către armata română a Budapestei și salvarea, practic a Ungariei și chiar a întregii Europe de comunism. Asupra acestei teme autorul ne promite un alt volum: Primăvara întregirii.

În cea mai mare parte a lucrării sunt analizate apoi, pe baza documentelor de arhivă și mai ales a memorialisticii, aproape toate acțiunile de război ale Diviziei a 11-a Infanterie de la începutul participării noastre la conflict și până la sfârșitul războiului. Sunt analizate în detaliu, planurile operative pe etape, principalele lupte desfășurate, dar mai ales faptele de arme ale ofițerilor și trupei acestei mari unități. Răspunzând titlului lucrării, un capitol aparte a rezervat autorul campaniei armate române din toamna anului 1916, bătălia de la Jiu în cele două etape ale sale la care Divizia a 11-a a fost parte. Această bătălie este supusă unei cuprinzătoare și competente analize, dovedind stăpânirea, până la măiestrie, de către domnul Constantin Moșincat, a metodologiei cercetării istorice, a celei militare, cu specificul acesteia, în mod special.

Socotim, de-asemenea, la fel de valoroase și inedite capitolele referitoare la cinstirea eroilor români căzuți pe câmpurile de luptă, pe fronturile armatelor Puterilor Centrale. Sunt de-a dreptul cutremurătoare faptele reprobabile de comportament atât ale militarilor germani și austro-ungari, dar mai ales ale celor evrei, prizonieri ca și cei români, față de prizonieri români transilvăneni, dintre care mulți proveneau din Divizia 11, aflați în situații de-a dreptul inumane, supuși unor munci istovitoare, la discreția căpeteniilor lagărelor și în cele mai multe situații, epuizați până la deces.

Colajul de documente procurat, selectat și publicat aici, reprezintă un adevărat rechizitoriu la adresa celor care astăzi mai visează la o stăpânire asemănătoare, comparabilă doar cu cea din vara anului 1940 (Dictatul de la Viena – n.n.) care pentru români nu a însemnat decât asasinate samavolnice și criminale, violuri, silnicii și tâlhării.

După cum la fel de special putem aprecia și seria materialelor publicate în anexe la ultimul capitol, Documentar, care fără doar și poate, văd pentru prima dată lumina tiparului. Este vorba de acea serie de studii și documentare, referitoare la rolul benefic al bisericii, indiferent de confesiune și contribuția prelaților la îmbărbătarea luptătorilor și menținerea optimismului și a stării de credință tare în victorie.

Și numai după această succintă analiză putem afirma, fără teama de a greși, că lucrarea realizată de Constantin Moșincat, este o adevărată monografie a Diviziei 11 Infanterie, cuprinzând toate momentele din istoria marii unități, cu accentul pe acele fapte de arme care au înscris-o între cele mai valoroase și mai viteze corpuri din timpul primului război mondial.

Cât privește celălalt mare segment din istoria conflagrației mondiale de la începutul secolului, lupta românilor transilvăneni, subiectul este complet de noutate. Cu priceperea-i cunoscută și cu trăirile de român bihorean adevărat, autorul a reușit să surprindă tot ceea ce aparține prin vocație caracterului și trăsăturilor românilor ardeleni, cu efectele de rigoare la vreme de primejdie. Cu trimitere directă la străbuni. După lecturarea cu atenție a celor cca 300 de pagini rezervate acestui subiect, rămâi cu convingerea că aceste informații, de o valoare cu totul aparte, pot constitui un binevenit început pentru o lucrare de dimensiuni mult mai ample care să se constituie într-o adevărată istorie a neamului românesc, de acolo de unde s-a născut românismul, Ardealul nostru strămoșesc.

Din lectura cărții, cititorul mai mult sau mai puțin avizat, va afla pe baza ineditelor documente de arhivă, publicate în extenso, o fascinantă parte a istorie în una dintre cele mai grele perioade ale evoluției societății românești. Va avea ocazia, tot măria-sa, cititorul, să cunoască mai profund sufletul românesc și dăruirea cu care, până la urmă, soldatul român, prin vitejia sa, a devenit atunci, în anii crunți de război, făuritor de istorie. Și va descifra caracterul românilor ardeleni fațăîn față cu stăpânii lor, cu realitatea în care încercau să identifice și săimpunăegala îndrptățire, cum just și accentuat concluzionează autorul.

Fără a exagera sau generaliza faptele, trebuie să recunoaștem că fără profesionalismul, dăruirea, dar mai ales, patriotismul col. r. dr. Constantin Moșincatși nu orice fel de patriotism, ci unul local ardelenesc, care nu poate fi cu nimic confundat, studiul unor asemenea subiecte ar fi rămas sterp, arid, poate chiar de nepătruns pentru cei cărora li se adresează. Oricum, pentru istoriografia românească, pentru specialiști, cartea de față rămâne ca un reper de bază pe lângă care nu se poate trece de către cei ce se vor apleca asupra problematicii războiului nostru pentru întregirea neamului.

Autorul ne pune la îndemână pentru documentare un divers și impresionant aparat critic și o bibliografie cu grijă aleasă, care poate fi utilă pentru cercetări viitoare, din care nu lipsesc valoroase lucrări apărute recent. Indicii de nume,ce se regăsesc la final, completează cartea care beneficiază și de rezumate în limba franceză, și engleză.

Fie și numai cu aceste argumente, efortul de cercetare al autorului trebuie scos în evidență cu prea frumoasele sale preocupări pentru trecutul strămoșilor și îndemnulpe care îl transmite celor două nepoțele, în anul când ele împlinesc 10 și respectiv 5 ani, de a duce și înnobila tradiția familiei. Pentru minunatul cadou, pe care ni-l face col. r. dr. Constantin Moșincat, la împlinirea a 65 de ani, îi dorim ani mulți, cu sănătate și bucurie.

Și nu în ultimul rând, cartea aceasta reprezintă un profund omagiu pe care autorul îl aduce, acum, la centenar, ostașului român, cel care prin jertfa sa, în urmă cu 100 de ani, a înfăptuit țelul multisecular de neatârnare și egală îndreptățire în hotarul ROMÂNIEI MARI, la care, cum susține autorul, și strămoșii săi au contribuit.

Comandor (r.) prof. univ. dr. JIPA ROTARU

Membru Titular al

Academiei Oamenilor de Știință din România

În balanța timpului, mărturisesc că, am întâlnit situații complicate care m-au emoționat, pe care le-am depășit cu încredere, speranță, hotărâre și credința că toate sunt rânduite ca încercări. Peste toate, perdeaua timpului, a așternut o atitudine binevoitoare de înțelegere, și orientare spre soluția radicală a ”nodului gordian”. Iată de ce, dincolo de orizontul spart al timpului, universul strămoșilor mei îmi apare cu frânturi, cu feciori și bărbați distinși asemenea legendarilor senatori romani, îmbrăcați în togă, cu femei delicate, harnice și pricepute, costumate cu  veșminte populare.

Faptele strămoșilor îmi par admirabile, monumentale, adevărate icoane de încă ne exprimată recunoștință. Cu nume și fapte sonore, sau nu, îi admir și prețuiesc pentru felul cum și-au purtat straița cu mălai, ca merinde, ca oriunde să poată poposi la muncă. Amintirea lor e o adevărată și fascinantă poveste. Munca și strădania lor mă obligă la etern respect înainte de a mă închina și așeza la masa acoperită cu ”abrosul” țesut în războiul familiei, cu cruciulițe sau a folosi ”ștergura”, rămasă ca zestre.

Analiza profilul personal, privit prin ADN-ul strămoșesc, înclină spre o înțelegere pozitivă și o opțiune verticală asupra problemelor de recunoaștere a adevărului că viața, în continuă schimbare, este intim legată de soarta, uneori complicată, a celor din jur. Cărarea strămoșilor, cu asperitățile vieții incluse, a fost cu certitudine pavată cu bune intenții. Subiectivitatea aprecierilor ar copleși dreapta judecata, dacă adevărul nu ar fi mereu neutru arbitru. Am dorit că totdeauna să cunosc, să descopăr și să promovez adevărul.La temelia profesiei Onoarea și Patria mi-au fost călăuze în viață.În postul de veghe am văzut pe strămoșii mei plugari la Datorie!

La 65 de ani îmi exprim recunoștința față de înaintașii care m-au făcut și format să gândesc pozitiv, să acționez constructiv și totdeauna drept. Acesta este și îndemnul pe care-l fac pentru nepoatele mele dragi: Viviana Maria și Bianca Andreea, și le urez:

La mulți ani!

Oradea, 25 Iunie 2018

MARȘUL SPRE MAREA UNIRE

Războiul românilor ardeleni.

Campania 1916 a Diviziei 11 Infanterie

Tema centrală a cărții domnului col. r. dr. Constantin Moșincat intitulată Marșul spre Marea Unire. Războiul românilor ardeleni. Campania 1916 a Diviziei 11 Infanterie, apărută la editura Tipo MC din Oradea (2018), a cărei scurtă prezentare o încercăm prin rândurile de faţă, are o lungă tradiţie în istoriografia europeană occidentală, reprezentând o problemă majoră abordată din diverse unghiuri și în cadrul istoriografiei românești. „Marele Război” este un subiect fascinant pentru istorici, sociologi, psihologi, politicieni etc., care domină, după cum era de aşteptat, «fluxul» istoriografic în ultima perioadă.

Demersul istoric competent şi riguros, întreprins cu firească pasiune de Constantin Moșincat, are drept rezultat o contribuţie importantă în istoriografia română, de care trebuie să se ţină seama. Vorbim despre o carte care va avea un efect stimulativ în câmpul cercetărilor şi dezbaterilor istoriografice pe această tematică.

Lucrarea este scrisă cu duct şi mână sigură şi se citeşte cu interes susţinut. Înlănţuirea ideilor este firească, ele constituindu-se în șapte capitole, cu subcapitolele aferente, care alcătuiesc o lucrare unitară, alături de anexele documentare foarte valoroase, bibliografie și indicele de nume. Titlurile acestora ilustrează stilul narativ al autorului, de aceea, fără a dezbate fiecare capitol în parte, invităm cititorii să parcurgă această carte, care ne îndeamnă să reflectăm cu o conștiință lucidă la ceea ce ne-a unit de-a lungul istoriei şi la minunea prin care a dăinuit acest neam românesc, aşezat „în calea tuturor răutăţilor”, după cum nota cronicarul moldav Miron Costin.

Demnă de remarcat este și bogăţia informaţiei, pe care lectura atentă o descoperă, o confirmă, provenită din inegalabila valoare a documentului de arhivă.

Lucrarea poate fi percepută și ca un memento, care vorbeşte despre forţa spiritului și ideea de jertfă a poporului român pentru a trăi liber și în cadrele unui stat național unitar. De aici rezultă rolul şi răspunderea imensă ce apasă pe umerii intelectualităţii de a mărturisi generațiilor tinere despre cei care au murit pentru ca noi să ne bucurăm din plin de viață.

Lect. univ. dr. Radu ROMÎNAȘU

Autorul