Anton Golopenția. A salvat viețile a mii de evrei, a desenat harta sociologică a României și a fost ucis cu bestialitate de Securitate în 1950
Avea o minte atât de strălucită încât marile universități din Vest se băteau pentru el. A salvat viețile a mii de evrei și a desenat harta sociologică a României. L-au legat cu mâinile la spate, l-au atârnat de o țeavă și l-au bătut cu saci de nisip până i-au distrus plămânii. Tot ce voiau era o semnătură falsă pe o foaie. A murit scuipând sânge, dar nu a semnat nimic.”
Anton Golopenția a fost unul dintre cele mai sclipitoare creiere ale României interbelice. Doctor în filosofie în Germania, fondator al geopoliticii românești, un om cu o cultură enciclopedică copleșitoare. În timpul războiului, ca director al Institutului Central de Statistică, a manipulat rapoarte oficiale punându-și viața în pericol pentru a salva evreii din Transnistria de la deportare și execuție.
În 1950, Securitatea avea nevoie de o piesă în procesul înscenat liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu (căzut în dizgrație). Aveau nevoie ca un intelectual de calibrul lui Golopenția să declare în fals că Pătrășcanu fusese spion.
L-au arestat și l-au dus la celebra și sumbra închisoare Malmaison. Când savantul a refuzat categoric să mintă și să depună mărturie mincinoasă împotriva unui alt om, tortura a început. L-au privat de somn săptămâni întregi, ținându-l în picioare sub reflectoare puternice. Când nici asta nu a funcționat, au trecut la bestialitate fizică. Anchetatorii l-au lovit cu ranga de fier și cu saci plini cu nisip ca să nu lase urme vizibile, zdrobindu-i efectiv organele interne.
Geniul României, un om blând care studiase toată viața la birou, s-a îmbolnăvit de tuberculoză cavitară din cauza condițiilor groaznice și a traumatismelor. Medicii închisorii l-au lăsat intenționat să agonizeze fără medicamente. A murit la Jilava, în 1951, la doar 42 de ani. Foaia de declarații a rămas goală.
Morala: E ușor să spui adevărul când soarele strălucește. Dar adevărata fibră a unui om se măsoară atunci când păstrarea adevărului înseamnă semnarea propriei condamnări la moarte. Anton Golopenția a dovedit că un intelectual adevărat nu face pact cu diavolul nici măcar în iad.
sursa Arhiva Interzisa




Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei