La oraş, ca la ţară
Străzi pline de glod şi de gropi. Curţi cu veceuri în spate. Case mici, bătrâneşti, câini şi oameni plouaţi. Unii dintre ei poartă găleţi de apă de la câte un vecin. Străzi pustii, al căror pământ bolovănos a fost transformat în nămol. Gropi pline cu apă. Cizme de cauciuc. Porci şi găini. Aceasta este imaginea municipiului Carei.
La doar câteva sute de metri de centru, străzile dezvăluie o realitate dramatică: drumuri neasfaltate, case cu pridvor, portul şi vorba oamenilor ce te duc cu gândul la un sat.
Un sat în toată puterea cuvântului.
Plouă mărunt, iar culoarea pantofilor e deja incertă. Noroi peste tot, băltoace şi formaţiuni incerte, compuse din pietriş, moloz şi gunoaie. Cât cuprinde privirea. Oraşul a îngheţat în timp. Noroc cu antenele parabolice şi câteva maşini parcate în faţa caselor. Altfel s-ar pierde toate noţiunile de timp şi, mai ales, de spaţiu. În asemenea decor îşi trăiesc viaţa mii de careieni a căror singură „vină” e că n-au apucat să primească o repartiţie în vreun bloc comunist. Sau că au preferat traiul în case, la aer curat, departe de forfotă, aglomeraţie şi gălăgie, cu speranţa că promisiunile primarilor se vor adeveri şi că vor avea străzi asfaltate, canalizare, apă.
Sunt oameni necăjiţi. Au taxe şi impozite de plătit. Biruri puse de autorităţile locale, în timp ce ie nu beneficiază de nici un folos. Au curţi în care dau cu sapa, coteţe de găini şi porci, se cocoşează muncind pe câmp. Trăiesc la oraş ca la ţară, şi contează doar în statistici, pentru că, în realitate, autorităţile au uitat de mult de ei.
Statistici mincinoase
Trăim bine. Aşa spun statisticile. Numai că ele nu reflectă realitatea. În vremuri, pe care le credeam apuse, se raportau depăşiri de plan, producţii agricole record şi creşteri demografice. Azi, se cosmetizează realitatea, astfel încât zeci de străzi ale municipiului ajung să existe, în acte, ca fiind pietruite, alimentate cu apă şi racordate la canalizare, în timp ce realitatea e alta.
Există adevărate cartiere de case, desprinse parcă din manualele de istorie. Trotuare înguste, suficiente pentru un singur pieton. În rest numai pământ, gropi şi şanţuri desfundate.
Ca în vestul sălbatic
Oamenii din aceste cartiere se încălzesc cu lemne. Ficare casă are în dotare o drujbă sau un topor. Fumul gros, emanat de sobe, se îmbibă în hainele puse la uscat. Fiecare casă are o grădină. Se cultivă zarzavaturi, suficiente pentru nevoile personale. Prin curţi aleargă găini şi raţe. Dimineaţa sunt hrăniţi porcii al căror miros se simte de departe. Cei „gospodari” au şi pomi fructiferi, mici plantaţii de cartofi, eventual vii.În asemenea condiţii trebuie să îţi adaptezi şi îmbrăcămintea. Vezi la intrarea în fiecare casă una, sau mai multe perechi de cizme de cauciuc. Aceşti oameni au un rând de haine pentru casă şi unul pentru oraş. Să îţi ţii copilul curat, într-o zonă ca asta e o mare perfoirmanţă. Ori să ajungi tu, ca părinte, curat la locul de muncă, în fiecare dimineaţă.
Pentru aceşti oameni, oraşul nu înseamnă decât impozite mari. Avantaje? Dumnezeu cu mila! Probleme, peste probleme, nori, aceleaşi străzi desfundate de ani de zile. Aceleaşi răspunsuri evazive şi zero soluţii din partea autorităţilor.
Viaţa ca la ţară şi o mare ţeapă! Într-un municipiu european.
Paul Sarvadi
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr
comentarii
de LACI la 14 martie 2010 - 14:40
CRIZA!bato vina! si nepasarea tuturor celor care ne conduc ! toti sunt de vina!(de 20 de ani nu le-a pasat de aceste cartiere,noroc acum cu Proiectele UE)…de strazile neasfaltate si fara canalizari,de lipsa investitorilor (pentru ca acesti oameni sa beneficieze de un loc de munca).Sunt convins ca acesti oameni daca aveau cat de cat un venit ,ar fi avut din ce sa fie mai gospodari,sa nu fie siliti sa-si planteze morcovi in strada, sa tina animale chiar si in centrul orasului.Dar traiesc cu promisiuni din 4 in 4 ani.Iar nenorocitii si necajitii ai cred…dar pana cand ?????
de Attila la 14 martie 2010 - 15:04
Nu fiti carcotasi. Vedeti partea buna a lucrurilor. Careiul ar putea deveni un imens platou de filmare pentru proiectiile western. Chiar si viitoatele aselenizari trucate ar putea fi realizate la Carei. Si nu am mai avea nevoie de credite.
de Attila la 14 martie 2010 - 15:05
Poza aia cu caruta, de pe Calea Armatei Romane colt cu Ignisului, e o poza document. E o fotografie din 1900, nu? Caci nu ar avea cum, Doamne fereste, sa fie o poza din 2010. Sau, nu?
de Paul Sarvadi la 14 martie 2010 - 15:39
Nu e o fotografie din 1990. E fotografie din 2008, daca nu ma insel, facuta cu un aparat vechi, cu film.
de Attila la 14 martie 2010 - 16:30
Paul, era un sarcasm pe ideea ca dragul nostru municipiu arata ca si in 1900. Nu ma refeream la calitatea pozei. Dar iti multumesc de raspuns.