Pagina principala / Istoric / Plasa CAREI(3)

Plasa CAREI(3)

Scotocind prin bibliotecile particulare ale iubitorilor de carte din Carei, am avut surpriza să găsesc o deosebit de interesantă lucrare,Plasa CAREI, apărută sub egida Institutului Regal de Stiinte Administrative al României, in anul 1937.

Autorul cărtii, Dl dr.avocat Ioan Gherman, pretorul plăşii Carei din acea perioada, a depus o muncă susţinută şi mult suflet in realizarea acestei descrieri minuţioase a imprejurimilor oraşului nostru.Redarea , putem spune fotografică a teritoriului, populatiei , a stării de sănătate, a stării culturale, morale şi religioase, a datinilor , a stării economico-financiare şi chiar a stării căilor de comunicaţie de la acea dată, ne dă posibilitatea să facem o paralelă intre cele doua perioade şi să putem trage nişte concluzii.

Limbajul ,specific perioadei interbelice dă un plus de savoare lucrării care , sper să trezească interesul tinerilor pentru aflarea a cât mai multe date despre urbea in care locuiesc.

Având acceptul urmaşilor autorului,vom publica această lucrare in mai multe episoade şi, in măsura posibilităţilor, vom incerca să redăm şi câteva imagini din acele vremuri.

Dacă doriţi să postaţi comentarii sau să ne furnizaţi şi alte informaţii legate de alte perioade de dezvoltare a oraşului, v-am fi recunoscători.

– continuare –

Singurul scut şi adăpost puternic pentru sufletul românesc, pentru apărarea limbei şi a credinţei strămoşesti , ne-a rămas Biserica şi sora ei , şcoala românească,ocrotită şi susţinută de Biserică.

Dintre slujitorii altarului şi dintre mucenicii şcoalei, neavând alte elemente intelectuale, s-au ales şi pe aicea conducătorii devotati ai cauzei naţionale şi imbărbătatorii poporului in aceste timpuri de grele incercări:preoţi ca Gavril Lazăr de Purcăreţ, protopop de Sanislău,Alexa Pop paroh-protopop in Sanislău Abrudan Cornel paroh in Resighea,Ardeleanu Coriolan vicar la Carei,Părintele Gheorghe Mureşan paroh la Moftinul-Mic,dascăli ca Pteancu Gheorghe.

Biserica a fost deci ţinta de atac a năzuinţelor maghiare,Biserica trebuia pusă sub stăpânirea lor, pentru a se apropia de sufletul românesc şi prin ea a-l lua şi a-l instrăina.Au infiinţat deci Episcopia greco-catolică maghiară de Hajdudorog.Degeaba au fost protestele archiereilor Biserici române greco-catolice, degeaba protestele unanime şi actele de rezistenţă ale poporului român, in 1912 ia fiinţă episcopia greco-catolică maghiară.Cea mai ameninţată prin noua episcopie a fost regiunea Careilor.Si atunci românii din comunele plăşii Carei au dat dovada alipirei lor la limba şi credinţa strămoşească.Când n-a mai mers cu protestele exprimate in intruniri populare, ţinute in toate comunele, s-a recurs la rezistenţa activă.In Moftinul-mic in ziua de 11.04.1913, vicarul-inspectorIaczkovics Mihaly, trimis de noua episcopie, să introducă in Biserică şi şcoală limba maghiară, asistat de primpretorul plăşii Carei şi de jandarmi, este scos din biserică de către locuitori, in frunte cu bravul român Iacob Moldovan.

Iar când primpretorul recurge la forţa jandarmerească , locuitorii se alarmează , trag clopotele şi se naşte o busculadă intre locuitori şi jandarmii călare , alegandu-se vicarul şi primpretorul cu  lovituri iar  mai mulţi locuitori cu inţepături  de săbii şi lovituri cu patul puştii.Au urmat apoi cercetări, arestări.Preotul Mureşeanu Gheorghe,organizatorul rezistentei, cu 14 locuitori ţărani, bărbaţi şi o femeie este arestat.Osânda nu intârzie.Este condamnat:

1.Preotul Gh.Mureşeanu  la 1,5 ani temniţă şi 3 ani pierderea funcţiei

2.Ceghi Ioan la 6 luni temniţă

3.Moldovan Iacob la 6 luni temniţă şi pierderea funcţiei

4.Tarţa Petru la 6 luni temniţă

5.Borota Grigorie la 3 luni temniţă şi 3 ani pierderea funcţiei

6.Maria Pintea , liberată pentru 2000 coroane aur , cauţie

7.Ceghi Ioan jun la 6 luni temniţă şi 1 an pierderea funcţiei

8.Variu Ioan la 6 luni temniţă

9.Botiş Aurel la 6 luni temniţă

10.Bontea Grigorie la 6 luni temniţă

11.Cadar Augustin la 6 luni temniţă

12.Soncodi Stefan la 6 luni temniţă

13. Soncodi Pavel la 6 luni temnita

14.Pop Vasile la 6 luni temniţă

15.Tăutu Vasile la 6 luni temniţă

N-a avut parte inspectorul Iaczkovics de primire mult mai prietenească nici in Sanislău, nici la Resighea , unde a fost stropit de populaţie cu noroi.

Iata situaţia românilor in aceste părţi inainte de Unire.

Ziua de 19 Aprilie 1919, Sâmbăta Mare, când au trecut primele trupe româneşti prin oraşul Carei, a fost ziua eliberării, aşteptată cu atâta dor şi de populaţiunea românească; iar in ziua de 10 Mai 1919 primul rege al tuturor românilor, făuritorul României-Mari, marele Ferdinand I-ul a fost primit şi salutat in piaţa oraşului Carei de populaţiunea de aici cu mai multă dragoste şi bucurie , decât, poate , oriunde in ţinuturile eliberate.

Nu era usor să fii aici pe acele timpuri român, când pentru o vorbă românească ce-ti scăpa de pe buze, indurai huiduieli şi palme, când, dacă te manifestai român, batjocura şi temniţa te aştepta.

Este insă o vrednicie , ca in această mare de străini , poporul şi-a păstrat sufletul şi credinţa strămoşească.

Deaceia comit o mare nedreptate cari, judecând la suprafaţă, după numele de sunet străin a unora dintre locuitorii de aici, sau după graiul lor mai puţin sau mai mult schimonisit de lunga influenţă străină, afirmă ,că populaţiunea românească de aici ar fi instrăinată.

Este nedrept şi nu este bine ca ei  pentru ţinuta lor bravă din trecut să primească , drept răsplată, dela fratii cari au trăit in imprejurări mai norocoase aceasta batjocură.

Numele străin se primea dar in cele mai multe cazuri in mod inconştient, dela naştere,,din oficiu.Ofiţerul stării civile maghiar traducea numele românesc pe ungureşte, ori găsea şi inscria in registru un nume unguresc asemuitor la sunet celui românesc.Din Croitoru făcea Szabi, din Cismaru-Csizma, din Pavel-Pal, din Micu-Kis, din Câmpianu-Mezei, din Văleanu-Pataki, etc.

Plasa Carei până in anul 1926 a aparţinut judetului Satu-Mare şi prima sa organizare de plasă a obtinut-o prin Regulamentul de organizare al judetului Satu-Mare ,intocmit şi votat de Adunarea generală a congregatiei judetului Satu-Mare ţinută la 1 octombrie 1877.

Cu inceperea anului 1926, plasa Carei prin noua orânduire administrativă, in urma legii pentru unificarea administrativă a trecut la judetul Sălaj, deodată cu mutarea sediului judetului Satu-Mare dela Carei la Satu-Mare.

Plasa Carei  a suferit dela prima sa organizare până in prezent mai multe modificări teritoriale.trasarea frontierei tării, in temeiul Tratatului dela Trianon, a tăiat din vechiul teritor al plăşii comunele Merk, Vallaj şi Peneszlek, rămânând aceste comune in Ungaria, cu un teritor de 36 983 jugareS-au mai tăiat apoi prin frontiera, rămânând Ungariei, următoarele teritorii:596 iugare din Ciumeşti, din Sanislău 4643 iug, din Foieni257 iug, din Berveni 958 iugare.Dela 1919, sub imperiul roman, teritoriul plăşii a fost supus următoarelor modificări: in anul 1926, comunele Curtuiuşeni cu un teritor de 6646 iug, Andrid cu 5069 iug. , Dindeşti cu 4706 iug şi Irina , cu 1597 iug au fost ataşate plăşii Valea lui Mihaiu.

Comunele Andrid, Dindesti şi Irina  in anul 1929 au cerut şi au fost alipite plăşii Carei, ca apoi in anul 1933 să fie trecute din nou in plasa Valea lui Mihaiu.

In fruntea plăşii dela Unire incoace au stat următorii primpretori români: Dr.Vancea Ioan, dela Unire până la 22.03.1922, Dr.Lazăr Augustin până in 18.05.1923, Pop Ioan până in 7.03.1924, dr.Gherman Ioan  până in prezent..

Sediul plăşii este in comuna urbana nereşedinţă Carei.

Plasa se compune din 23 de comune grupate in 14 notariate, având in total o suprafaţă de 99.525 iug.

Toate comunele se compun dintr-un singur sat .Teritoriul plăşii Carei este şes, in continuarea căruia se intinde imensa pustă a Ungariei.

Infătisarea lui iti dă impresia unei mese intinse, netede.Numai in partea vestică sunt mici ondulatii , teritoriul acesta fiind nisipos , brăzdat cu lungi şi paralele lanturi de dune de nisip.

Altitudinea deasupra nivelului mării variază intre 110-165m.Partea cea mai joasă este in regiunea comunei Bervani şi in valea Ierului , cea mai inaltă regiune nisipoasa.

Intreg teritoriul plăşii poartă urmele mării miocene.Pământul este de origine diluvială.In ce priveşte natura pământului se imparte in următoarele trei categorii;

a.Partea cea mai mare – care s-ar putea limita intre hotarul plăşii dinspre Est şi sud şi o linie ce trece intre Moftinul Mic si Domăneşti, prin comuna Căpleni, Cămin  la Urziceni de aici prin interiorul comunelor Foieni,Berea,Ciumeşti,Sanislău,Resighea- este pământ argilos, un humus foarte fertil.Pe această parte numai in jurul Ierului sunt mici petece mlăştinoase şi ici-colea ,in hotarul comunei Moftinu-Mare, pământ alb-argilos, cum se spune pe-aici, sicos, care produce grâul cel mai greu, calitative mai bun, insă in cantitate mai redusă.

b. Partea inspre Apus, dela linia trasă prin comunele Urziceni-foieni-Berea-Ciumeşti-Sanislău-Resighea este nisipoasă şi se intinde in continuare in Ungaria până la Debreţin şi Nyregyhaya, teritor ce se cunoaşte sub denumirea de Nyrseg.

Produsul specific al acestei regiuni este salcâmul care formează aici multe mici păduri.

Creşte bine salcâmul pe acest terotor dar serveşte şi pentru legarea solului căci altfel vântul ar purta nisipul şi ar face imposibilă vegetaţia plantelor.Regiunea aceasta este şi patria lubeniţelor- pepini roşii.

c.Partea din dreapta canalului Crasna , care cuprinde teritoarele comunelor Berveni,Lucăceni,Cămin, Căpleni,Domăneşti şi se continuă pe teritorul Ungariei până la unirea râului Crasna cu fluviul Tisa, este un pământ specific acestei regiuni,rămas şi format in urma secării imenselor bălţi mlăştinoase , alimentate cândva de râul Crasna, numite bălţile Eced., teritor ce se cunoaşte şi sub denumirea de Lapul Eced.

Aici,unde inaintea secării bălţilor domina trestia, papura, rogozul şi stuful, variat ici-colea de câte o  insulă plutitoare cu iarbă verde, ori de păduri de arin, in jurul cărora păşteau intinse cirezi de vite, in apele căreia mişunau ţiparii-pişcarii- şi lipitoarele , asupra căruia zburau milioanele şi sutele de specii ale păsărilor acvatice, azi se intind bogate culturi.

Porumbul aici creştea la inălţime de uriaş, cartoful se umfla la un sfert de kg iar cânepa , planta cea mai specifică a Lapului, se ridica la nebănuite inălţimi.Un adevărat pământ al Canaanului.

Solul acestui teritor s-a format prin aşezarea şi putrezirea in cursul veacurilor in fundul apelor a rămăşiţelor de trestie şi a altor plante de apă.

Scurgându-se apele s-a format un strat turfos,care azi e in continuă şi lentă transformare in humus.Coloarea lui este negru inchissfărămicios ca cenuşa.In unele locuri e incă foarte puhav, când calcă omul,vita sau trece pe el căruţa se lasă in jos şi sună a gol.

In asemenea locuri, dacă se face foc ori se aruncă un chibrit, stratul puhav ia foc, ce se intinde şi este greu de stins.

Arde pământul lent,indopat,fumegând,fără flacără şi nu se poate stinge numai imprejmuit cu şanţ adânc de 50-100cm, până se ajunge la stratul argilos.Dacă arderea nu se observă la timp se poate intâmpla să se distrugă culturi intregi,cauzând enorme pagube, nu numai prin nimicirea culturilor dar mai ales prin secătuirea solului, care nu mai produce decât prin ingunoiere ani dearândul.

De aceia, lapul işi are Poliţia sa proprie de câmp, a cărei grijă de căpetenie este să prevină incendierea solului.Stratul turfos are o grosime medie de 50cm sub care se intinde o argilă albastră, care nu lasă pătrunderea apei.Se afirmă , că stratul deasupra, productiv, cu timpul se va mistui, işi va pierde puterea productivă.Până atunci insă, acest teritor rămâne unul dintre cele mai productive din ţară.

Lucrările de secare , prin canalizare, a mlaştinelor Eced fiind dintre cele mai de seamă lucrări şi rezultatele lor având mari şi binefăcătoare repercusiuni asupra economiei naţionale şi ale locuitorilor unei intregi regiuni, lăsăm ca această chestiune să fie tratată, intr-un titlu aparte, ce urmează, de către Dl.inginer Bogdan Victor, directorul Sindicatului Eced.

– va  urma –

comentarii