Pagina principala / Opinii / Dacă Chauncey Hardy era Ion Popescu

Dacă Chauncey Hardy era Ion Popescu

Să presupunem că Chauncey Hardy nu era cetăţean american si că ambasada SUA nu era cu ochii pe ancheta la Giurgiu. Să presupunem, aşadar, că victima agresiunii din bar era un oarecare Ion Popescu, alb la piele, un anonim giurgiuvean. Ce credeţi că s-ar fi intâmplat?

Probabil că ar fi fost ingropat ca ucis de betie. O solutie care ar fi aranjat pe toată lumea, mai puţin pe mort, dar cui să-i pese de el?

Ar fi aranjat politia din Giurgiu, al cărei şef a avut o singură grijă de la inceputul anchetei. Să scoată din cauză clanul Butoane. Dar ce scriu eu aici vorba proasta „clan”? O familie mai mare după cum ne spune comisarul Nicolae Dobrin, cel sancţionat pentru 38 de abateri disciplinare si totuşi imposibil de evacuat. Ministrul l-a dat afară, insă instanta l-a pus la loc, că doar fără el cum să functioneze ca pe roate politia din Giurgiu?

Solutia i-ar fi aranjat si pe procurorii din Giurgiu pe care Parchetul General ii cercetează acum sub suspiciunea că ar fi tinut dosarele clanului Butoane sub cheie, neatinse si nelucrate. Ar fi aranjat de minune si politicienii de vârf din Giurgiu, cam toti prieteni la cataramă cu familia extinsă Butoane, de la primarul liberal, la senatorul UNPR-ist, la avocatul sef de filiala PSD.

Dacă rămâneam la betie n-am mai fi văzut frumusete de imagini cu parlamentarul român cel burtos, invitat de onoare la petrecerea lui Butoane, fost şi drag coleg de şcoală.

Si, bineinteles, diagnosticul acesta i-ar fi aranjat si pe medicii de gardă in acea noapte la Spitalul din Giurgiu, care l-au lăsat pe tânăr să zacă ore intregi neintubat, fără minime investigatii  medicale, cu convingerea că era doar beat. Si asta in conditiile in care, potrivit secretarului de stat Raed Arafat, in acea noapte UPU nici măcar nu era aglomerată. N-ar fi fost amendati de minister si nici dosar penal n-ar fi avut pentru ucidere din culpă.

L-ar fi aranjat si pe managerul Spitalului din Giurgiu, căci nu s-ar fi aflat că institutia pe care o conduce are contract pentru folosirea unui computer tomograf privat, care nu asigură insă investigatii in cursul noptii, ci doar in cursul zilei.

Dar, mare ghinion, Chauncey Hardy era cetăţean american. Nu i-a folosit in timpul vietii, căci a fost lăsat să zacă precum Ion Popescu, dispretuit de politisti si medici deopotrivă. Dar iată că a folosit la ceva măcar după moartea sa. Nu lui, căci dincolo de scandalul de acum nu stiu dacă se va intâmpla mare lucru. Presupusul său agresor ar putea beneficia de toată clemenţa instantei si ar putea lua o pedeapsă cu suspendare pentru lovituri cauzatoare de moarte.

Lipsesc tocmai imaginile din bar care sa confirme ce spun martorii, ca tanarul a fost lovit cu salbaticie si dupa ce a cazut, imagini care ar fi transformat fapta in omor curat. Dar camerele de filmat erau, curat ghinon!, scoase din priză.

Cetăţentia tânărului baschetbalist ne foloseste in schimb nouă, pentru că ea a fortat ridicarea cortinei de pe mizeria si putregaiul societăţii româneşti, de pe complicitatile sulfuroase dintre politicieni si interlopi, de pe indolenta si incompetenta unor medici, care oricat de prost plătiti ar fi nu au voie să devină criminali, de pe chipul had al institutiilor statului menite parcă să-i apere pe ticălosi, nu pe oamenii onesti.

Sunt convinsă că Chauncey Hardy nu este decât victima cea mai mediatizată nu doar a unui pumn, ci a unei intregi caracatite de ticălosii si incompetente. Si mă tem să mă gândesc cât de lung este şi va fi in continuare şirul victimelor nefericite şi anonime ale ceea ce numim generic Sistem.

sursa ziare.com