Buletin de Carei vă urează un Paşte luminat!
Anul acesta, Paştele este sărbătorit concomitent de toţi creştinii, fie ei catolici, protestanţi sau ortodocşi, dimensiunea ecumenică a acestei mari sărbători fiind privită ca o speranţă de întreaga creştinătate. Mii de creştini din întreaga lume au luat deja lumină de la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Este, practic, unul dintre cele mai mari mistere ale creştinismului.Fără nici-o sursă de foc în preajmă, la Sfântul Mormânt, lumina se aprinde spontan.
Paştile sunt o explozie de bucurie, care perpetuează explozia de bucurie a ucenicilor care au văzut pe Domnul inviat. De aceea credinciosii se salută cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o altă bucurie: „Hristos a înviat!” „Adevărat a înviat!”, până la Inăltarea Domnului, de când se salută cu altă veste tot aşa de mare, legată interior de prima: „Hristos s-a inăltat!”, până la Cincizecime, care anticipează Cincizecimea deplină sau umplerea desăvârşită a vietii noastre de Duhul Sfânt.
„Hristos a înviat! înseamnă: într-adevăr Dumnezeu există! Hristos a înviat! înseamnă: într-adevăr există lume cerească ca lume reală şi fără de moarte! Hristos a înviat! înseamnă: viaţa e mai tare ca moartea! Hristos a înviat! înseamnă: toate nădejdile bune ale omenirii sunt îndreptăţite! Hristos a înviat! înseamnă: toate problemele vieţii sunt pe deplin dezlegate! Toate parabolele principale şi grele sunt lămurite; cătuşele întunericului şi ale tristeţii sunt sfărâmate, fiindcă: Hristos a înviat!”, se arată în cartea „Părintele Arsenie – Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţa de aur”.
Aşa cum afirmă în Pastorala sa de anul acesta Prea Fericitul Părinte Daniel, “Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2014 ca fiind Anul omagial al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii, precum şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, înţelegând că există o legătură duhovnicească adâncă între iubirea jertfelnică a lui Hristos pentru umanitate, celebrată în Sfânta Euharistie, şi iubirea jertfelnică a Martirilor sau a Mucenicilor pentru Hristos, cinstită în slujbele de pomenire a acestora de către Biserică. În ambele se vede taina Crucii şi Învierii lui Hristos, Biruitorul păcatului, al iadului şi al morţii, Care dăruieşte lumii mântuire şi viaţă veşnică Pastorala se încheie cu cuvintele: “Cu prilejul Învierii Domnului, vă îndemnăm să aduceţi, prin cuvânt şi faptă bună, bucurie în casele celor orfani, bolnavi, bătrâni, săraci, îndoliaţi şi singuri, ca să simtă că iubirea jertfelnică a lui Hristos Cel răstignit şi înviat pentru mântuirea lumii este izvor de lumină, pace şi de bucurie”.
Cu noaptea Învierii începe Săptămâna Luminată, când porţile Raiului se deschid şi rămân deschise până la Înălţare. Acum, sufletele morţilor se întorc printre cei vii şi rămân pe pământ până la Rusalii. Lumânarea de la Înviere, aprinsă, este dusă acasă şi stinsă de grindă. În ziua de Paşte, în fiecare casă, spune tradiţia, există un vas curat cu apă, un ban, un ou roşu şi unul alb, în care toţi ai casei se spălau pe obraz să fie rumeni şi sănătoşi peste an. Creştinii mănâncă o bucăţică de anafură, spunând: „Hristos a înviat! Adevărat c-a-nviat!”, aşa cum a rostit preotul în biserică.
Ouăle roşii amintesc patimile Domnului si nu pot lipsi de pe masa nici unui bun creştin la această sărbătoare.
Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roşii. Şi se mai spune că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus nişte ouă într-un coş, care s-au însângerat stând sub cruce. Se povesteşte că după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: „Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus“. Nici nu şi-a terminat bine vorbele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. Răstignirea şi învierea reprezintă eterna legătură dintre moarte şi viaţă, aşa precum renaşte natura în fiecare primăvară, când se reia ciclul vieţii. Oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei. În tradiţia populară românească se crede că ouăle de Paşte sunt purtătoare de puteri miraculoase: ele vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie. Ouăle încondeiate sau pictate nu se dau de pomană. Se mai numesc şi ouă scrise. Ornamentele au nume frumoase ca nişte titluri de poem.
Despre persoanele care ciocnesc ouă în ziua de Paşte se spune că atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă se vor recunoaşte. Despre persoanele care ciocnesc ouă roşii şi rostesc simultan, fără voie, „Hristos a înviat!“ şi „Adevărat a Înviat!“ se spune că le va fi iertat un păcat greu. Descoperirea unui ou cu două gălbenuşuri e semn de căsătorie în curând.
De asemenea, spargerea părţii superioare a oului înseamnă recunoaşterea Învierii Domnului, iar spargerea părţii inferioare a oului bucuria nespusă cauzată de Înviere. Se spune că în perioada dintre Paşte şi Rusalii cerurile se deschid, iar sufletele celor decedaţi se întorc în casele celor dragi pentru a-i proteja. De asemenea, se spune că sufletele persoanelor care decedează în prima duminică de Paşte nu mai sunt supuse judecăţii de apoi, căci ajung direct în Rai. Apa păstrată de la slujba Învierii are puteri vindecătoare, îndepărtând anumite boli şi suferinţe. Lumânările cu care ai luat lumina de la preot în noaptea Învierii nu se aruncă, ci se aprind în faţa icoanei în caz de supărare mare, la necazuri sau când te afli în mari dificultăţi. Se spune că lumina acestora este mai aproape de rai decât orice altă lumină.
In aceasta zi de sărbătoare luminată,ne alăturăm celor spuse de Lucian Cardinal Mureșan prin harul și mila Bunului Dumnezeu, Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei:
“Să trăim împreună această Sărbătoare a Învierii Domnului, ca şi cum ar fi prima din viaţa noastră. Trăirea să nu se rezume la lucrurile şi la obiceiurile externe, ci pornind de la ele, să ajungă în inima noastră. Bucuria şi lumina să nu fie prezente doar în mesajele şi felicitările pe care le transmitem, ci să se nască în sufletele noastre. Isus, cel ce poartă semnele biruinţei, să nu rămână la biserică în noaptea Învierii, ci să intre în vieţile noastre, în casele noastre, în existenţa de fiecare zi. Ascultaţi vocea Lui, căutaţi-L şi urmaţi-L! Veţi primi în dar o pace pe care nimeni şi nimic nu va putea să v-o răpească. Atât de mulţi au reuşit. Încercaţi şi voi! Nu vă temeţi!”
Buletin de CAREI urează tuturor cititorilor sărbători în pace şi sănătate şi un Paşte fericit!
Hristos a înviat!