O lumânare pentru Avram,moţul din Ianculeşti
Când nedreptatea şi suferinţa îşi coboară duratele asupra unei comunităţi, marginali de pe arii de multe ori îndepărtate se încarcă cu revoltă şi astfel pe nesimţite devin membrii ai respectivei comunităţi, trăind suferinţa celor dintâi. Ca trăitor al lumii Apusenilor, ca făuritor de canale comunicaţionale, întru spirit, în această fascinantă arie am întreprins căutarea „moţilor şi crişenilor” de pretutindeni.
În 2012 trăind un eveniment comemorativ la Carei, şaizeci de ani de la unul din evenimentele ce m-a format ca „om al breslei intelectuale”*, am rememorat spaţiul şi oamenii acelui loc. I-am pus în pagină pe „Moţii de Câmpie”, (vezi Buletin de Carei, 19 August 2012) munteni dragi sufletului meu, cei care au renunţat la fastuosul decor montan, în profitul dezolantei, dar altfel, dragii Câmpii a Tisei, pentru a revigora etnosul de peste milenii, cel ce a aparţinut şi aparţine originii-originilor, curăţat întru devenire ungaro-filă, prin ticăloşia, istorică, a dominaţiei maghiare şi încet, încet m-am reîntors în spaţiul de locuire a stră-străbunilor mei de peste milenii devenind militant pentru drepturile românilor din arealul Carei, urât trataţi de administraţia UDMR-istă încăpută, prin zarurile, altiminteri legale, ale exerciţiului electoral la cârma administraţiei locale.
Din paginile cotidianului careian am desprins oprimarea exercitată de către iredentismul careian a localnicilor din Ianculeşti, pe seama cărora se nutreşte resentimentul că sunt prea români în raport cu, să zicem, românii cu origini multimilenare ai locului, în conştiinţa cărora s-a implantat o uşoară ungaro-filie, ne referim la români ce îşi revendică apartenenţa la cultul ortodox, dar care nu mai cunosc limba română sau a celor, ce în mod fericit, o vorbesc pocit. Devenit ianculeştean, ce este drept, de la distanţă nu pot omite întâia mea întâlnire cu un exponent al comunităţii de referinţă.
Răsfoind sipetul cu imagini în care compar în trecerea mea prin timp, unul din albumele cu fotografii, am ajuns la un eveniment sărbătoresc trăit alături de colegi în 6 ianuarie 1952. O petrecere şcolărească durată în, neagră clandestinitate, în infirmeria internatului, cu cuvenitele şuete, şi cu licori bahice, pentru o modestă comemorare de Sân-Ion,eveniment închis, apoi cu fotografia de grup trasă o zi mai târziu.
Privind chipurile încărcate de frumuseţea vârstei a participanţilor la agapă, am întâlnit imaginea prietenului nostru drag, ianculeşteanul Avram Mateş. Am tresărit reprimându-mi fireasca lacrimă. El a fost cel mai grăbit din generaţia noastră de absolvenţi. După ce s-a blindat intelectual cu teorema lui Pitagora şi cu celelalte valori indispensabile la intrarea în viaţa, să-i zicem, intelectuală, pe care au încercat să ni le inoculeze bunii noştri dascăli, la doar câteva luni Avram a fost chemat de eternitate. După toate aparenţele acolo în soborul fiinţelor paradisiace s-a vacantat un post de înger, iar zarurile sfinte au căzut pe moţul ianculeştean, iar de atunci purtătorul de aură paradisiacă, Avram, ne veghează de acolo de sus.
Cum Festivalul „Zilele Iancului”, marea sărbătoare ianculeşteană, ediţia 2014, se apropie, îi invit pe „bunii noştri ianculeşteni” să aprindă o modestă lumânare în memoria bunului şi încercatului lor consătean, Avram Mateş.
Cum în tradiţia moţească în memoria nenuntiţilor plecaţi în eternitate se ridică „suliţa memorială”, respectiv li se aşează la căpătâi un trunchi de brad care prin frumoasa sa străpungere a spaţiului plânge pentru cel dispărut, lui Avram i s-ar cuveni aşezarea lângă crucea ce-i gardează trecerea, cel puţin, un modest panou în care să se regăsească liniile semeţe ale bradului, uşor trasate de un condei. Să-l plângem împreună acum la scurgerea a 62 de ani de la trecerea în rândul celor drepţi.
Tiberiu Vanca
Legenda fotografie:
Jos,de la stanga la dreapta:Emil Moca,Iuliu Olaru,Tiberiu Vanca,Avram Mates
Mijloc,de la stanga la dreapta:Ioan Berbecaru,Gheorghe Tarpe,Ioan Torok,Romul Mihis,Viorel Valean
Sus,de la stanga la dreapte:Gavril Briscan,Zaharie Mesesan,Ioan Pintea
Avram Iancu
Fundatia Werdnig Hoffman Carei
Radu Gyr