Pagina principala / Cultura Invatamant / Director de şcoală careiană, publicist,prof. Aurel Coza, la 123 de ani de la naşterea sa

Director de şcoală careiană, publicist,prof. Aurel Coza, la 123 de ani de la naşterea sa

Astăzi, 17 septembrie 2015, se împlinesc 123 de ani de la naşterea remarcabilului dascăl Aurel Coza, fost director al Liceului careian „Vasile Lucaciu”  şi unul dintre cei mai longevivi preşedinţi ai Astrei Careiene.

Fiecare comunitate  locală are  o istorie a sa, din care au făcut parte personalităţi  mai mult sau mai putin cunoscute, care şi-au pus amprenta asupra dezvoltării societăţii respective.

Unii sunt fii ai locului iar alţii sunt fii adoptivi care  nu de puţine ori au dus o muncă mai asiduă  pentru imbogăţirea patrimoniului cultural local sau  pentru  educarea generaţiilor  în spiritul respectului pentru înaintaşi, a respectului pentru adevărata valoare atât morală cât şi spirituală, a respectului pentru actul cultural şi cel educaţional. Una dintre figurile memorabile care şi-a adus contribuţia la dezvoltarea culturii locale, la educarea a numeroase generaţii de tineri dar şi de oameni din mediul rural, este profesorul şi publicistul Aurel Coza.

Din motive mai mult sau mai puţin  subiective, membrii Despărţământului  ASTRA Carei nu au putut intra în  Şcoala gimnazială „Vasile Lucaciu”  pentru a da citire  unui  material ce dura 10 minute, în faţa actualilor elevi ai şcolii unde acum mai mult de 80 de ani prof. Aurel  Coza a fost director. Motivul invocat a fost… lipsa de timp. Materialul cuprindea date biografice dar şi  menţiuni despre activităţile sale neobosite, cu siguranţă necunoscute tinerei generaţii.

Traversăm  o perioadă plină de căutări și de frământări pe plan social, la nivelul întregii țări.Situatia economică actuală, creşterea şomajului si totodată  cresterea pretentiilor economice sau sociale, sărăcia,migraţia  si imbogăţirea au schimbat viaţa multor familii, implicit si viata tinerilor,rămaşi de multe ori fără modele,sau foarte puţine  din partea societăţii.De multe ori,goana nesfârşită după bani, după bunurile materiale distrage atentia părinţilor de la educatie si astfel,creşterea copiilor a căpătat un loc secundar in viaţa familiei.

In acest context,iniţiativa  si preocuparea unor fii ai locului,cum este Horia Mărieş, pentru  readucerea în atentia opiniei publice a pesonalităţilor ce şi-au adus o contribuţie insemnată  în educarea cu deosebite rezultate a generaţii şi generaţii de careieni  ni se pare mai mult decât binevenită.

Motivaţia sa, este cât se poate de simplă şi pertinentă:  ” Am scris aceste câteva rânduri în principal pentru a aduce umilul meu omagiu tuturor dascălilor din Carei care de-a lungul timpului au contribuit la formarea – ca oameni adevărați, a multor generații de elevi. La rândul meu, și eu am fost elev la acest liceu (pe vremea mea, în perioada 1961 – 1965 liceul se numea Școala Mixtă Carei).  Apoi, pentru a demonstra încă o dată, dacă mai este nevoie, că și elevii cu posibilități financiare limitate, au putut, și că pot și acum, în zilele noastre, să învețe carte – dacă vor acest lucru.La sfârșit, dar nu în ultimul rând, cele de mai sus constituie și un pios omagiu adus strămoșilor mei”.

Aurel I. Coza, s-a născut la data de 17 septembrie 1892 din părinții Ioan și Maria, într-o familie în care erau opt copii. Tatăl lui, Ioan Coza, preot greco-catolic, a fost coleg la Gimnaziul Superior Minorit din Baia Mare cu Petre, fratele mai mic al lui Vasile Lucaciu, care a devenit apoi inginer minier . Personalitatea lui Vasile Lucaciu, luptător îndrăzneț și fără tihnă pentru cauza poporului român, l-a marcat pe Aurel Coza încă din copilărie.

“L-am cunoscut încă din copilărie, când, ascuns după perdea, îi auzeam vorba plină de revoltă împotriva stăpânirii străine de atunci, arătându-i tatălui meu, cum mi-am dat seama mai târziu, actele de nedreptate ale acesteia și mușcându-și buzele, dovedindu-i nevoia de a acționa imediat în interesul poporului asuprit. Atunci, fără îndoială nu l-am înțeles, dar simțeam, îmi spunea instinctul că acela despre care țăranii reîntorși de la munca câmpului, pe târnațul casei, îmi spuneau povești, iar badea Filip Andron îmi fredona doina cu suferințele de atunci, dar și cu nădejdile de viitor, este omul de la care oamenii necăjiți așteaptă apărarea și dreptatea. Cum treceau anii, figura lui stăruia tot mai mult în mintea mea și, paralel, căutam să-i cunosc faptele care-i duceau vestea în cele mai umile căsuțe de la țară. Oamenii voiau să-l vadă și să-l cunoască, iar el să stea de vorbă cu ei, deși știa bine că pentru astfel de întâlniri autoritățile-i țineau sub observație fiecare pas.” – avea să scrie Aurel Coza la aproape jumătate de secol de la moartea memorandistului și preotului greco-catolic, apostolul și tribunul neamului românesc, părintele dr. Vasile Lucaciu.

Aurel Coza a început școala primară în Lăpușel, județul Maramureș, la o școală de stat și nu la una confesională, avându-l ca dascăl pe Longhin Longin. Apoi, Aurel Coza a trecut la școala din Șomcuta Mare, județul Maramureș, unde învățătorul Munteanu îi învăța pe elevi religia în limba română.

Primele trei clase de liceu le-a urmat la Liceul premonstratens din Oradea (al călugărilor premonstratenși), și a fost găzduit în Seminarul Tinerimii Române Unite.

La Seminar, al cărui rector era Augustin Laurian iar vicerector dr. Gheorghe Miculași (originar din Ciumești, jud. Satu Mare, profesor la Şcoala Normală din Oradea din anul 1904 şi director al acestei şcoli din anul 1913), Aurel Coza, a făcut lecții de limba română, religie și a învățat cântările bisericești cu profesorul Tășiedean.

Aurel Coza a urmat aici numai trei clase și jumătate, iar apoi, din motive de sănătate, s-a apropiat de casa părintească și a trecut la Liceul de Stat din Baia Mare unde a urmat clasele a IV-a, a V-a și a VI-a de liceu. Aici, l-a avut ca profesor de limba română și de religie greco-catolică pe Andrei Pop, pe care Aurel Coza l-a descris ca fiind “extraordinar”. Și-a finalizat studiile liceale, urmând clasele a VII-a și a VIII-a la Liceul “Samuil Vulcan” din Beiuș, unde Aurel Coza l-a apreciat foarte mult pe profesorul Nicolae Fabian fiindcă acesta explica foarte bine lecțiile de limba latină. Și-a dat bacalaureatul (a absolvit Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș) în anul 1910.

După bacalaureat, Aurel Coza a fost încardinat 9 ca teolog în dieceza Gherla care l-a trimis la Teologie la Oradea, însă conducerea Academiei Teologice premonstrantense i-a eliminat la un moment dat pe toți cei 16 teologi români. Aceștia au fost nevoiți să-și continue studiile de teologie la Gherla unde l-au avut ca profesor de drept bisericesc pe profesorul Gheție.

Aurel Coza a terminat teologia la Gherla încă înaintea începerii primului război mondial iar apoi a frecventat între 1914 și 1918 cursurile Universității din Budapesta, studiind limba latină și istoria. Ca profesor de limba română l-a avut acolo pe Iosif Siegescu.

După absolvirea Universității din Budapesta și după înfăptuirea Unirii, după ce a fost examinat la pedagogie și la limba latină de o Comisie formată din profesorul Onisifor Ghibu   ca președinte al comisiei și de dl. Ghidionescu, ca profesor examinator, Aurel Coza a fost numit profesor la Liceul “Gheorghe Șincai” din Baia Mare, făcând parte din prima generaţie de profesori români ai primului liceu românesc din oraş, înfiinţat în anul 1919. Aici a activat ca profesor din 1919 până în 1926.

In anul 1923 Aurel Coza a fost numit și în funcţia de custode al Muzeului orășenesc din Baia Mare, funcție pe care a deținut-o până în 1926. După trecerea la cele veșnice a lui Vasile Lucaciu, Aurel Coza solicită și obține apoi aprobare de la Ministerul Instrucțiunii Publice pentru ca lăcașul de învățământ din Carei să poarte numele preotului Vasile Lucaciu în semn de respect și recunoștere pentru meritele sale în susținerea învățământului românesc pe aceste meleaguri.

Directorul liceului a fost numit Ioan Cheri , iar corpul profesoral era format din Ioan Bălăban, Ioan Bezedea, Alexandru Fechete, Elena Fechete, Ștefan Kecsmar, Iuliu Mezei, Ioan Mille, Corneliu Naum, Paraschiv Ștefan, Nagy, Alesa Liban, Augustin Ossian, Cornel Pop, Dumitru Șinca, Ioan Szolomáyer, Vasile Șuta, Dr. A. F. Tămaș, Leontin Ghergariu. La 15 noiembrie 1926, după moartea profesorului-director Ioan Cheri , Aurel Coza a trecut la Carei, ca profesor de limba latină, fiind numit și director al Liceului “Vasile Lucaciu”.

Profesorul Coza l-a cunoscut îndeaproape pe marele luptător Vasile Lucaciu, fapt ce l-a influenţat şi determinat la o atitudine de înaltă ţinută şi etică morală, în calitate de director al Liceului “Vasile Lucaciu” din Carei (funcţie ocupată efectiv de la 1 decembrie 1926). Activitatea sa didactică, organizatorică şi educativă a fost exemplară.

Iată ce relata Aurel Coza în anul 1972 despre aceea perioadă:

“…Întâmplarea a făcut ca tot în ziua de 1 decembrie, dar din 1926 să fiu trecut la conducerea liceului închinat memoriei lui, ce abia atunci luase fiinţă sub patronajul preotului Vasile Lucaciu, la Carei, acolo la margine de ţară. Aşa am ajuns să muncesc cu strădanie pentru a asigura acestui lăcaş de cultură un prestigiu demn de numele patronului dărâmător de hotare vechi…..Cunoscând patronul (Vasile Lucaciu) din fragedă-mi copilărie şi păstrându-i numai stimă şi admiraţie pentru o viaţă atât de bogată în fapte măreţe n-am scăpat o clipă de a căuta să asigur acestui lăcaş o posibilitate de funcţionare în condiţiuni ireproşabile, acolo, în atunci cele mai expuse margini de ţară…”

În data de 1 septembrie 1929, la propunerea lui Aurel Coza s-a înființat secția germană de 4 clase care a devenit Gimnaziu în anul 1933 în cadrul liceului “Vasile Lucaciu”, dându-le posibilitatea șvabilor maghiarizați din acest ținut să se educe în limba și cultura lor. În 1937 liceul funcționa cu 12 clase, având un corp didactic format din 23 profesori și un internat cu 115 elevi.

Munca depusă de corpul profesoral o justifică absolvenții cu studii. Dintre 300 de absolvenți câți a dat școala în anii 1927-1936, 258 aveau bacalaureatul deci abia 13% au rămas fără studii superiore, mai precis fără bacalaureat.

Într-un articol apărut  in presa vremii se face referire la faptul că Aurel I. Coza, încă profesor la liceul din Baia Mare, s-a adresat printr-o scrisoare expediată din Careii Mari în ziua de 14 februarie 1924 Prezidiului “Astra” din Sibiu (Fondul “Astra” al Arhivelor Statului Sibiu, documentul nr. 84/1924 în pachetul Despărțământul Carei) pentru a găsi sprijin în vederea îmbogățirii fondului de carte din biblioteca L.V.L.

“Din simțul românesc al D-lui Ministru al Instrucției Dr. Angelescu între alte școli românești s-a născut și liceul român de stat “Vasile Lucaciu” în Careii Mari – transformând fosta școală medie de băieți în liceu. Fosta școală medie avut-a o bibliotecă modestă, dar mai mult pentru profesori, decât pentru elevi. Astfel biblioteca claselor trebuie din nou organizată. În acest an avem 5 clase liceale și pe anul școlar următor se va deschide și cl. a VI-a. Mijloacele financiare sunt modeste, comitetul școlar abia s-a putut înfiripa astfel că suntem nevoiți a recurge la sentimentele românești dăruitoare, ca să putem înfăptui sau cel puțin a începe în înfăptuirea întăririi neamului românesc. Vă rugăm deci și pe D-Voastră, să binevoiți a concurge la lucrul nostru dăruindu-ne pe seama bibliotecelor noastre cărți românești corespunzătoare.

In februarie 1939, atunci cand a participat la Carei la ceremoniile funerale organizate în onoarea învățătorului emerit Gheorghe Pteancu (1855 – 1939), în sala de sport a Liceului “Vasile Lucaciu” din Carei, Aurel Coza era deja inspector școlar al Regiunii Ținutului Cluj.

După Dictatul de la Viena din 1940, Aurel Coza nu a plecat în refugiu ci a funcţionat ca profesor de latină şi istorie la Liceul “Gheorghe Bariţiu” din Cluj, apoi doi ani la Preparandia 1 din Gherla ca profesor de istorie şi de limba română.

După anul 1944, a activat din nou ca profesor la Liceul “Gheorghe Bariţiu” din Cluj, apoi doi ani ca inspector şcolar în învăţământul secundar, a rămas apoi o perioadă fără serviciu iar mai târziu a fost angajat ca secretar la Şcoala profesională mixtă comercială (a “O.C.L.-ului” ) Cluj.

În data de 16 august 1952, la vârsta de 60 de ani, Aurel Coza este arestat de Securitate, condamnat la 36 de luni închisoare pentru “vina” de a fi fost membru PNȚ și de religie greco-catolică. A fost închis la Gherla. Este eliberat după un an (10 august 1953) dar i se fixează domiciliu “ales” (forțat) la Vatra Dornei şi este pensionat cu o pensie de mizerie. În ultima parte a vieții a domiciliat la Cluj, pe str. Republicii nr. 72 unde avea o casă proprietate personală.

Din raportul pe anul 1925 trimis comitetului central al “Astrei” de către Alexandru Breban, protopop, președintele despărțământului “Astrei “din Baia Mare, rezultă că la serbările publice organizate în oraș cu ocazia zilelor de 10 mai, 15 mai, 1 Decembrie din partea “Astrei” au luat cuvântul profesorul Aurel Coza precum și I. Bozga.

În Carei,  Despărțământul “Astrei” ia ființă în data de 12 iulie 1923. În ziua de 4 noiembrie 1928, în cadrul Adunării Generale de la Sanislău se va vota o nouă conducere alcătuită din președinte profesorul Aurel Coza, vicepreședinte prim-pretorul dr. Ioan Gherman , secretar profesorul Augustin Ossian , casier părintele Vasile Terdic, bibliotecar institutor Ioan Cleja. “Pentru a lămuri activitatea în regiunea noastră a acestei societăți culturale, dăm loc aicea referatului harnicului director al Despărțământului Astrei-Carei, dl. Coza Aurel, director al Liceului “Vasile Lucaciu” din Carei:  “Regiunea Carei fiind în trecut o parte integrantă a județului Satu-Mare, organizația de aici a “Astrei” sub numirea de “Astra sătmăreană” punea în mișcare masele de la hotarele etnice, frământate de stăpânirea de atunci pentru a le abate din ogașa credințelor strămoșești. Sunt pomenite și azi marile manifestații și culturale și naționale de la Sanislău din 1901 și de la Tiream din 1891, care au lăsat urme adânci în sufletul populației acestui ținut, fiind tot atâtea reacții la actele de violență a stăpânirii cu tendințe de a ne călca în picioare drepturi ori a ne intra în biserici. Părintele Lucaciu era animatorul și organizatorul lor pe atunci, al cărui instinct de conservare îi indica prompt momentul ce pretindea o mișcare de mase, pentru a răspunde încercărilor stăpânitorilor de a ne abate din drumul tendințelor firești.

Noua conducere timp de cinci ani, până la noua Adunare Generală ținută la Vezendiu în 17 iunie 1933 lucrează sistematic la refacerea legăturilor cu masele de la sate. Toamna și primăvara cutreieră satele în propagandă culturală, ținând conferințe, aranjând șezătoare, înființând biblioteci, iar iarna înființând școală țărănească și șezătoare culturale pentru intelectualii locali, cu program întocmit cu concursul intelectualilor, tineretului și al doamnelor din Reuniunea Femeilor. La aceste șezătoare a adus conferințiari dela Universitatea din Cluj, pe cei mai de seamă învățați ai noștri din Cluj, oferind intelectualilor de aici o adevărată hrană sufletească. Lumea românescă a și înțeles eforturile Despărțămînului Carei în acestă direcție.

Dovadă sala arhiplină la toate conferințele ținute în ultimii șase ani în duminicile din postul mare, februarie-martie, așa că publicul în această privință are o adevărată școală, prezentându-se la termen și așteptând cu nerăbdare ciclul de conferințe obișnuit al Astrei.

N-a fost nici un eveniment în viața satelor din această plasă, la care să nu fi participat Despărțământul careian .  Inaugurări de școli – și mulțumită Celui de sus și hărniciei conducătorului plășii s-au ridicat ca nici într-o altă parte județului și de o frumusețe că ar putea lua locul multor gimnazii din diferite orășele.

În cadrul “Astrei”, Aurel Coza a desfăşurat, alături de soţia sa, profesoara Augusta Coza (născută Pelle) președinta “Societăţii Femeilor Române” – sora părintelui Ioniţă Pelle – o foarte bogată şi susţinută activitate educativă în satele din împrejurimile Careiului, trezindu-le locuitorilor români de origine, conştiinţa naţională şi mândria de a fi români.

 

La “Astra” fiecare din aceste școli se deschidea și se închidea cu un festival. Pe timpul duratei cursurilor (în zilele de sărbători) mai aveau loc șezători culturale cu programe artistice. Cursurile s-au predat gratuit.

– În despărțământul de plasă al “Astrei” din Carei condus de Aurel Coza au funcționat astfel de școli țărăneaști pentru țărani (bărbați) în anii 1934/35 și în 1936/37.”

– “La 13 octombrie 1934 s-a inaugurat școala din Căpleni. În Căpleni, învățătorul Ioan Silaghi, notarul Nicolaie Saitiș și preotul Vasile Șuta au imprimat locuitorilor timbrul românismului. La inaugurare au participat din Carei intelectuali în frunte cu vicarul Alexandru Gera, preotul ortodox Ignatie V. Borza, profesorul Aurel Coza, prim-pretorul dr. Ioan Gherman. Cuvântările ținute de aceștia au fost aplaudate cu entuziasm.” (“Hotarul”, octombrie 1934)

– “La 11 noiembrie 1934 ministrul Constantin Anghelescu a vizitat școlile din Sălaj și a fost impresionat de Liceul “Vasile Lucaciu” din Carei, exprimând laude directorului și corpului profesoral. A vizitat și școala din Căpleni și a fost mulțumit.” (“Hotarul”, noiembrie 1934)

– “La 11 noiembrie 1934 s-a sărbătorit Ziua Unității Naționale prin conferințele profesorului Aurel Coza și prim-pretorului dr. Ioan Gherman urmate de un bogat program artistic.” (“Hotarul”, decembrie 1934)

“La Conferința “Astrei” ținută la Cluj în 1936, prezidată de prof. dr. Iuliu Moldovan, unde s-a adus în discuția președinților gruparea organizațiilor de pe frontieră, dl. Aurel Coza, entuziastul președinte al despărțământului Carei, a citit un raport detaliat asupra problemelor din plasa domniei sale și care așteaptă o grabnică rezolvare. Acest documentat raport a fost plin de sugestii pentru felul în care trebuie să se procedeze la studiul problemelor regiunii. Copia lui a fost trimisă tuturor organizațiilor de frontieră.”

La 24 aprilie 1927 apare, sub conducerea unui comitet, ziarul “Graiul Neamului”, – Organ de propagandă culturală națională al “Astrei”, director profesor Aurel Coza. Săptămânalul continua strădaniile gazetei “Neamul nostru” și se imprima în patru pagini.

Peste trei ani, “Graiul Neamului” devine “Organul de propagandă cultural-națională al “Astrei” redactat de Secția din Carei a “Asociației Generale a Profesorilor Secundari” și trece în grija profesorilor din Carei, directorul publicației râmânând însă tot profesorul Aurel Coza: “Mai trebuie să pomenim și activitatea prin gazeta săptămânală a Despărțămantului. De zece ani își duce viața gazeta “Graiul Neamului”, discutând toate chestiunile locale și apărând la nevoie interesele naționale față de cei care le-ar călca în piciore. După ispășirea regimului de domiciliu forțat la Vatra Dornei, impus de autoritățile comuniste în vara anului 1953, Aurel Coza a revenit la domiciliul lui din Cluj unde s-a consacrat vieții de familie, studiilor istorice, inclusiv în colaborare cu Petre Popescu-Gogan de la Academia Română , participării la întâlniri cu foștii elevi de la liceul din Baia Mare si Carei precum și participării sporadice la evenimente prilejuite de comemorarea preotului, memorandistului, luptătorului neînfricat pentru libertatea neamului, a celui de a fost dr. Vasile Lucaciu.

În anul 1972 a văzut lumina tiparului la Cluj, lucrarea profesorului Aurel Coza, “Istoria Țării Chioarului”, ținut de care era foarte legat și pe care-l iubea încă din anii copilăriei.

Trece la cele veşnice în anul 1978 la Cluj.

Un grup de intelectuali,  contribuabili careieni oneşti, fără restanţe la plata dărilor, neşantajabili şi nebeneficiari de fonduri europene cu dedicaţie, a considerat că memoria lui Aurel Coza trebuie respectată  iar  activitatea sa trebuie făcută cunoscută la  37 de ani de la moartea sa.

Pentru  a nu mai   da bătăi de cap primarilor cu identificarea celor care au participat la momentul aniversar al lui Aurel   Coza ( cum s-a întâmplat la alte manifestări) , le oferim o poză de grup.

comentarii