Orice ajutor e binevenit pentru ridicarea Monumentului Refugiaţilor Români din Carei

de Horia Mărieș la 26 septembrie 2015 - 10:40

Este mai mult decât salutară inițiativa Asociaţiei Refugiaţilor Filiala Carei, a domnului profesor Mihai Bertieanu, pentru ridicarea unui monument menit să comemoreze amintirea sutelor de familii de români refugiaţi din Carei ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940. Mai precis, inițiativa privind construirea unui „Monument al Refugiaţilor Români din Carei”.

Așa cum preciza președintele Asociației Refugiaților filiala Carei, domnul profesor Mihai Bertieanu, în articolul din BdeC publicat in 27 iulie 2015:

„Vor fi 284 de nume de familii care vor trebui trecute pe acea carte care va fi o carte deschisă de istorie legată de perioada 1940 până în 1945…de fapt au fost mult mai multi refugiaţi … în afară de acest tabel care a fost întocmit în 1942 au mai plecat, foarte mulți… au mai plecat fortat și înainte şi după 1942, astfel încât 98% din populația românească din orașul Carei a fost refugiată practic în 1940, 1941, 1942 și chiar în 1943 au mai plecat din Carei… n-au rezistat la o serie de acțiuni teroriste care au fost îndreptate împotriva lor, de aceea au trebuit să plece unde au văzut cu ochii… foarte mulți au fost încadrați în minele de cărbuni de pe valea Jiului, la Petrila…”

Trecând peste faptul că acest proiect, a fost cunoscut inaite de a fi aprobat In CL al Primăriei Municipiului Carei de doar de câteva persoane (foarte puține) din Carei, că a avut un traseu (lobby) mult prea discret, ca să nu zic abscons, că nu a fost dezbătut public; trecând peste refuzul incalificabil (din punctul meu de vedere) al Protopopiatului Ortodox din Carei („Nu a fost acceptată varianta amplasării în preajma bisericilor centrale”), deși parcul din fața catedralei centrale a Parohiei Carei I, cea cu Hramul „Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir” dispune de spațiu berechet (peluză cu iarbă), deși monumentul este închinat sutelor de familii de români, majoritatea de religie ortodoxă (vezi de exemplu refugiații din Ianculești, sat care a fost „de la naștere” parte componentă a orașului Carei) și deși acest amplasament ar fi fost cel ideal (din nou, este doar părerea mea), aș dori să adresez cu maximă umilință ințiatorilor acestui proiect doar trei intrebări, la care chiar că aștept un răspuns dar chiar aici în Buletin de Carei, chiar și pe la comentarii, dacă nu va fi posibilă redactarea unui comunicat de presă distinct de către Asociația Refugiaților Filiala Carei.

1. Ce surse documentare, bibliografice, provenind din ce arhive, cu catalogarea lor completă și exactă, etc. au stat la baza stabilirii listei celor 284 nume de familii?

Este imperios necesar ca Asociația Refugiaților Filiala Carei să dea publicității lista completă cu cele 284 de nume.
O poate face foarte repede chiar aici, în Buletin de Carei, la Comentarii.

2. Cine, din însărcinarea cui, cu ce drept, a stabilit lista celor 284 de nume de familii?
Mai precis, cine va fi persoana responsabilă în caz de eventuale erori sau de omisiuni?

3. Câte nume de familii vor fi omise din listă, având în vedere faptul că s-a afirmat textual de către inițiatorul proiectului prof. Mihai Bertieanu: „…în afară de acest tabel care a fost întocmit în 1942 au mai plecat, foarte mulți… au mai plecat fortat și înainte şi după 1942, astfel încât 98% din populația românească din orașul Carei a fost refugiată practic în 1940, 1941, 1942 și chiar în 1943 au mai plecat din Carei… ”

În cazul in care nu vor putea fi trecute pe monument NUMELE TUTUROR FAMIILOR REFUGIATE, se va comite in mod evident un act de discriminare, prin lista celor doar 284 de nume și nu va fi de loc o acțiune caracterizată de „fair play”.

Dacă lucrurile stau într-adevăr așa, pe monument, în loc de înscrierea unei liste de nume de familii, în număr de 284, dar care listă poate să aibă foarte multe omisiuni, mai bine să nu se scrie nici un nume și înscripția de,pe,monument să fie una generală, ca de exemplu „În memoria (amintirea) sutelor de familii de români refugiaţi din Carei ca urmare a Diktatului de la Viena din 30 august 1940.” (sau orice alt text poate fi găsit, mult mai adecvat decât acesta).

Rog să se mediteze foarte serios și mai ales profund la opinia exprimată în ultima frază de mai sus. Cu tot respectul!

de lutheran la 26 septembrie 2015 - 13:03

dar de ce sa nu fie pus in cimitir, langa cel al deportatilor svabi ? sau nici in cimitir nu este voie pentru acest monument ? de ce sa nu fie impreuna monumentele pentru ca si noi ne intelegem in oras unii cu altii si atunci pe cine deranjeaza daca este pus un monument in cimitir ?

de emil la 27 septembrie 2015 - 12:17

Atunci sa-l amplaseze în fata primăriei. Cu acte în regula și cu toate aprobările necesare. Sau pe axa lui Vulturescu : birt, soldat, rege, biserica, refugiati.